Prezentul glosar conține termeni din domeniul educației fizice, sportului, activităților sportive și de divertisment.
A abandon - renunțarea unui concurent la continuarea probei într-o întrecere sportivă. ace - (pronunție: as) lovitură la tenis prin care se obține punct direct din serviciu. achiu - (la jocul de biliard) poziția în care ajunge bila albă după prima mișcare, și care stabilește persoana care începe partida. acrobație - exercițiu dificil de echilibristică, de gimnastică etc. acroșare - oprire, interceptare a mingiei în aer (la fotbal) sau pucul (la hochei). acvaplan: - planșă de lemn, remorcată pe apă de o ambarcațiune cu motor și folosită în sportul nautic; - sport praticat pe o astfel de planșă. adagio - combinație alcătuită din diferite procedee tehnice executate legat, într-un tempo lent. adversar - persoana sau echipa împotriva căreia un jucător sau o echipă concurează într-un joc sau competiție. aerobic, gimnastică ~ă - gimnastică de întreținere executată pe fond muzical cu ritm susținut. aeromodelism - sport tehnico-aplicativ, aviatic, care constă în proiectarea, construcția și lansarea aeromodelelor. aeronautică sportivă - ramură a sportului care are ca scop valorificarea construcțiilor, tehnicii și abilităților din aeronautică, în competiții cu caracter sportiv. agonistică - disciplină gimnastică la vechii greci care se ocupa cu luptele atletice. aikidō: - artă marțială origine japoneză, bazat pe tehnica jujutsu, care constă în figuri de scrimă executate cu un baston lung; - apărare personală, care urmărește neutralizarea atacului cuiva sau pararea loviturilor unuia sau mai multor adversari. airsoft - activitate de recreere, un sport, care folosește replici are armelor de foc reale, care trag cu bile de plastic, numite BB-uri. alb - nume dat pieselor deschise la culoare, la unele jocuri de noroc sau de strategie. alergare - probă atletică constând în parcurgerea unei distanțe într-un timp măsurat, caracterizată prin așa-numita „fază de zbor”, în care ambele picioare nu ating solul (sinonim: cursă atletică). alergare de fond - alergare pe distanță lungă. alergare peste garduri - probă specifică în care atleții sunt obligați să treacă peste niște obstacole plasate pe pista de concurs. alpinism - ramură sportivă, în care, cu ajutorul unei tehnici speciale și al unui echipament adecvat, se efectuează ascensiuni pe trasee montane cu un anumit grad de dificultate. altipistă - vezi altiport. altiport - suprafață de aterizare special amenajată la înălțimi montane mari, în vederea practicării sporturilor de iarnă; altipistă. alură - mod în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. amical - (mai ales despre meciuri) care se desfășoară în afara competițiilor oficiale. anduranță - abilitatea unui sportiv de a susține un efort fizic intens sau de a rămâne într-o competiție pentru o perioadă prelungită de timp. anduranță musculară - capacitatea mușchilor de a rezista la oboseală și de a menține forța și funcționalitatea în timpul unui efort îndelungat. angajament - (la hochei sau la baschet) punere a pucului sau a mingii în joc. anticipare - (referitor la atacuri, acțiuni etc.) ghicire a următoarelor decizii ale unui adversar. antidoping, control ~ (sau test ~) - verificare efectuată de autoritățile sportive pentru a identifica și pedepsi folosirea substanțelor care îmbunătățesc artificial performanțele sportivilor sau ale animalelor utilizate în competiții sportive. antifotbal - vezi haramball. antrenare - pregătire prin exerciții metodice (fizice, tactice, psihologice și teoretice) pentru a obține rezultate optime (într-o competiție). antrenor - persoană calificată care se ocupă cu antrenarea unui sportiv, a unei echipe, a unui animal, în scopul obținerii unor performanțe competiționale. antrenor-jucător - persoană care are dubla funcție de antrenor și de jucător. anvelopă - înveliș exterior al unei mingi de fotbal, de baschet etc. confecționat din piele foarte groasă și rezistentă, din material plastic etc. (în care se află camera cu aer). aparat (de gimnastică) - construcție specială (capră, inele, cadru etc.) la care se execută diverse exerciții de gimnastică. apărare - grup de jucători dintr-o echipă care au rolul de a apăra, de a proteja propria poartă. apărător - jucător (dintr-o echipă) care apără zona propriei porți; fundaș, stoper. apreschi - gheată călduroasă de iarnă care se încalță după schiat. aqua park - parc de distracție ale cărui principale atracții sunt jocurile acvatice. arbitraj: - hotărâre dată de arbitri; - supraveghere și conducere a unei competiții sportive de către un arbitru. arbitru - persoană care conduce desfășurarea reglementară a unei competiții sportive. arbitru din oficiu - arbitru desemnat să supravegheze o competiție sau un meci și să ia decizii conform regulamentului, fără a fi solicitat de către părțile implicate; acesta are autoritatea de a interveni automat în diverse situații de joc, aplicând reguli și sancțiuni conform regulilor stabilite. aripă - (în unele jocuri sportive) fiecare dintre jucătorii plasați în marginea terenului de joc. aruncare - probă atletică de lansare a discului, a suliței, a greutății etc. aruncat, stil ~ - stil care constă în ridicarea halterei până la piept, apoi în înălțarea ei bruscă prin întinderea (rapidă a) brațelor în sus. aruncător - atlet specializat în aruncarea discului, a suliței, a greutății etc. as: - fiecare dintre cele patru cărți de joc marcată cu un singur punct sau semn, care este considerată, de obicei, ca având cea mai mare valoare între cărțile de aceeași culoare; birlic. - (în tenisul de câmp) lovitură prin care se obține un punct direct din serviciu; punctul marcat prin această lovitură. asalt - luptă, exercițiu, întrecere de floretă; figură de luptă în sportul cu floreta. atac: - mișcare de începere a unei partide sau reprize; inițiativă în