Mehmed Paṥa Sokolović (în , în , în , în , pronunțat [měxmet pâʃa sokǒːloʋitɕ]; ) a fost un om de stat otoman. Născut la Sokolovići, lângă Rudo, în Bosnia Otomană într-o familie creștină ortodoxă, Mehmed a fost luat de la o vârstă fragedă, ca parte a sistemului otoman devșirme de colectare a băieților creștini care urmau să fie crescuți pentru a servi ca ieniceri. Acești băieți au fost convertiți în islam, crescuți și educați, dar la rândul lor li s-au oferit oportunități de a munci și de a se ridica în cadrul sistemului imperial otoman; este unul dintre cei care au făcut cele mai bune cariere (ajungând la rangul de mare vizir).
A trecut prin rândurile sistemului imperial otoman, în cele din urmă ocupând posturi de comandant al gărzii imperiale (1543–1546), înaltul amiral al flotei (1546–1551), guvernator general al Rumeliei (1551–1555), al treilea vizir (1555–1561), al doilea Vizir (1561–1565), și marele vizir (1565–1579, pentru un total de 14 ani, trei luni, 17 zile) sub trei sultani: Suleiman Magnificul, Selim al II-lea și Murad al III-lea. A fost asasinat în 1579, terminându-și cei aproape 15 ani de slujire mai multor sultani, ca unic reprezentant legal în administrarea afacerilor de stat.
Începutul vieții La naștere, a primit probabil numele de Bajica, și era de origine sârbă,Gilles Veinstein (2012). “Soḳollu Meḥmed Pas̲h̲a”, în: Encyclopaedia of Islam, Second Edition, Ed. P. Bearman, et al. născut într-o familie de păstori,Samarčić, Radovan (2004). Sokollu Mehmet Pașa (ed. a treia) Istanbul: Aralik. ortodocși, în zona localității Sokolovići (în turcă, ) în apropierea orașului Rudo de astăzi. „Sokollu” este un demonim, derivat din locul nașterii, unde sufixul -lu înseamnă „din” în turcă. Tatăl lui se numea Dimitrije. Avea doi frați și o soră, care s-a căsătorit cu fratele mai mare al lui , precum și cel puțin un unchi. Detaliile însă despre rudele și familia sa sunt însă neclare în cel puțin două sensuri. Unul îl reprezintă legătura lui cu Makarije Sokolović. Inițial acesta era identificat drept frate al lui, dar astăzi unii istorici îl consideră fie nepot, fie o rudă îndepărtată. Al doilea îl reprezintă unchiul lui Mehmed. În unele surse, unchiul lui era călugăr la și i-ar fi educat acolo pe cei doi nepoți ai lui, Bajica and Makarije (frați conforma acestei teorii), dar altele sugerează că unchiul lui s-ar fi convertit și el la islam în tinerețe.
Deși Sokollu devenise musulman, el nu a uitat de familia lui și de originile sârbe ortodoxe. Ulterior avea să numească în posturi importante rude de-ale lui (atât musulmani cât și creștini), ca , Makarije Sokolović, , , și Lala Mustafa Pasha.
Cariera în primii ani
A fost luat din familia lui în virtutea sistemului devșirme și a fost instruit ca ienicer, primind numele de Mehmed. Trimis la Bagdad în slujba vistierului , a ajuns apoi la Constantinopol în 1541 ca șambelan imperial și apoi administrator al scutierilor sultanului. În aceste posturi s-a apropiat de sultanul Soliman Magnificul și a învățat de la el.
Ca soldat, Mehmed a excelat la bătălia de la Mohács și la primul asediu al Vienei. În 1546, a murit, iar Mehmed a fost numit succesorul său. În această calitate a fost prezent la expediția navală împotriva Trablusului (actualul Tripoli din Libia). Pe parcursul celor cinci ani în acest post, a întărit foarte mult arsenalul flotei navale.
Mehmed a devenit beilerbei (guvernator general) al Rumeliei în 1551, cu sediul la Sofia. În timp ce vizita pământurile natale, mama lui l-a recunoscut prin semnul de naștere pe față și și-a îmbrățișat copilul pentru prima dată în peste treizeci de ani.
