Marie Laforêt (născută Maïténa Marie Brigitte Doumenach, poreclită „Fata cu ochii de aur”, ) a fost o cântăreață și actriță franceză. S-a mutat în 1978 la Geneva și a dobândit cetățenia elvețiană.
Biografie
Originea numelui ei Primul ei prenume Maïtena, care este de origine bască, înseamnă „iubită”, și este uneori folosit de locuitorii din Languedoc, mai ales din Pirinei, și seamănă, de asemenea, cu un diminutiv de la numele Marie-Thérèse, „Maïthé”.
Doumenach, numele ei de familie, este de origine catalană – Domènec în catalană.see geneanet site Numele ei de la naștere Maïtena Marie Brigitte Doumenach, și repertoriul ei, care a inclus piese inspirate din folclorul mondial, au condus la speculații cu privire la originea armeană a părinților ei. Cântăreața obișnuia să se prezinte ea însăși ca „ariégeoise”, adică din regiunea Ariège, aflată în sudul Franței.
Copilăria și adolescența Marie Laforêt s-a născut la Soulac-sur-Mer, în Médoc, în vila „Rithé-Rilou”, fiind numită după mama și mătușa ei: Marie Thérese și Marie Louise Saint Guily. Familia tatălui ei, Doumenach, era originară din Olette, un sat din departamentul Pyrénées Orientales, la granița cu Têt. Străbunicul ei patern, Louis Doumenach, a condus o fabrică de textile la Lavelanet, în Ariège, iar fiul lui, Charles-Joseph Doumenach, a fost colonel și consilier municipal.
Anii 1960 Cariera ei a început din întâmplare în 1959, atunci când a înlocuit-o pe sora ei în ultima clipă la un concurs de talente de la postul francez de radio Naissance d'une étoile (Nașterea unei stele) pe care l-a câștigat. Regizorul Louis Malle a distribuit-o apoi pe tânăra vedetă în filmul pe care-l turna în acea perioadă, Liberté, un proiect pe care l-a abandonat în cele din urmă, făcând ca prima apariție pe ecran a Mariei Laforêt să fie alături de Alain Delon în filmul Plein Soleil (1960), regizat de René Clément.
După acest film, ea a devenit foarte populară și a interpretat mai multe roluri în anii 1960. S-a căsătorit cu regizorul Jean-Gabriel Albicocco, care a distribuit-o în unele din producțiile sale, printre care La Fille aux Yeux d'Or, inspirat din scrierea lui Balzac, care va deveni porecla ei.
În al doilea film, Saint Tropezi Blues, acompaniată de un tânăr Jacques Higelin la chitară, ea a cantat piesa din titlu și imediat a început să lanseze single-uri, primul ei hit fiind Les Vendanges de l'Amour (1963). Cântecele ei au oferit o alternativă poetică tandră, mai matură, la melodiile yé-yé din Franța acelui timp. Melodiile ei au împrumutat mult din muzica populară exotică, mai ales din America de Sud și din Europa de Est, decât din muzica pop contemporană americană și britanică. Laforêt a colaborat cu mulți compozitori, muzicieni și scriitori francezi importanți, cum ar fi André Popp și Pierre Cour, care i-au pus la dispoziție o panoplie de aranjamente orchestrale sofisticate, cu zeci de instrumente muzicale, creând o varietate de sunete, uneori aproape medievale, renascentiste sau baroce, iar alteori destul de moderne și inovatoare.
Cu omul de afaceri Judas Azuelos, un evreu marocan de origine sefardă, ea are doi copii, o fiică și un fiu. Fiica, Lisa Azuelos, este o scenaristă, regizoare și producătoare de film franceză, care a făcut un film despre o altă celebră cântăreață franceză, Dalida, în 2017.
Anii 1970 La sfârșitul anilor 1960 Marie a devenit o figură destul de distinctă în muzica pop franceză. Ea a fost interesată să lanseze mai multe discuri proprii, dar a renunțat în cele din urmă. Deși single-uri ei cele mai de succes („Viens, Viens”, un cover la hitul german „Rain Rain Rain”, și „Il a neigé sur Yesterday”, o baladă despre destrămarea grupului Beatles) au fost lansate în anii 1970, Marie și-a pierdut treptat interesul față de cariera de cântăreață și s-a mutat în 1978 la Geneva, Elveția, unde a deschis o galerie de artă și a abandonat muzica.
Din anii 1980 până în 2019 În anii 1980 Marie s-a concentrat pe cariera de actriță, apărând în câteva filme franceze și italiene. A lansat câteva single-uri noi, dar acestea nu au fost populare. Ea a revenit în top, cu toate acestea, în 1993, cu ultimul ei album, ale cărui versuri erau scrise de ea. În anii 1990 a continuat să lucreze ca actriță atât pe ecran, cât și pe scenă. Ea a apărut în mai multe spectacole teatrale la Paris de-a lungul anilor, fiind aclamată de public și de critici. În septembrie 2005 ea a mers din nou într-un turneu muzical prin Franța, pentru prima dată din 1972. S-au vândut toate biletele de la fiecare concert. Marie Laforêt a locuit în Geneva și a obținut cetățenia elvețiană.
