Prezentul glosar conține termeni specifici religiei creștine, precum și referitori la practici și rituri funerare, magice și superstițioase din spațiile creștine (cum ar fi Europa medievală). Pentru termenii utilizați în alte religii, s-au adoptat doar sensurile valabile în creștinism.
A abate: - superior al unei abații catolice sau al ordine monahale catolice, precum benedictinii - (mai ales în secolul al XVIII-lea) titlu onorific acordat unor preoți catolici, unor seminariști și chiar unor laici autorizați să poarte haina preoțească. abație: - instituție religioasă catolică, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă. - titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate. abba - cuvânt aramaic prin care, conform Noului testament, Isus se adresează lui Dumnezeu Tatăl; a intrat în latină sub forma abatia (în română: "abație"). abjurare sau (abjurație): - renunțare solemnă și definitivă la o altă religie sau doctrină practicată pînă atunci, considerată falsă sau greșită; formulă scrisă sau orală prin care se exprimă această renunțare; - renegare publică a unei credințe, a unei doctrine, a unei opinii etc. ablegat - funcționar însărcinat de papă cu misiuni speciale, reduse în prezent la rolul onorific de a se deplasa pentru a înmâna pălăria de cardinal, în momentul numirii, unui nou cardinal care nu se află la Roma. abluțiune - spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui pentru purificare; gestul de a-și spăla degetele făcut de preotul catolic în timpul slujbei. abnegație - devotament (dus până la sacrificiu de sine) pentru motive superioare, de ordin religios, social etc; atitudine de profund atașament față de o cauză, un țel etc. (și hotărirea neclintită de a le servi în orice împrejurare). abracadabra - cuvânt cabalistic căruia ocultiștii, gnosticii etc. îi atribuiau puteri magice. abraxas - cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete. abreviator - funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea unor documente pontificale și rezumarea cererilor primite. absolvire - iertare de păcate. abstinență - penitență care constă din renunțarea voluntară la diferite alimente sau activități lumești, din motive religioase; vezi și post. acatist - imn de mulțumire sau rugăciune pentru reușita unei acțiuni, în cinstea lui Isus Hristos, a Fecioarei Maria, a unor sfinți sau a unor evenimente religioase; - listă de nume dată preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe aceasta acatist(i)er - carte bisericească care conține imnuri închinate Fecioarei Maria. achiropoiet - icoană considerat ca fiind realizată prin amprenta directă a corpuului lui Isus. acolit - slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de ordinea la manifestările de cult. acromanție - arta de a ghici viitorul după conformația norilor. Acta capituli - denumirea registrelor care cuprindeau proceselor verbale ale capitlurile clericilor din Transilvania. - documente care reflectă viața marilor creștini din secolele II-IV, mai ales martiriul acestora. Acțiunea catolică - organizație politică a Bisericii Catolice. Adam - după mitul biblic, primul om creat de Dumnezeu din pământ. adamism - doctrină eretică din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, pentru a imita starea de inocență a lui Adam în momentul creației, și ulterior acesteia, până la alungarea din rai, apăreau goi în adunări. Adevăratul cuvânt - vezi Cuvântul Adevărat. adevăr dublu - teorie filozofică din Evul Mediu, conformă căreia adevărurile raționale ale filozofiei și științei pot exista în paralel cu ceea ce este relevat de religie. adjurație - formulă de exorcism care începe cu cuvintele latinești „adjuro te". adopțianism - doctrină a mai multor curente creștine din secolele al II-lea și al III-lea, considerate eretice, potrivit căreia Isus era văzut doar ca om, adoptat de Dumnezeu pentru meritele sale. adopțianismul spaniol - concepție răspândită în Spania în