miniatura|O demonstrație la Helsinki împotriva invaziei sovietice din Cehoslovacia din 1968.miniatura|Giorgio Napolitano, figură proeminentă a Partidului Comunist Italian (până în 1991) și președinte al Italiei din 2006 până în 2015. Eurocomunismul (sau neocomunism) a constituit o tendință revizionistă din anii 1970 și 1980 în diverse partide comuniste vest-europene care se consideră în mod obișnuit că a fost impulsionată de Primăvara de la Praga. Partidele au pretins că dezvoltă o teorie și o practică de transformare socială mai relevantă pentru Europa de Vest. În timpul Războiului Rece, acestea au căutat să submineze influența Uniunii Sovietice și a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Această tendință a fost deosebit de populară în Italia, Spania și Franța. În același timp, eurocomunismul a declarat loialitate față de marxism, dar nu marxism-leninism, și nu s-a identificat în mod formal cu democrația socială, deși a refuzat o serie de poziții ideologice secundare ale marxismului. Această teorie subliniază o mai mare independență față de Uniunea Sovietică.
Note
Vezi și
Partid comunist
Categorie:Politica Europei Categorie:Comunism
Categorie:Mișcări politice în Europa Categorie:Partidul Comunist Francez Categorie:Războiul Rece Categorie:Partidul Comunist Italian Categorie:Socialism