Aurel Socol

Aurel „Bubi” Socol () a fost un avocat și om politic român, care a fost deputat al Partidului Național-Țărănesc în Parlamentul României.

Biografie thumb|Aurel Socol sr., tatăl lui Aurel Socol S-a născut la 10 noiembrie 1914 în orașul Cluj, în familia lui Aurel și Margareta Socol. Provenea dintr-o familie de memorandiști ardeleni, cu tradiție în apărarea drepturilor populației românești din Transilvania.Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, p. 79. Tatăl său, Aurel Socol (1878-1937), a fost avocat, luptător pentru Unirea Transilvaniei cu RomâniaAntonio Faur, Un deceniu din existența evreilor bihoreni (1942-1952). Contribuții istoriografice și documentare, 2012, p. 77. și președinte al organizației județene Cluj a Partidului Național-Țărănesc.

A absolvit Facultatea de Drept a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj și s-a manifestat încă din perioada studenției ca un adversar al politicii totalitare.Antonio Faur, Un deceniu din existența evreilor bihoreni (1942-1952). Contribuții istoriografice și documentare, 2012, p. 78. După absolvirea studiilor universitare, a lucrat ca avocat și jurnalist.Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, p. 73. A fost membru al Partidului Național-Țărănesc (secretar al organizației Cluj) în perioada interbelică și a fost ales deputat în Parlamentul României. După Dictatul de la Viena a rămas la Cluj, în Transilvania de Nord, unde i-a ajutat ca avocat pe cei amenințați de poliția și de serviciile de informații ale Ungariei.Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, p. 75. A fost secretar al Comitetului Național Român din Transilvania de Nord (condus de Emil Hațieganu)Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, p. 82. și a încercat în această calitate să reprezinte interesele populației românești. În perioada ocupației a făcut gazetărie și a redactat cotidianul românesc Tribuna Ardealului din Cluj. Autoritățile maghiare le-au propus lui Emil Hațieganu și Aurel Socol să creeze un partid românesc, dar aceștia au refuzat, nedorind să fărâmițeze comunitatea românească în funcție de ideologii politice.

În 1944, după înființarea ghetoului din Cluj, Aurel Socol a organizat transportul unor mici grupuri de evrei către granița cu România, cu ajutorul țăranilor români din jurul orașului Cluj, și trecerea acestora în România.Antonio Faur, Un deceniu din existența evreilor bihoreni (1942-1952). Contribuții istoriografice și documentare, 2012, p. 76. În primăvara anului 1944 a contactat călăuze experimentate în trecerea frauduloasă a frontierei și a reușit să convingă grupuri mici de evrei să fugă în România.Antonio Faur, Un deceniu din existența evreilor bihoreni (1942-1952). Contribuții istoriografice și documentare, 2012, pp. 81-85. După ce un grup organizat a fost capturat la frontieră, Aurel Socol a declarat că el este principalul organizator al acțiunii de salvare a evreilor, pentru a-i feri de arestare pe ceilalți oameni implicați.Antonio Faur, Un deceniu din existența evreilor bihoreni (1942-1952). Contribuții istoriografice și documentare, 2012, p. 85. Serviciul de contrainformații al Ungariei (DEF) l-a arestat și l-a internat în lagărul din fața fabricii „Dermata”, apoi l-a trimis în stare de arest la închisoarea de pe Dealul Șvab din Budapesta,Antonio Faur, Un deceniu din existența evreilor bihoreni (1942-1952). Contribuții istoriografice și documentare, 2012, pp. 85-86. unde a fost interogat cu brutalitate timp de câteva săptămâni. La începutul lunii octombrie 1944, prin intervenția contelui Béla Teleki, președintele Partidului Ardelean, Aurel Socol și Emil Hațieganu au primit domiciliu obligatoriu în reședința episcopală catolică din Győr, unde au asistat la martiriul episcopului Vilmos Apor.

