Pesta porcină africană, numită și febra porcină africană sau boala lui Montgomery, este o boală virală hemoragică febrilă extrem de contagioasă și foarte severă a porcilor domestici și mistreților, cauzată de un virus ADN dublu catenar din familia asfarviride care se propagă foarte rapid în populația porcină prin contact direct sau indirect. Boala se caracterizează anatomopatologic prin diateză hemoragică generalizată, leziuni degenerative și necrotice în diferite organe, iar clinic în formele acute a bolii prin hipertermie (40,5-42,2°C), leziuni cutanate (eritem, cianoza pielii, în special la urechi, coadă, membrele posterioare și pe abdomen, peteșii, echimoze), tulburări digestive (inapetență, vome, constipație, diaree mucoasă sau sanguinolentă), tulburările respiratorii (dispnee, tahipnee, respirație întreruptă, tuse, eliminare de spumă sanguinolentă din gură), tulburări nervoase (somnolență, apatie, adinamie, mers instabil, crampe, hiperexcitație, crize convulsive, pareze și paralizii, decubit lateral), conjunctivită, secreții nazale seroase, seromucoase sau mucopurulente sau epistaxis, la scroafele gestante unul dintre primele simptome observate este avortul. Mortalitatea este de 90-100% în cazul formelor supraacute și acute a bolii. Pesta porcină africană provoacă pierderi economice mari din cauza depopulării catastrofale a fermelor de porci în zonele afectate prin decesul și sacrificare lor, punerea în aplicare a măsurilor sanitare și impunerea restricțiilor comerciale. Pesta porcină africană este o boală transfrontalieră care se poate răspândi rapid de la o țară la alta și este una dintre cele mai periculoase boli ale porcinelor, fiind inclusă în lista A a Organizației mondiale pentru sănătate animală (OIE).Beltrán-Alcrudo, D., Arias, M., Gallardo, C., Kramer, S. & Penrith, M.L. 2017. African swine fever: detection and diagnosis – A manual for veterinarians. FAO Animal Production and Health Manual No. 19. Rome. Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO).FAO. 2011. Préparation des plans d’intervention contre la peste porcine africaine. Édité par M.L. Penrith, V. Guberti, K. Depner et J. Lubroth. Manuel FAO Production et santé animales No. 8. Rome.Radu Moga Mânzat. Febra porcină africană (Pesta Porcină Africană). Unele considerații privind istoricul, importanța, etiologia, caracterele epidemiologice, diagnosticul, profilaxia și controlul. Veterinaria, Nr. 27, iulie - septembrie 2017
Pesta porcină africană este endemică în Africa subsahariană unde afectează porcinele sălbatice: facocerii (Phacochoerus) și potamocerii (Potamochoerus), și adesea porcii domestici. Agentul cauzal al bolii este un virus ADN, numit virusul pestei porcine africane, din genul Asfivirus (familia Asfarviridae), transmis în Africa de căpușele din genul Ornithodoros, dar virusul se transmite cu ușurință prin contactul direct cu animalele infectate (porci domestici, mistreți) sau indirect prin furaje, apă, așternut, alte materiale, mijloace de transport contaminate cu secrețiile și excrețiile provenite de la animalele contaminate sau prin îmbrăcămintea contaminată a crescătorilor de porci și a medicilor veterinari. Focare de pestă porcină africană la mistreți și porci domestici au apărut recent în Europa de Est (Caucaz, Ucraina, Rusia, Belarus, Statele Baltice, Republica Cehă, Ungaria, România, Republica Moldova), în America de Sud și Caraibe (Republica Dominicană). Pesta porcină africană a ajuns în august 2018 în China, care este cel mai mare producător mondial de carne de porc, fiind responsabilă pentru aproape jumătate din populația mondială de suine. Cu toate că Bulgaria a luat măsuri în scopul prevenirii pătrunderii pe teritoriul țării a virusului pestei porcine africane, inclusiv prin ridicarea unui gard la frontiera cu România pentru a preveni trecerea porcilor mistreți, autoritățile bulgare au anunțat că au depistat primul focar de pestă porcină africană din această țară pe 31 august 2018, la o fermă aflată în apropierea frontierei cu România. Mai nou, virusul pestei porcine a fost identificat pe 13 septembrie 2018 la mistreții din Belgia, la circa zece kilometri de granița cu Franța, iar autoritățile franceze au intrat în alertă. În trecut această boală a fost înregistrată în Europa de Vest (Franța, Spania, etc.), unde a fost eradicată.Marina Štukelj, Jan Plut. A Review of African Swine Fever – Disease That is Now a Big Concern in Europe. Contemporary Agriculture, Vol. 67, No. 2, Pp. 110-118, 2018.
