Un joc video este un joc electronic în care se interacționează cu o interfață grafică pentru a se genera răspuns vizual pe un ecran. Jocurile video în general au un sistem de recompensare a utilizatorului, de obicei ținându-se scorul, acest sistem depinzând de îndeplinirea unor anumite obiective în joc. În anul 2008, piața mondială de jocuri video a înregistrat o valoare de 41,9 miliarde de dolariJocurile video: o industrie de 68 de miliarde de dolari în 2012, 4 ianuarie 2012, Vlad Vedeanu, adevarul.ro, accesat la 5 ianuarie 2011 iar în 2011 a ajuns la 56 de miliarde de dolari.FRACTURĂ: Vezi ce industrie a tras în jos odată cu ea compania Diverta , 22 februarie 2012, Bogdan Biszok, Capital, accesat la 22 februarie 2011 Pentru anul 2015, piața era estimată să crească la 82 de miliarde de dolari.
Platforme Termenul „joc PC” (sau „joc pe calculator”) se referă la un joc care este jucat pe un PC, unde monitorul este principalul mijloc de feedback și care folosește ca dispozitiv de control un periferic de intrare, de obicei butonarea unui joystick (jocuri din arcade-uri), o combinație de tastatură și mouse/trackball sau un controller ori o combinație între cele de mai sus. Jocuri pe calculator sunt denumite și jocurile în mod text sau jocurile care folosesc alte metode care includ sunetul sau vibrația ca principalul mijloc de feedback, dar în momentul actual apar prea puține jocuri noi care intră în aceste categorii.
20pxPentru informații specifice privind „jocurile pentru calculator”, vedeți joc pentru calculator.
Termenul „Joc pentru consolă” se referă la un joc care este jucat pe un sistem conceput special pentru aceasta, sistem care poate fi conectat la un televizor sau la un monitor. Denumirea de „joc video” poate fi folosită și pentru a descrie software făcut pentru alte dispozitive: telefoane mobile, PDA, calculatoare științifice performante, ceasuri electronice, camere video digitale, aparate foto digitale sau MP3 playere.
Istoric Începuturi Primele jocuri video au fost realizate între anii 1950 și 1960 de Jon Snell și rulau pe platforme cum ar fi osciloscopul sau computere EDSAC. Cel mai vechi joc pe calculator, o simulare de rachete, a fost creat în 1947 de către Thomas T. Goldsmith Jr. și de Estle Ray MannThomas T. Goldsmith Jr. și Estle Ray Mann au înaintat o cerere pentru pantentare pe 25 ianuarie 1947, patent ce a fost publicat pe 14 Decembrie , 1948.. O cerere pentru acordarea de drepturi de autor a fost făcută în 25 ianuarie 1947 și patentată ca U.S. Patent #2,455,992 din data de 14 decembrie 1948. Mai târziu în 1952, o versiune a jocului X și 0 numită Noughts and Crosses a fost creată de A. S. Douglas ca parte a disertației de doctorat la Universitatea din Cambridge. Jocul rula pe un computer al universității numit Electronic Delay Storage Automatic Calculator (EDSAC). În 1958 William Higinbotham – care a ajutat să se construiască prima bombă atomică – a creat Tennis For Two în laboratoarele naționale din Brookhaven, situate în Upton, New York, pentru a distra vizitatorii laboratorului. În 1962, Steve Russel a creat jocul Spacewar!, un joc de simulare spațială. Programul rula pe un DEC PDP-1 și este considerat de mulți specialiști atât primul joc pentru calculator, cât și unul dintre cele mai importante realizate vreodată. Jocul s-a răspândit rapid la universități și laboratoare de cercetare din țară. În 1968, Ralph Baer, care va fi cunoscut mai târziu și ca Părintele Jocurilor Video, a patentat o versiune a unei console de jocuri numită Television Gaming and Training Apparatus. În 1967, Baer a creat un joc similar cu ping-pongul pentru consolă care semăna cu Tennis for Two (și cu viitorul joc arcade Pong). A lucrat cu Magnavox și a creat în 1972 prima consolă, numită Magnavox OdysseyIstoria consolei Magnavox Odyssey.