Decesul Marie Laforêt a murit pe data de 2 noiembrie 2019 la Genolier (Suisse) din motive necunoscute public. Slujba de înmormântare a avut loc la Paris, în biserica Saint-Eustache, pe 24 noiembrie; urmată de înmormântarea sa în cripta familiei din cimitirul Père-Lachaise (diviziunea 49). Avea 80 de ani.
Filmografie selectivă Cinema AnTitluRolRegizor1960În plin soare (Plein soleil)Marge DuvalRené Clément1961Saint-Tropez BluesAnne-MarieMarcel MoussyFata cu ochii de aur (film) (La Fille aux yeux d'or)fataJean-Gabriel AlbicoccoFamous Love Affairsdoamna GeorgesMichel Boisrond1962Rat TrapMariaJean-Gabriel AlbicoccoLeviathanAngèleLéonard Keigel1963Căutați idolul (Cherchez l'idole)neacreditatăMichel BoisrondÀ cause, à cause d'une femmeAgatheMichel Deville1964Male HuntGisèleÉdouard Molinaro1965Cent briques et des tuilesIdaPierre GrimblatThe Camp FollowersEftikiaValerio ZurliniMarie-Chantal contre le docteur KhaMarie-ChantalClaude Chabrol1967Le Treizième CapriceFannyRoger BoussinotJack of DiamondsOlgaDon Taylor1972Le Petit Poucet (Tom Thumb)reginaMichel Boisrond1979Polițist sau delincventEdmonde Puget-RostandGeorges Lautner1982Les Diplômés du dernier rangDominiqueChristian Gion1984Les MorfalousHélène Laroche-FréonHenri VerneuilHappy EasterSophie MargelleGeorges Lautner1985Le PactoleGreta RousseletJean-Pierre MockyTangos, the Exile of GardelMarianaFernando Solanas1987Fucking FernandLotteGérard MordillatIl est génial papy !LouiseMichel DrachCaracatița 3 (miniserial TV)Anna AntinariLuigi Perelli1992Who Wants to Kill Sara?mama SareiGianpaolo Tescari1995Dis-moi ouidna VilliersAlexandre Arcady1996Tykho MoonÉvaEnki Bilal1997Desert of Fire (miniserial TV)RamaEnzo G. Castellari1997HéroïnesSylvieGérard Krawczyk2008Les Bureaux de DieuMartineClaire Simon Televiziune
1961 : Le Rouge et le Noir de Pierre Cardinal (téléfilm) : Mathile De La Mole 1965 : La redevance du fantôme de Robert Enrico (téléfilm) : Miss Diamond 1972 : Kean: Un roi de théâtre de Marcel Moussy (téléfilm) : Comtesse Elena de Kloefeld 1984 : Emmenez-moi au théâtre (série TV) : Pauline 1987 : La Mafia 3 (La Piovra 3) de Luigi Perelli (série TV) : Anna Antinari
1988 : Le loufiat (série TV) : la star 1989 : La Bugiarda,de Franco Giraldi (téléfilm) : Elvira 1989 : Isabella la ladra (série TV) : Elvira 1990 : L'affaire Rodani (Quattro piccole donne) de Gianfranco Albano (série TV) : la mère des quatre filles 1992 : Un cane sciolto 3 de Giorgio Capitani (téléfilm) : Hélène
1994 : A che punto è la notte ? de Nanni Loy (téléfilm) : Chantal Guidi 1995 : Adrien Le Sage: Ma fille est impossible (téléfilm) : Comtesse de Pontigny 1996 : L'histoire du Samedi (série TV) : Françoise 1997 : Le Désert de feu (Desierte di fuoco) d'Enzo G. Castellari (téléfilm) : Rahma 1998 : Jeudi 12 de Patrick Vidal (série TV) : Françoise Gamelin 1998 : Villa Vanille de Jean Sagols (téléfilm) : Pronia
Teatru
1969 : La Hobereaute, de Jacques Audiberti, pusă în scenă de Georges Vitaly, hôtel de Béthune-Sully 1973 : Le Partage de midi, de Paul Claudel, pusă în scenă de G.-H. Régnier, théâtre de Bourges, rolul lui Isé 1992 : L'Écorce bleue, de Marguerite Yourcenar, citind ca parte a Festival de Carpentras în data de 29 iulie 1992 la ora 22, teatru în aer liber. 