secolul al VIII-lea, potrivit căreia Isus era, prin natura sa divină, fiul lui Dumnezeu dar, prin natura sa umană, doar fiul adoptiv al acestuia. adopțieni - membri, adepți ai adopțianismului. adorație - cinstire care se aduce numai divinității; exemplu: adorația magilor. adorație euharistică - slujbă de cinstire a trupului lui Hristos. adormirea Maicii Domnului - temă iconografică inspirată din evangheliile apocrife. Adormirea Maicii Domnului - sărbătoare religioasă la creștini care celebrează, la 15 august, înălțarea la Ceruri a Fecioarei Măria; sinonim: Sfânta Maria Mare. advent: - (la catolici și protestanți) perioadă de patru săptămîni dinaintea Crăciunului; postul Crăciunului; - fiecare din cele patru duminici care precedă Crăciunul. adventism - doctrină creștină care predică iminența celei de a doua veniri a lui Hristos și ai cărei adepți sărbătoresc sâmbăta ca zi de odihnă; cea mai importantă ramură fiind Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. advon - tinda interioară a unei biserici creștine. aer: - bucată de pânză, de obicei pictată sau țesută, cu imaginea punerii în mormânt a lui Isus Hristos, utilizată în procesiunea din Vinerea Mare; - văl care simbolizează piatra de pe mormântul lui Hristos; vezi și epitaf. afurisenie (sau afurisire) - vezi anatemă. agapă - masă comună, consecutivă unei slujbe religioase, utilizată de primii creștini. aggiornamento - politică a Bisericii Romano-Catolice de readaptare a doctrinei tradiționale a catolicismului la condițiile și cerințele omului și societății contemporane. agheasmatar (sau agheazmatar): - vas liturgic de metal în care se ține agheasmă; - pavilion, clădire în apropierea unei biserici în care se oficiază sfințirea agheasmei; - carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte împrejurări. agheasmă (sau aghiazmă) - apă sfințită; slujbă religioasă pentru sfințirea apei; altă denumire: aiasmă. aghios - numele unei cântări liturgice care începe cu formula de adresare către Dumnezeu. agneț - bucată de formă pătrată, tăiată ritualic de preot din mijlocul unei prescuri, în cadrul proscomidiei ortodoxe, simbolizând pe Hristos, Mielul jertfit, și care, în urma consacrării liturgice, va deveni împărtășania pentru credincioși. agnosticism religios - concepție modernă care neagă capacitatea rațiunii umane de a cunoaște și de a descrie divinitatea. agonistici - adepți ai unei secte creștine formată în Africa romană (secolele al IV-lea și al V-lea) reprezentând aripa radicală a donatiștilor; practicau asceza, martirajul benevol și se împotriveau Bisericii oficiale. aiasmă - vezi agheasmă. albigenzi - sectanți catari care au respins autoritatea papei și au reușit pentru o perioadă să înlăture dominația catolicismului din sudul Franței, fiind apoi reprimați prin "Cruciada Albigensiană". Alfa și Omega - litere prezente pe Monograma lui Isus Cristos, simbol al eternității și divinității acestuia. aliluia - exclamație care apare ca un refren de laudă în cântecele bisericești. altar: - loc sacru destinat depunerii ofrandelor și oficierii sacrificiilor; - masă, plasată în centrul sanctuarului, pe care se oficiază liturghia. - episod din Noul Testament când, în timpul sărbătorii Pesah, Isus a intrat în Templul din Ierusalim și a găsit vânzători pe care i-a îndepărtat, restabilind semnificația sacră a lăcașului de cult; altă denumire: curățarea templului. amalricieni - adepții unei mișcări religioase panteiste apărute în Franța în secolul al XIII-lea. amin - interjecție repetată ca formulă de încheiere a rugăciunilor sau, pronunțat de participanții la ritul liturgic, ca răspuns la la rugăciunile sau invocațiile preotului. amoricani - discipoli al lui Amaury de Bène, care a inițiat o doctrină panteistă (considerată eretică), care consideră că păcatul nu există în lume și că între cele trei ipostaze ale lui Dumnezeu (trinitatea creștină) este o perfectă identitate. amuletă - obiect mic căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc și de a-l apăra pe cel care îl poartă de influențele malefice ale spiritelor malefice; vezi și talisman. amvon - construcție (estradă sau mic balcon) într-o biserică, de unde preotul își rostește predica sau citește Evanghelia. anabaptism - doctrină a unei secte religioase apărute în secolul al XVI-lea, care susținea lipsa de valoare a botezului copiilor și preconiza necesitatea botezului la vârsta adultă; printre ramurile acestei doctrine se numără: menoniții, amish și huteriții. anaforniță - vas în care se ține anafura. anafură: - bucățele de prescură care se împart credincioșilor la sfârșitul liturghiei ortodoxe; - partea centrală a liturghiei ortodoxe în timpul căreia se săvârșește prefacerea darurilor împărtășaniei. anagnost: - treaptă inferioară a clerului, având funcția de a ajuta clericii la serviciul religios; ipodiacon; - slujitor bisericesc din clerul inferior; - persoană (de obicei băiat) care face diferite servicii în biserică. anagogie: - una din cele patru interpretări medievale ale Bibliei, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual; - stare de elevație (mistică, spirituală, estetică); iluminare. anahoret - vezi ascet. analog(hion) - pupitru înalt, mobil, pliabil, de o construcție specială, plasat în mijlocul bisericii, pe care se pun cărțile de cult în timpul slujbei ortodoxe. - argument pentru existența lui Dumnezeu de tip teleologic, formulat de teologul William Paley. anamneză: - parte a liturghiei care constă în rugăciuni rostite de preot cu voce scăzută, în care se amintesc patimile, învierea și înălțarea lui Hristos și conține oferta sacrificiului către Dumnezeu și cererea de a accepta sacrificiul; - rugăciune care se face în timpul unei mese la catolici. anastasimatar - carte care cuprinde cântări bisericești și rugăciuni duminicale despre învierea Domnului. anat(h)emă: - osândire, ostracizare a cuiva de către Biserică, excludere din rândul Bisericii; sinonim: afurisenie, vezi și excomunicare; - act de extremă severitate folosit în vechime de autoritatea bisericească împotriva ereticilor, prin excluderea lor din comunitate și prin condamnare. anatemizare - pronunțarea a anatemei asupra cuiva. an bisericesc - calendarul religios folosit de biserici pentru a organiza și celebra principalele sărbători și evenimente din viața lui Iisus Hristos, precum și comemorarea sfinților și a altor momente importante din istoria creștină și care, la catolici și protestanți începe cu adventul, iar la ortodocși, la 1 septembrie; vezi și timp liturgic. an de grație - fiecare din anii erei creștine; vezi și grație. angelolatrie - adorare a îngerilor. angelologie - parte a dogmaticii care tratează despre îngeri. Angelus - rugăciune la catolici către Fecioara Maria, anunțată de sunetul clopotelor, recitată dimineața, la amiază și seara, care începe cu cuvintele latine: Angelus Domini nuntiavit Mariae („îngerul Domnului a vestit Mariei”). anglicanism - religia de stat a Angliei, cu doctrina inspirată din calvinism și desprinsă din catolicism în timpul lui Henric al VIII-lea. aniconic - (despre o religie) fără icoane, care nu recurge la reprezentări figurative. aniconism - lipsa reprezentării figurate a unei divinități (vezi și iconoclasm). annată - redevență percepută de papalitate de la episcopii și abații nou instalați, echivalând cu veniturile lor pe un an. antependiu - (la catolici) piesă de stofă decorată, aplicată pe partea din față a mesei altarului. anteriu - haină neagră, lungă până în pământ, purtată ca semn distinctiv de preoții ortodocși (diaconi, preoți, episcopi), dar și de călugări și călugărițe; sinonime: reverendă, sutană. anthem - compoziție corală sacră, similară cu motetul, pe texte biblice, specifică Bisericii Anglicane. anti-catolicism - atitudine ostilă față de creștinii catolici. anticlericalism: - atitudine ostilă față de cler și de ierarhia clericală; respingere a bisericii ca instituție religioasă;