Epoca de aur a jocurilor Arcade
thumb|225px|Pong a adus jocurile video în viața de zi cu zi Jocurile arcade au fost dezvoltate în anii '70 și, datorită ușurinței utilizării, au căpătat o popularitate imensă, ceea ce a dus la perioadă de aproximativ un deceniu numită și epoca de aur a jocurilor Arcade. Primul joc arcade coin-operated (care funcționa doar cu bani) a fost Computer Space, creat în 1971 de Nolan Bushnell. În acele timpuri, înainte de apariția sălilor de jocuri (numite arcade-uri), jocurile electronice erau puse în baruri și taverne. Gradul ridicat de complexitate și faptul că jocul necesita ca utilizatorul să citească un set de instrucțiuni înainte să se joace au dus la o popularitate foarte scăzută în aceste locuri, așa că Nolan s-a văzut nevoit să caute noi idei.
În primăvara lui 1972, Bushnell a fost prezent la o demonstrație a sistemului Magnavox Odyssey în California și a jucat jocul de ping-pong al lui Baer pentru prima dată Istoria consolei Magnavox Odyssey. La puțin timp după aceasta, el și încă un prieten, Ted Dabney, au format o companie numită Atari (prietenul a fost același care a avut ideea pentru restaurantele Chuck. E. Cheese), apoi au angajat un inginer electronist pe nume Al Alcorn ca designer principal . Inițial Al trebuia să lucreze la un joc de curse, dar, din cauza complexității, Nolan a decis ca Acorn să construiască un joc de ping-pong, o copie după jocul Tenis al consolei Odyssey . Jocul era așa de distractiv încât Nolan a decis să îl comercializeze, dar, pentru că dispozitivul avea numele Ping-Pong, care era deja folosit, s-au mulțumit să îl numească PONG. Interfața intuitivă a dus la succesul în baruri al jocului și a inițiat era jocurilor arcade.
Console Prima generație (1972-1977)
În anii 1970 a avut loc lansarea primei console de jocuri. Patentul pentru Magnavox Odyssey, creată de Baer, a fost acordat în 1972 și a bătătorit calea pe care o vor urma consolele următoare. Pentru o vreme companiile cu produse similare (inclusiv Atari) au fost nevoite să plătească licență. Odată cu apariția versiunii de acasă a PONG (la început sub egida Sears Tele-Games), în preajma Crăciunului anului 1975, popularitatea jocurilor video a crescut. Succesul jocului PONG a făcut să apară sute de clone, printre care și Coleco Telstar.
A doua generație (1977-1983)
La primele console, codul mașină pentru unul sau mai multe jocuri se făcea cu ajutorul logicii discrete și era codat direct în microcipuri, așa că alte jocuri adiționale nu puteau fi rulate. În anii 1970, jocurile au început să fie distribuite și cu ajutorul casetelor. Programele erau stocate pe cipuri ROM care erau montate în casete de plastic, acestea putând fi introduse în spațiile de pe console. Atunci când casetele erau introduse, microprocesoarele din console citeau din memoria casetei, apoi rulau programul stocat.
Trei sisteme au dominat era consolelor de a doua generație în America de Nord, acestea având vânzări cu mult mai mari ca acele ale produselor rivale:
În 1977, Atari a lansat consola pe bază de casetă: Video Computer System (VCS), ulterior denumită Atari 2600. Nouă jocuri au fost lansate pentru sezonul sărbătorilor, și mulțumită acestora ajunge să fie una dintre cele mai populare console ale primelor generații.
Intellivision, a firmei Mattel, a fost lansată în 1980. Deși cronologic era parte a ceea ce se numește era pe 8 biți, Intellivison avea un procesor unic, cu instrucțiuni pe 10 biți (odată cu mărirea numărului de biți se ajungea la o viteză sporită și exista o varietate mai mare de instrucțiuni) și registre pe 16 biți. Sistemul avea o grafică superioară consolei de la Atari, acest lucru ajutând Intellivision să devină foarte populară.
Colecovision, o consolă și mai puternică decât restul sistemelor disponibile, a apărut pe piață în 1982 ColecoVision: Sistemul de jocuri video cu o calitate arcade. Vânzările sistemului au crescut, dar din cauza prezenței a trei mari console pe piață și a apariției unei multitudini de jocuri de calitate scăzută ce aveau să umple până la refuz rafturile magazinelor, piața se va prăbuși la numai un an după lansare. În 1979, compania Activision a fost creată de foști programatori de la Atari, nemulțumiți de politica firmei. A fost prima companie dezvoltatoare de jocuri.