Aurel Socol a locuit după război la Sibiu. A fost arestat de autoritățile comunisteAugustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, pp. 75-76. la 5 iunie 1950 din motive politice (motivul internării de pe fișa matricolă penală este „fost secretar PNȚ”) și a fost condamnat la muncă silnică. A fost trimis inițial la închisoarea Pitești, dar, după primele bătăi, a fost anunțat că s-a făcut o greșeală și a fost repartizat la Canalul Dunăre-Marea Neagră,Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, p. 77. unde a învățat meseria de șofer, pe care a practicat-o ulterior.Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, p. 78. A fost încarcerat la Colonia de muncă nr. 4 Castelu (din 16 noiembrie 1952), la Colonia Galeșu (din 21 iunie 1953) și la Colonia Peninsula (din 26 septembrie 1953), iar la 23 iunie 1954 a fost predat organelor MAI ale Regiunii Cluj. A fost eliberat din închisoare în 1964, prin decretul nr. 310 din 16 iunie 1964 de grațiere a deținuților politici, și a primit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Pentru a supraviețui a fost nevoit să lucreze ca tâmplar, șofer, salahor, electrician și apoi pictor bisericesc, dar aceste activități degradante nu l-au demobilizat. A devenit liber-cugetător, fiind dezamăgit de lipsa de rezistență la tortură a preoților ortodocși pe care i-a cunoscut la Canal, și a cerut să fie înmormântat fără preot.Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, pp. 78, 81.

După eliberarea din închisoare a lucrat o perioadă ca șofer. S-a îmbolnăvit de scleroză renală și, neavând rude în țară, și-a pregătit propria înmormântare.Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, pp. 80-81. A fost prieten cu tânărul scriitor Augustin Buzura, pe care-l vizita adesea la redacție și cu care obișnuia să meargă la restaurant sau la cafenea.Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, pp. 73-74. Scriitorul insista să-i plătească masa, dar fostul avocat nu accepta sub nicio formă, în ciuda faptului că avea o pensie de doar 400 de lei, considerându-l un act de umilință. Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, p. 74. Aurel Socol a murit la Brașov și a fost înmormântat la Cluj.Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, p. 81. A avut o înmormântare religioasă cu preot, în ciuda dorinței sale testamentare, deoarece apropiații săi au aflat că autoritățile permiteau doar două tipuri de înmormântări: o înmormântare religioasă și o înmormântare pentru membrii de partid și că nu era permisă organizarea unei ceremonii pentru liber-cugetători.Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, pp. 81-82.

Perpetuarea memoriei sale Memoriile sale, scrise în anii 1960Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, pp. 73, 75. și intitulate Furtună deasupra Ardealului, au fost publicate abia după prăbușirea regimului comunist în câteva numere ale revistei Tribuna din Cluj-Napoca (condusă de Augustin Buzura) și apoi în 1991 într-un volum din Colecția Mărturii a aceleiași reviste.Antonio Faur, Un deceniu din existența evreilor bihoreni (1942-1952). Contribuții istoriografice și documentare, 2012, pp. 76-77. Sunt relatate acolo, printre altele, activitățile desfășurate de el pentru salvarea vieții evreilor transilvăneni.Antonio Faur, Un deceniu din existența evreilor bihoreni (1942-1952). Contribuții istoriografice și documentare, 2012, pp. 79-80.

Primul text care prezenta biografia avocatului Aurel Socol a fost articolul „Un omagiu de suflet [lui] Aurel Socol” publicat în 1990 în revista clujeană Tribuna de cercetătorul dr. Gheorghe I. Bodea, specializat în istoria contemporană a României, care era interesat de biografiile membrilor mișcării de rezistență românești din perioada ocupației maghiare a nordului Ardealului. Bodea a fost cel care a adus trupul neînsuflețit al lui Aurel Socol de la Brașov și la Cluj și tot el s-a ocupat de publicarea memoriilor.

Experiența lui Aurel Socol a fost prezentată parțial în romanele Orgolii și Drumul cenușii ale lui Augustin Buzura.Augustin Buzura, Teroarea iluziei, 2004, p. 72.

Carte Furtună deasupra Ardealului, Editura Revistei Tribuna (Colecția Mărturii), Cluj-Napoca, 1991.

Note

Bibliografie Augustin Buzura, Teroarea iluziei. Convorbiri cu Crisula Ștefănescu, Editura Polirom, Iași, 2004, pp. 72-82.

Antonio Faur, Un deceniu din existența evreilor bihoreni (1942-1952). Contribuții istoriografice și documentare, Universitatea din Oradea, Centrul de Cercetare a Istoriei Evreilor „Eva Heyman”, Oradea, 2012.

Lectură suplimentară Gheorghe I. Bodea, „Un omagiu de suflet [lui] Aurel Socol”, în Tribuna, Cluj-Napoca, 1990, nr. 34, p. 8.

Categorie:Nașteri în 1914 Categorie:Decese în 1976 Categorie:Clujeni Categorie:Politicieni români Categorie:Membri ai PNȚ Categorie:Persecutați de către organele de stat ale României comuniste Categorie:Memorialiști români Categorie:Victime ale regimului comunist din România