joc; - linia de înaintași a unei echipe de fotbal, de handbal. - (la șah) plan strategic care se pune în aplicare printr-o serie de mișcări agresive, care urmăresc să amenințe, direct sau indirect, mai ales regele sau regina adversarului. atacant - jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. atacator - (la șah) jucătorul cu piesele albe. aterizare: - luarea contactului cu pământul după săritură; - atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. atitudine deficientă - abatere ușoară de la forma normală a unor segmente sau a întregului corp (sinonim postură vicioasă). atlet: - persoană care practică atletismul; - persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă); - (în Antichitate) luptător profesionist la serbările și jocurile publice. atletism - ramură sportivă care cuprinde probe de alergări și de marș (pe diferite distanțe), de sărituri (în lungime, în înălțime, cu prăjina etc), de aruncări (cu discul, cu sulița, cu ciocanul) sau probe combinate (pentatlon, decatlon). atú - s.n. 1 (la jocul de cărți) carte de joc (sau culoare) căreia i se atribuie valoarea cea mai mare. aur (medalie de ~) - medalie acordată celui clasificat pe locul întâi la o competiție (sportivă). austriac, joc ~ - joc (sau pariu) la cursele de cai, constând în indicarea cailor câștigători în șapte curse succesive. austriac, premiu ~ - premiu acordat câștigătorului jocului sau pariului austriac. aut - situație în care mingea iese în afara terenului de joc. aut de poartă: - ieșirea mingii în afara terenului de joc, din spațiul porții; - penalizare aplicată de arbitru jucătorului sau echipei care a scos mingea din teren. autocart(ing) - sport care este practicat cu cartul. autogol - gol involuntar în propria poartă. automobilism - sport în care concurenții conduc automobile în competiții pentru a stabili performanțe. automodelism - ramură sportivă tehnico-aplicativă care se ocupă cu construirea de automodele. avantaj: - diferență în plus pe care o are un sportiv sau o echipă sportivă față de adversari (vezi și legea avantajului); - (la tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află la egalitate, avînd câte 40 de puncte fiecare. averaj - raportul dintre punctele marcate la adversar si cele primite de la aceasta de către o echipă, într-un campionat sau competiție sportivă. avertisment (sau avertizare) - sancțiune aplicată de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar (și care, la repetarea abaterii, poate fi urmată de o sancțiune mai aspră). aviație sportivă - ramură sportivă în care se practică aeromodelismul, planorismul, parașutismul, zborul cu motor și construirea de micromodele. azzurri - membrii Echipei naționale de fotbal a Italiei.
B bac: - instalație fixă, cu anexe asemănătoare unei ambarcații, amenajată în aer liber, pe apă sau într-o încăpere, folosită la inițierea și la antrenarea canotorilor, sau celor de la caiac-canoe; - piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri; falcă. bacara - joc de cărți în care nouarii au valoare, iar decarii, numiți bacara, sunt egali cu zero; altă denumire: macá; vezi și chemin de fer. badminton - joc sportiv asemănător cu tenisul originar din Extremul Orient, practicat cu o minge mică prevăzută cu pene sau cu un fel de aripioare speciale, în care mingea aruncată cu racheta se joacă fără să atingă solul, iar numărătoarea punctelor se face ca la volei. balcaniadă - (perioadă dintre două) jocuri balcanice. balestră - (la scrimă) salt, fandare. balizaj - (în sporturile nautice) marcare a culoarelor sau a distanței de parcurs. balon - minge de diferite forme folosită la anumite jocuri sportive, alcătuită dintr-un înveliș din piele, cauciuc sau material plastic (și o cameră elastică umplută cu aer). bancă - (la unele jocuri de cărți) sumă pe care bancherul o ține în fața lui pentru a plăti câștigurile celorlalți jucători. bancher -(la unele jocuri de cărți) persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. banco - (la unele jocuri de cărți) totalitatea mizelor depuse de jucători. bandaj: - fașă de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși; - fâșie de cauciuc care învelește mânerul diferitelor aparate sportive, pentru evitarea alunecării din mână. bandă: - fiecare dintre marginile elastice ale mesei de biliard, de care se lovesc bilele pentru a avea direcția voită de jucător; - margine a terenului de popice. banderilier - toreador care înfige banderilele în ceafa sau în spatele taurului. banderilă - suliță mică, împodobită cu fișii de pânză multicolore, pe care toreadorii o înfig în ceafa sau în spatele taurului, pentru a-l irita. bandy - hochei pe gheață care se practică cu mingea în loc de puc, pe un teren de fotbal (în țările scandinave). bar - linia de fund la jocul de oină. baraj - întrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sau concurenți aflați la egalitate într-o categorie superioară sau pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament. bară - stâlp de poartă la unele jocuri sportive. bară fixă - aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. barem: - minimum de rezultate care trebuie obținute pentru a trece dintr-o etapă de concurs sportiv la etapa imediat următoare; - normă stabilită de un for superior, pe care trebuie să o realizeze un sportiv sau o echipă pentru a se putea califica într-o competiție oficială. barieră - stare care marchează limitele posibilităților biologice sau psihologice ale unui sportiv în efortul fizic. baschet (sau baschetbal, basket-ball) - joc disputat între două echipe de câte cinci jucători, care marchează punctele făcând să treacă mingea printr-un coș de sfoară împletită, fixat de un panou înalt pe terenul echipei adverse. baseball - joc sportiv național nord-american, asemănător cu oina. baston - băț de diferite dimensiuni, folosit de gimnaști sau în gimnastica medicală, cu scop corectiv.