Theudebert I (în ; ) a fost un rege merovingian al Austrasiei, unul din principale regate ale francilor, din 534 până la moartea lui.
A fost fiul și succesorul lui Theuderic I, și a avut, ca și tatăl lui, ambiția de a crește puterea francilor prin expansiune teritorială. Înainte de a urca pe tron, a respins raidurile navale daneze și a dus o campanie contra vizigoților în sud. La moartea tatălui său, și-a asigurat succesiunea împotriva a doi unchi ai lui, care îi erau rivali. După ce a ajuns la o înțelerege cu ei, au format cu toții o alianță pentru a cuceri Burgundia în 534. Mai târziu, a exploatat Războiul Gotic (535–552) dintre ostrogoți și bizantini pentru a invada nordul Peninsulei Italice și a dobândi controlul asupra regiunilor Liguria și Veneția.
Theudebert și-a afirmat independența față de împăratul bizantin Iustinian I în corespondența cu acesta, și s-a lăudat că hegemonia lui se întinde de la Marea Nordului până la Dunăre și în Panonia. A devenit primul rege care a contestat o convenție romană prim emiterea de monedelor cu propriul portret în locul celui al împăratului. Pe plan intern, contemporanii ca Gregor de Tours l-au păstrat în memorie ca un domnitor pios și binevoitor care a finanțat Biserica Galică. Theudebert a murit spre sfârșitul lui 547 și 548 după un accident de vânătoare cu un taur sălbatic. I-a urmat la tron fiul lui, Theudebald.
Izvoare Cea mai mare parte din ce se știe despre Theudebert provine din Istorii sau din Istoria francilor scrise de Gregor de Tours în a doua jumătate a secolului al VI-lea. Pe lângă acestea, există corespondența diplomatică compusă la curtea Austrasiană (denumită ), precum și poeziile lui Venantius Fortunatus. Lucrările lui Procopius și furnizează și ele o relatare a acțiunilor lui Theudebert în timpul campaniilor lui militare din Italia.
Începutul vieții și ascensiunea la putere dreapta|miniatura|Ilustrație anacronistică a bătăliei între franci și danezi de pe la 516, din anluminura lui Jean Fouquet din , Tours, 1455–1460 Theudebert era fiul lui Theoderic, un rege merovingian, și al lui , o prințesă burgundă. Data nașterii îi este estimată prin preajma lui 500. În timpul domniei tatălui său, Theudebert l-a însoțit pe acesta în mai multe expediții militare. Ambii încercau să extindă influența regatului franc spre est, dincolo de Rin, și spre sud înspre Italia și Spania. În această perioadă, în 516, francii au încercat să controleze regiuni de la nord-est de Rin și au declanșat raiduri navale de-a lungul Coastei Canalului Mânecii conduse de o căpetenie daneză numită Chrocilaic, identificat cu din epopeea anglo-saxonă Beowulf. Expediția a fost respinsă, iar Chrocilaic a fost învins în bătălia navală și omorât de Theudebert. În cursul unei campanii militare din regiunea (sudul Franței) contra vizigoților, Theudebert a fost chemat înapoi din cauza morții din cauze naturale a tatălui său.
După moartea tatălui său în 533, Theudebert avea sprijinul , nobili militari de curte, al cărui ajutor i-a facilitat accederea pe tron. El a trebuit însă să se lupte cu unchii lui, Childebert și Chlothar I, pentru a moșteni regatul tatălui său. Aptitudinile lui militare l-au convins pe Childebert să renunțe să-l conteste și să-l adopte pe Theudebert drept moștenitor al lui. Împreună, au lansat o campanie contra lui Chlothar, dar au cerut pace după ce armatele lor au fost lovite de o furtună. În 534, Theudebert și unchii lui au cucerit Burgundia și și-au împărțit-o între ei.
Războiul Gotic alt=Map of Europe outlining the territorial control of the Byzantine Empire and Germanic kingdoms in 526|dreapta|miniatura|Hartă a Imperiului Roman de Răsărit și a regatelor germanice din Mediterana de vest în 526 După calmarea relațiilor între regii franci, Theudebert s-a găsit implicat în Războiul Gotic, izbucnit după ce împăratul bizantin Iustinian I a încercat să-i supună pe ostrogoții din Italia. Iustinian îl considera pe Theudebert un aliat pentru a menține în rândul ostrogoților diviziunea între franci și bizantini. Iustinian l-a plătit pentru ajutor, dar Theudebert nu s-a dovedit de încredere. Armatele france considerau conflictul din Peninsula Italică o ocazie pentru a revendica ei înșiși teritorii în nordul Italiei.