În țările (membre sau candidate) din Uniunea Europeană, în perioada 01.01.2018- 23.09.2018 au fost confirmate 1213 de focare de pestă porcină africană la porcii domestici (din care 1 în Bulgaria, 10 în Italia, 10 în Letonia, 49 în Lituania, 109 în Polonia, 949 în România și 85 în Ucraina) și 4113 de focare de pestă porcină africană la mistreți (din care 5 în Belgia, 28 în Republica Cehă, 198 în Estonia, 34 în Ungaria, 40 în Italia, 549 în Letonia, 1233 în Lituania, 1941 în Polonia, 49 în România și 36 în Ucraina).European Commission. Animal disease information from Member States. Animal Disease Notification System: Outbreaks per Disease from 01/01/2018European Commission. Animal Disease Notification System (ADNS) Potrivit unui comunicat ANSVSA din 01.11.2018 în România pesta porcină africană evolua în 17 județe (Sălaj, Bihor, Satu-Mare, Călărași, Brăila, Constanța, Ialomița, Galați, Ilfov, Tulcea, Buzău, Giurgiu, Dâmbovița, Teleorman, Maramureș, Vrancea, Dolj), în 276 de localități, cu un număr de 1.062 de focare (dintre care 15 în exploatații comerciale). De asemenea, au fost înregistrate 142 cazuri la mistreți. În total au fost eliminați 356.144 de porci afectați de boală.
Primul focar de pestă porcină africană în România a fost confirmat pe 31 iulie 2017 de Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală într-o gospodărie de la periferia municipiului Satu-Mare.World Organisation for Animal Health (OIE). African swine fever, Romania. 31/07/2017 În perioada 1 ianuarie – 10 august a anului 2018, în România au fost confirmate 645 de focare de pestă porcină africană la porcii domestici și 30 cazuri la mistreți; în perioada 10.06–10.07.2018 au fost identificate 300 de focare de pestă porcină în care au fost găsiți 268 de porci decedați și au fost sacrificați 2080 de porci. European Commission. Animal Health and Welfare. Mission of the European Union Veterinary Emergency Team (EUVET) to Romania (2-4 July 2018)ASF in Romania (until 10.07.2018). National Sanitary Veterinary and Food Safety Authority of Romania. July 2018 Primele cazuri de pestă porcină africană în Republica Moldova au fost confirmate în septembrie 2016 în raionul Dondușeni (la Cernoleuca și Moșana), lângă frontiera cu Ucraina; până la 21.08.2018 au fost înregistrate în total 20 focare ale bolii (16 la porcii domestici și 4 la mistreți), dintre care 2 focare în 2016, 8 focare în 2017, 10 focare în 2018.Government of the United Kingdom. Department for Environment, Food and Rural Affairs, Animal and Plant Health Agency, Advice Services - International Disease Monitoring. African Swine fever in Eastern Europe. Updated Outbreak Assessment #16, 23 august 2018.
