Shmarya Guttman (în ; ) a fost un arheolog israelian.
Copilăria Shmarya Guttman s-a născut în 1909 la Glasgow, în Scoția ca al patrulea dintre șase copii ai unei familii evreiești. Părinții lui, Yehuda Guttman și Sonia proveneau din Imperiul Rus. Tatăl a emigrat de acolo în 1905 pentru a nu fi arestat din cauza activității politice social-democrate și sioniste (în cadrul partidului Poaley Tzion). În 1912 când el avea doar trei ani familia a emigrat în Palestina, pe atunci Mutasarrifatul Al Kuds, parte a Imperiului Otoman. Familia s-a stabilit în așezarea evreiască Merhavia unde, a trăit în condiții precare în anii Primului Razboi Mondial. Ambii partinti au murit, la scurt timp după sosirea lor în Palestina, tatăl în 1917, iar mama în 1922. Shmaryahu și frații săi au locuit apoi în casa surorii lor mai mari, Myriam. În aceasta casa care servea drept loc de întâlnire al imigranților evrei din cea de-a Doua Aliya, Guttman a fost, de timpuriu, influențat de viziunea socialismului sionist. A învățat la școala Agricolă Mikveh Israel pe care, insa nu a terminat-o. A fost unul din primii membri activi ai Mișcării de tineret Hanoar haoved vehalomed (Tineretul muncitor și studios). Ulterior, a fost instructor în Valea Izreel, la Ierusalim și Haifa și a fost ales secretarul general al mișcării. Shmarya Gutman a fost la 17 ani unul dintre fondatorii kibuțului Naan, cel dintâi kibuț al mișcării Hanoar Haoved, unde a lucrat ca agricultor și a fost membru al acestuia până în ultima sa zi.
A fost căsătorit cu Sara Farbman și au avut două fiice și un fiu.
Cariera politică și militară În anii 1935, Shmarya Guttman a servit ca emisar al mișcării tineretului sionist Hehalutz din Palestina în Polonia și Lituania, iar în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1942-1945, a activat ca instructor în mișcarea sionistă subterană a evreilor din Irak unde a promovat autoapărarea comunitatilor și emigrarea în Palestina, ulterior Israel. În ianuarie 1945 a examinat posibilitatea unei emigrații ilegale de evrei irakieni în sudul Palestinei, în Neghev, între Revivim și Um al Rashrash (astăzi Eilat). Înainte de proclamarea independenței Israelului în 1948, el a condus o unitate de informații a Hagana, principala forță paramilitară evreiască de dinaintea înființării armatei israeliene. În iulie 1948 în cursul Războiului de Independență a Israelului a luat parte la cucerirea orașelor Lydda și Ramle. Ulterior, Guttman a fost implicat în negocieri diplomatice și a luat parte la operațiunile de repatriere în Israel a evreilor irakieni.Danny Syon - Shmarya Gutmann: Self-Made Archaeologist Biblical Archaeology Society În 1945, Guttman s-a înrolat în serviciul de informații al organizatiei Hagana, apoi s-a alăturat unităților de șoc ale acesteia, Palmach și a fost comandantul secției arabe a acesteia. Odată cu înființarea armatei israeliene, a servit ca ofițer de informații și a înființat a 18-a Divizie de Operațiuni Speciale în cadrul Departamentului de Informații. În 1949, a inițiat Operațiunea Itzuv, în cadrul căreia a condus compania Alexandroni care a capturat Ein Ghedi, profitând de familiaritatea sa cu zona și terenul. În acest fel, Guttman a avut o contributie majoră la includerea localităților Ein Ghedi, Masada și a sudului Deșertului Iudeei în granițele noului stat Israel. În 1966, a fost trimis de Mossad să-l consilieze pe comandantul kurd Mustafa Barzani în lupta kurzilor din nordul Irakului pentru autodeterminare.
Activitatea de arheolog Gutman a studiat arheologia și geografia, dar a fost în mare masură autodidact. dreapta|miniatura|Tabăra de corturi a arheologilor în frunte cu Shmarya Guttman la poalele Gamlei în 1975 în Înălțimile Golan|350pxGutman a escaladat pentru prima dată Masada la vârsta de douăzeci și patru de ani, în 1933 și a avut mai multă influență decât oricine altul asupra descoperirii și restaurării ruinelor acesteia și a transformării ei într-un simbol național. Guttman a recunoscut valoarea educațională inerentă mitului Masadei, iar în 1942 a ținut acolo primul seminar al tineretului muncitoresc și al organizatiei de tineret Mahanot haolim. De atunci el si-a propus sa exploreze vestigiile legate de Războiul iudeilor împotriva romanilor și de conflictele intestine care au daunat în acei ani coeziunii societătii evreiești antice. În anii 1955-1956 Guttman a fost unul din conducătorii celei dintâi expediții arheologice la Masada din partea Universității Ebraice din Ierusalim. Până atunci, Masada fusese puțin excavată și doar de cercetători străini. La Masada Guttman a localizat „Calea Șarpelui” care ducea spre vârful cetățuii și a defrișat-o din nou pentru trecere, de asemenea în 1961 a reconstituit tabăra romană A, a descoperit părți din zidul fortăreței de pe vârful muntelui și sinagoga acesteia , de asemenea a descoperit sistemul de alimentare cu apă a cetății. În 1964 a publicat cartea sa „Poporul Masadei: Episoade de explorare și cercetare”. Guttman l-a influențat pe Yigael Yadin să efectueze săpături la Masada și chiar a participat la săpăturile lui Yadin între anii 1963-1964. Cea mai mare parte a săpăturilor lui Guttman s-au concentrat în zona zidului, unde a găsit, printre altele, primele monede antice de shekel, descoperite în această zonă. Între timp, în verile anilor 1956 și 1957 a participat la săpăturile de la Tel Irani lângă Kiryat Gat.
La sfârșitul Războiului de Șase Zile, Guttman a condus explorarea de urgență în nordul Înălțimilor Golan. Din 1968 până în 1969, a condus echipa de cercetare arheologică pe Muntele Hebron, care și-a stabilit ca obiectiv localizarea așezărilor evreiești din Perioada celui de-al Doilea Templu, și perioada mișnaică și talmudică. Guttman a inițiat și a condus excavarea unei sinagogi în ruinele Susyei. Aceasta a devenit o expresie a atașamentului evreilor față de Susya, în timpul retragerii așezării evreiești de pe Muntele Hebron
În 1970, Guttman a explorat Dir Karuch, în zona Nahal Daliot din Înălțimile Golan. În această misiune el a identificat vestigiile orașului antic Gamla, ai cărui locuitori au dus o luptă eroică pe viață și pe moarte cu armata romană. El a întărind ipoteza propusă cu doi ani mai devreme de către Gal Itzhaki, cu privire la identitatea locului. Guttman a publicat un articol pe această temă în 1971. Din 1976, a efectuat timp de 11 ani consecutivi săpături la Gamla, descoperind sinagoga, clădirile rezidențiale și fortificațiile orașului antic precum și artefacte legate de ultimul său război.
Premii și omagii 1982 - Premiul Igal Allon pentru fapte de pionierat 1984 - Premiul Itzhak Ben-Zvi 1991 - Doctor honoris causa al Universității din Haifa .
Note
Categorie:Nașteri în 1909 Categorie:Decese în 1996 Categorie:Arheologi israelieni Categorie:Oameni ai războiului arabo-israelian din 1948 Categorie:Oameni de știință evrei din secolul al XX-lea Categorie:Sioniști Categorie:Social democrați evrei Categorie:Oameni din Glasgow