În 1983 a avut loc o scădere bruscă a popularității jocurilor, numită și video game crash of 1983, care a fost provocată de suprasaturarea pieței din cauza calității foarte slabe a jocurilor oferite de terți, în special cele pentru sistemele Atari
A treia generație (1985-1989)
Consola Nintendo Entertainment System (NES) al firmei Nintendo a ajuns în America de Nord în 1985 și de una singură a adus în prim plan piața de consum pentru acasă. Sega a lansat imediat după aceea consola proprie numită Sega Master System, dar acest sistem nu a fost capabil să ajungă la nivelul de popularitate al NES. Nintendo a continuat și a creat unele dintre cele mai cunoscute personaje din jocuri și francize de jocuri, cum ar fi Mario Bros. sau Wario și alte francize, multe dintre ele păstrându-și popularitatea chiar și astăzi. Unul dintre factorii majori ai notorietății a fost că Nintendo a restricționat suportul pentru terți, limitând numărul de jocuri pe care le puteau ei produce (numai 5 jocuri pe an). Nintendo a creat un Sigiliu de Aprobare (Seal of Approval) pentru a ajuta jucătorii să aleagă jocurile ce îndeplinesc standardul impus de Nintendo.
Ultimele două decenii de istorie a jocurilor video au fost marcate de piețe separate pentru jocuri pe consolă, PC și pentru console portabile. În 1989, Nintendo a lansat Game Boy, prima consolă portabilă, și a distribuit jocul de puzzle Tetris împreună cu sistemul, pentru că Nintendo a crezut că un joc de puzzle va aduce mai mulți consumatori. Aproape în același timp au apărut alte console portabile, printre care Sega Game Gear și Atari Lynx, care, deși mai performante, aveau o durată a bateriei redusă și mai puține jocuri decât Game BoyAtary Lynx, consola portabilă uitată. În timp ce producția altor sisteme portabile a rămas activă până la mijlocul anilor '90, Game Boy a rămas în topul vânzărilor de-a lungul vieții sale.
A patra generație (1987-1996)
thumb|right|200px|Mortal Kombat, lansat pe SNES și Genesis în același timp, a devenit una dintre cele mai populare francize ale tuturor timpurilor. Piața nord americană a fost dominată de Sega Genesis imediat după apariția ei în 1989. Sistemul SNES s-a dovedit a fi un rival foarte puternic încă de la apariția lui în 1991. TurboGrafx 16 al NEC a fost primul sistem pe 16 biți comercializat în America de Nord, dar, din cauza lipsei unei game de jocuri în limba engleză și a strategiei de marketing excelente a celor de la Sega, nu a avut succes în publicul american. În Japonia s-a întâmplat exact contrariul: Turbografx 16 (în Japonia, consola era numită PC Engine) a avut mai mult succes ca Famicom (SNES) sau ca Mega Drive (Genesis). PC Engine a pierdut într-un final poziția de lider în fața Super Famicom, dar, datorită numărului mare de utilizatori fideli, producătorii au continuat să lanseze jocuri până la sfârșitul anilor 1990.
Unitățile CD-ROM au apărut prima dată pentru această generație de console, iar apoi pentru Mega Drive în 1991. Grafica 3D a apărut pentru prima dată pe aceste console și era posibilă doar cu ajutorul unor procesoare adiționale aflate în casetele cu jocuri.Virtua Racing și Starfox au fost printre primele jocuri ce foloseau procesoarele adiționle pentru a obține grafică 3D.
Neo-Geo a fost cea mai scumpă consolă la lansarea ei în 1990. Atuuri ale ei au fost o redare foarte bună a sunetului și o grafică 2D de înaltă calitate, mult mai avansată decât a competitorilor, acest lucru datorându-se hardware-ului care era același ce se găsea în jocurile arcade ale firmei SNKHardware pentru NeoGeo MVS.
A cincea generație (1994-2002)
În 1994-1995, Sega a lansat Sega Saturn și Sony a debutat pe scena jocurilor video cu PlayStation. Ambele console foloseau tehnologie pe 32 de biți; ușa pentru dezvoltarea jocurilor 3D era deschisă.