1997 : Le Vietnam de Marguerite Duras, lectură însoțită de ansamblul Ca Tru Thai Ha de Hanoï, festival de Saint-Florent-le-Vieil, dat abației în data de 28 iunie 1997 1997 : Master Class de Terrence McNally, pusă în scenă de Roman Polanski, Théâtre de la Porte-Saint-Martin 1999 : Master Class, de Terrence McNally, pusă în scenă de Didier Long, théâtre Antoine 2000 : Master Class, de Terrence McNally, copertă pentru câteva spectacole excepționale în perioada 18 aprilie 2000 și 30 aprilie 2000 la Opéra-Comique din Paris 2003 : La Presse est unanime, de Laurent Ruquier, pusă în scenă de Agnès Boury, théâtre des Variétés 2004 : Jésus la Caille, adaptarea romanului Jésus-la-Caille de Francis Carco, pusă în scenă de Jacques Darcy, espace Pierre-Cardin 2008 : Master Class de Terrence McNally, pusă în scenă de Didier Long, théâtre de Paris 2009 : L'Hirondelle inattendue, opéra de Simon Laks, narator, orchestra filarmonică din Marseille dirijată de Lukasz Borowicz, Festival des musiques interdites de Marseille
Discografie Albume de studio
1964 : Viens sur la montagne 1965 : La Fleur sans nom 1967 : Manchester et Liverpool 1968 : Le Lit de Lola 1968 : Que calor la vida 1969 : Le Vin de l’été 1970 : Portrait 1972 : Ay tu me plais 1973 : Pourquoi les Hommes pleurent ? 1974 : Noé 1976 : La Vérité 1977 : Il reviendra 1979 : Moi je voyage 1993 : Reconnaissances (Une Musique)
Albume live
1970 : Récital 1998 : Voyage au long cours
Albume în spaniolă
1964 : Y Volvamos al Amor 1965 : Entre Tú y Yo 1968 : Qué Calor la Vida 1969 : Mon amour, mon ami
Albume în italiană
1964 : La Cantante Dagli Occhi d’Oro
Albume în portugheză
1967 : Sôbre a Montanha
Single-uri și EP-uri din anii 1960
1960 : Saint-Tropez Blues / Tumbleweed 1963 : Tu fais semblant – Les vendanges de l'amour / Mary Ann – Les jeunes filles 1963 : Blowin' in the Wind – Flora / House of the Rising Sun – Banks on the Ohio 1963 : Au coeur de l'automne – L'amour en fleurs / Qu'est-ce qui fait pleurer les filles – Mais si loin de moi 1963 : La vendemmia dell'amore – E giusto / Una noia senza fine – Che male c'e 1964 : Viens sur la montagne – Les noces de campagne / Un amour qui s'éteint – L'amour qu'il fera demain 1964 : La tendresse – La plage / Après toi qui sait – L'arbre qui pleure 1965 : Katy cruelle – Entre toi et moi / La bague au doigt – Ma chanson faite pour toi 1965 : Ah ! Dites, dites – Julie Crèvecoeur / Viens – À demain my darling 1965 : La plage / Après toi, qui sait 1966 : La voix du silence (The Sound of Silence) – Siffle, siffle ma fille / Je t'attends – L'orage 1966 : Marie-douceur, Marie-colère (Paint It Black) – Toi qui dors / Je voudrais tant que tu comprennes – La moisson 1966 : Manchester et Liverpool – Pourquoi ces nuages / Prenons le temps – Sur les chemins des Andes 1966 : Mon amour, mon ami – Sébastien / Je suis folle de vous – Mon village au fond de l'eau 1967 : Ivan, Boris et moi – Je ne peux rien promettre / Pour celui qui viendra – Tom 1968 : Le lit de Lola – Qu'y-a-t-il de changé / Et si je t'aime – A la gare de Manhattan 1968 : El polo – L'air que tu jouais pour moi / Le tengo rabia al silencio – House of the rising sun 1968 : Que calor la vida – Mais mon coeur est vide / La valse des petits chiens blancs – Requiem pour trois mariages 1969 : Au printemps – Roselyne / Feuilles d'or – D'être à vous 1969 : Pour une étoile – Ton coeur sauvage / Vin de l'été – En plus de l'amour 1969 : Ah ! Si mon moine – On n'oublie jamais / Tourne, tourne – La fleur sans nom 1969 : Tu es laide / Toi, nos enfants et moi
LP-uri din anii 1960
1964 : Marie Laforêt 1965 : Marie Laforêt Vol. 2 1967 : Marie Laforêt Vol. 3 1968 : Marie Laforêt Vol. 4 1968 : Que calor la vida 1969 : Marie Laforêt Vol. 6 1970 : Marie Laforêt Vol. 7
Publicații
1981 : Contes et légendes de ma vie privée (ISBN 978-2-234-01349-0) 2001 : Mes petites magies, livre de recettes pour devenir jeune (ISBN 978-2-84098-648-5) 2002 : Panier de crabes : les vrais maîtres du monde (ISBN 978-2-84098-829-8)