Boala se prezintă sub mai multe forme clinice: supraacută, acută, subacută, cronică, subclinică. Forma supraacută este rar întâlnită și se manifestă prin hipertermie (40,5-42,2°C) fără alte simptome, boala sub această formă durează 1-2 zile și sfârșitul este întotdeauna mortal. Forma acută este cel mai des întâlnită și se manifestă prin febră, anorexie, hemoragii cutanate și digestive, detresă respiratorie; moartea porcilor survine în aproape toate cazurile după o săptămână de boală. Un semn caracteristic al pestei porcine africane este cianoza pielii la extremități (urechi, coadă, membre) și pe abdomen. În forma mai moderată, subacută, boala durează 5-30 de zile, moartea survine la 15-45 de zile, în 30-70% din cazuri. Forma cronică se întâlnește în țările în care boala evoluează de mult timp, porcii pot prezenta pusee hipertermice la intervale neregulate, slăbire până la cahexie, artrite, tendinite, cecitate, necroze cutanate, mai ales în regiunea capului și gâtului, boala durează câteva săptămâni și chiar luni, cele mai multe animale mor în cele din urmă prin epuizare, în urma leziunilor pulmonare și digestive. Forma subclinică se înregistrează în țările în care boala evoluează de mult timp; porcii, cu toate că conțin virusul în organism, nu manifestă nici un semn clinic, comportându-se ca animale perfect sănătoase, însă ele sunt purtătoare și excretoare de virus, având un rol important în menținerea și difuzarea virusului.Radu Moga Mânzat. Boli virotice și prionice ale animalelor. Editura Brumar, Timișoara, 2005 D. Bârzoi, Gh. Bârnaure. Pesta porcină africană. Ed. Ceres, București, 1980 Tudor Perianu. Boli infecțioase ale animalelor. Vol. II (viroze). Ed. Fundației Chemarea, Iași, 1997 Tudor Perianu. Tratat de boli infecțioase ale animalelor. Vol. II, Viroze și boli prionice. Ed. Universitas XXI, Iași, 2012
Nu există un tratament sau vaccin specific. În absența unui vaccin eficient, singura modalitate de a opri răspândirea virusului în rândul porcinelor este sacrificarea tuturor porcilor din regiunile infectate și instituirea carantinei. Pentru a limita răspândirea bolii, se interzice importul de carne de porc și de mistreț din țările infectate. Pesta porcină africană nu afectează oamenii, neexistând nici cel mai mic risc de îmbolnăvire pentru oameni, însă este o epidemie de temut a porcilor care antrenează pierderi economice însemnate și are un impact uriaș la nivel social și mediatic. EUVET nu recomandă reducerea populației de mistreți, deoarece nu există dovezi că mistrețul este un amplificator al epidemiei curente de pestă porcină africană în gospodăriile individuale din România.
Pesta porcină africană nu trebuie confundată cu pesta porcină clasică (holera porcului), cauzată de un pestivirus (familia Flaviviridae), ale cărei simptome sunt foarte asemănătoare.Overview of African Swine Fever. Merck Veterinary Manual Overview of Classical Swine Fever (Hog cholera, Swine fever). Merck Veterinary Manual
Istoric
Pesta porcină africană este endemică la porcii sălbatici din continentului african la sud de Sahara. Boala la porcii domestici a fost identificată pentru prima dată de Montgomery la începutul secolului XX în Kenya, când echilibrul dintre gazdele naturale (porcii sălbatici africani) și agentul infecțios (virusul pestei porcine africane) a fost deformat prin introducerea de către coloniști a porcilor domestici din Europa în Africa. În primele decade ale secolului XX, boala a fost limitată numai la Africa, iar în 1957 boala a apărut în afara continentului african în Portugalia, provocând o boală supraacută cu o mortalitate de 100%. După o mică perioadă silențioasă ea a reapărut în Portugalia în 1960 și s-a răspândit rapid în toată Peninsulă Iberică și în alte câteva alte țări europene: în Spania (1960), Franța (1964), Italia (1967, 1969, 1993), Malta (1978), Belgia (1985) și Olanda (1986). În Peninsulă Iberică boala a rămas endemică aproape 30 de ani – în Portugalia au existat focare în 1957, 1960-1993 și 1999, iar în Spania în 1960-1995. Cu excepția Sardiniei, unde boala este endemică, toate țările vest-europene au reușit să eradicheze pesta porcină africană. Cuba a fost prima țară din America care a fost afectată în 1971, aici boala a fost eradicată, dar numai după ce mai mult de 400.000 de porci au murit sau au fost sacrificați. În 1978, pesta porcină africană a ajuns în Brazilia, și s-a răspândit în Republica Dominicană (1978), Haiti (1979) și din nou în Cuba (1980). Boala a fost eradicată din emisfera vestică prin depopulare. Pesta porcină africană a fost înregistrată în 1977 și pe teritoriul fostei URSS - în regiunea Odessa și după unii autori și în Republica Moldova, dar a fost rapid eradicată prin sacrificarea porcilor.