Odată ce regele got Vitiges a preluat puterea în 536, în toiul Războiului Gotic, el a încercat să obțină o alianță cu francii. Pentru a le câștiga sprijinul, le-a cedat Provence, parte din regiunea Raetia, și 2000 de livre de aur. În schimb, cei trei regi franci—Childebert, Chlothar, și Theudebert—au acceptat să trimită oști pentru a-l ajuta pe Vitiges în Italia. Pentru a evita însă încălcarea tratatului parafat cu Iustinian în 538, ei au trimis o oaste care nu era formată din franci, ci din de burgunzi, pentru a putea afirma că aceștia nu erau sub autoritatea lor. Aceste forțe i-au ajutat pe ostrogoți la . După ce orașul a capitulat în martie 539, populația masculină a fost masacrată, iar femeile au fost date burgunzilor ca răsplată pentru ajutorul dat. În același an, Theudebert a invadat apoi nordul Italiei cu o armată de de oameni, atacându-i atât pe bizantini cât și pe ostrogoți. Expediția lui a luat însă sfârșit repede, și s-a retras din cauza penuriei de provizii și din cauza bolilor (diaree și dizenterie), care au dus la moartea a o treime din oșteni.
În ciuda retragerii, Theudebert a menținut controlul asupra trecătorilor din Alpi către Italia și a urmărit îndeaproape evoluția războiului. În timpul resurgenței ostrogote de sub regele Totila, Theudebert a profitat de ocazie și a capturat Alpii Cotici, părți din regiunea Liguria, și cea mai mare parte din Veneția. Prioritizându-și conflictul cu Iustinian, Totila a negociat cu Theudebert cedarea permanentă a teritoriilor capturate către franci în caz de victorie. După aceasta, Theudebert a rămas neutru între cele două tabere.
Relațiile cu Imperiul Roman de Răsărit miniatura|Solidus de aur bătut de Theudebert la Mainz pe la 534 Relația lui Theudebert cu Imperiul Roman de Răsărit era una complexă. În corespondența cu Iustinian, îl descrie pe acesta drept „părinte”; istoricul JB Bury afirmă că Iustinian chiar l-ar fi adoptat ca fiu în contextul unei alianțe împotriva ostrogoților. Theudebert îi descrie lui Iustinian arealul lui de hegemonie, întins de la Marea Nordului la Dunăre și până în Panonia. Istoricul consideră aceasta drept o exagerare, dar remarcă faptul că ea reflectă ambiția lui Theudebert de a avea o statură echivalentă cu cea a unui împărat roman. Ambițiile lui Theudebert i-au determinat pe bizantini să-l bănuască de intenția de a invada Tracia și de a ataca Constantinopolul.
Iustinian folosise titlurile de și , despre care istoricii moderni cred că l-au deranjat pe Theudebert, întrucât aceste titluri sugerau că francii ar fi vasali ai Imperiului Roman de Răsărit. În 538, el a renunțat la o cutumă imperială și a bătut monedă cu propriul chip, acțiune prin care își demonstrata independența. Până în acel punct, regii franci respectaseră convenția imperială și bătuseră monedă doar cu chipul împăratului bizantin. Unele din noile monezi purtau și o inscripție pe care scria „” („Domnul nostru Theudebert Biruitorul”), care comemora campania lui Theudebert în Peninsula Italică din 539. Alegerea acestei forme de comemorare evidențiază baza pusă de Theudebert pe tradițiile romane de autoprezentare și prestigiu.
Relațiile cu Biserica Cunoscut mai ales pentru calitățile militare, Theudebert a fost lăudat de contemporani și pentru susținera Bisericii Galice; el a returnat toate impozitele pe pământ plătite de bisericile din Auvergne. Istoricul galo-roman contemporan Gregor de Tours îl lăuda în mod deosebit pentru aceasta.
Familia și moartea Încă din copilăria lui Theudebert, tatăl său aranjase logodna lui cu o prințesă longobardă, , fiica lui , regele longobarzilor. A fost prima tentativă de a forma o alianță franco-longobardă, parafată pe la 532–533. După ce a devenit rege însă, Theudebert a amânat căsătoria cu șapte ani deoarece prin 533, s-a căsătorit cu , o femeie galo-romană pe care o cunoscuse în campaniile din Galia meridională. Cu Deuteria, a avut un fiu, Theudebald, care avea să-i devină successor. În 539, sub presiunea francilor, s-a căsătorit cu Wisigarda. Căsătoria a fost strategic avantajoasă deoarece dorea atât sprijinul longobarzilor cât și pe cel al gepizilor pentru o potențială campaign against Byzantium. Wisigarda a murit la scurt timp după căsătoria cu Theudebert. El s-a recăsătorit, dar identitatea noii soții nu s-a consemnat în sursele păstrate. El a avut și o fiică, pe nume Berthoara.
Theudebert a murit în al 14-lea an de domnie (la sfârșitul lui 547 sau începutul lui 548), ucis de un taur sălbatic la o vânătoare. I-a urmat pe tron Theudebald. Spre deosebire de alte cazuri de succesiune a regilor merovingieni, cea a lui Theudebald a fost una pașnică, întrucât nu exista niciun alt candidat care să-l conteste.
Note
Bibliografie
Surse primare Agathias, Histoires, , capitolul 5 în , ed. ,
Surse secundare
Legături externe
Categorie:Decese în anii 540 Categorie:Nașteri în anii 500