După moartea lui Ioan Zápolya, rege al Ungariei ca vasal otoman, în 1540, sfântul împărat roman Ferdinand I căuta să anexeze teritoriile lui Zápolya (Regatul Ungariei Răsăritene). Dieta ungară l-a ales ca rege pe copilul mic al lui Zápolya și al Isabellei Jagiełło, Ioan Sigismund Zápolya, ceea ce contravenea tratatul de la Oradea, iar Ferdinand I a invadat Ungaria. Regina Isabella avea dificultăți în a stăpâni Ungaria în numele fiului ei, din cauza opoziției călugărului – (care avea să fie numit cardinal pentru realizările din conflict), numit regent de către Ioan. Ferdinand I l-a trimis pe condotierul Bartolomeo Castoldo, cu peste 7.000 de mercenari care au învins un contingent condus de , ucigând peste 2500 de oameni din acesta, lângă Cenad. Sultanul i-a ordonat imediat lui să pătrundă în Ungaria, așa că a adunat o armată de 90.000 de soldați și 54 de tunuri și a convocat și pașii din Smederevo, Vidin și Nicopole.
Când forțele sale au ajuns la Slankamen în Sirmia, Gheorghe Martinuzzi i-a cerut lui Mehmed să nu atace Transilvania, spunând că aceasta rămânea în posesia sultanului. Mehmed a respins propunerile de negociere, a condus forțele otomane în Transilvania și a capturat în curând 16 orașe, inclusiv Cenadul și Lipova. În această campanie, Sokollu a câștigat de partea sa garnizoanele locale cu soldați sârbi, folosindu-se de etnia lor comună. Martinuzzi a răspuns prin ridicarea unei rebeliuni în Transilvania, adunând un soldat din fiecare gospodărie. Mehmed a trebuit să se retragă și, a asediat din nou Timișoara pe 14 octombrie, cu cea mai mare parte a armatei sale și 50 de tunuri. Mehmed a cerut capitularea cetății, dar comandantul orașului, Ștefan Losonci, a răspuns cerându-i lui Mehmed să se întoarcă în Rumelia.
Mehmed a asediat orașul până pe 28 octombrie, dar nu a putut să-l cucerească. Retrăgându-se la Belgrad, a inițiat negocierile de pace cu viceregele-călugăr Martinuzzi. Acesta a fost asasinat la 17 decembrie 1551, iar discuțiile de pace au încetat. Sokollu Mehmed și-a reluat campania militară în 1552, cucerind Timișoara, dar și Hollókő, Buják, Rétság, Balassagyarmat, tot Banatul și Solnocul. Forțele lui Sokollu Mehmed s-au alăturat apoi celor ale lui avansând înspre Eger. Armata lui Mehmed s-a adunat pe Dealul Egid, dar nu putea cuceri orașul.
În 1532, sultanul Soliman a declarat război Persiei Safavide după două decenii de pace care au urmat , deoarece șahul persan Tahmasp încercase să profite de preocuparea sultanului cu Ungaria și a început să facă incursiuni armate pe teritoriul otoman. Sokollu Mehmed a fost expediat pentru a petrece iarna dintre anii 1553/1554 în Tokat pentru a se ocupa de etapele finale ale războiului împotriva Persiei. În iunie 1554, și trupele rumeliene s-au alăturat armatei sultanului și au participat la .
Vizir
Al treilea vizir Impresionat de abilitățile lui Sokollu Mehmed, sultanul la transformat în al treilea Vizir în 1555 și a primit un loc în Consiliul Imperial (Divan). Poziția sa de guvernator general al lui Rumelia a fost dată unui ierarhian aga, Herțegovinian, Pertev Pașa, un vechi companion al lui Mehmed, de când și-au servit ambii sub Iskender Çelebi.
Aproape imediat, Sokollu Mehmed a trebuit să stingă o răzvrătire în jurul Salonicului, condusă de Mustafa Bey, care se preface că este fiul sultanului Mustafa. Sokollu Mehmed a luat 4.000 de călăreți și 3.000 de janiseri și a oprit răzvrătirea. Mustafa Bey a fost spânzurat.
Fratele lui Mehmed, Topuzli-Makarije, a devenit călugăr al mănăstirii sârbești Chilandar de pe Muntele Athos. Makarije Sokolović a efectuat o vizită la palatul fratelui său în Constantinopol în 1557, în cazul în care cei doi frați au discutat despre posibilitatea restabilirii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Sârbe. Mai târziu, în același an, Sokollu Mehmed a emis un edict (firman) care a declarat restaurarea Patriarhiei Sârbe din Peć, cu Makarije Sokolović ca Patriarh Sârb Makarije I. Edictul a garantat, de asemenea, drepturile și libertatea religioasă a tuturor locuitorilor Imperiului Otoman.
Când fostul mare vizir Ahmet Pasha a fost deposedat și spânzurat, el a fost înlocuit de Rüstem Pasha, care a avut numeroși dușmani. Unul dintre ei a fost Lala Mustafa Pașa, care l-a instigat pe cel de-al treilea fiu al sultanului, Bayezid, care era atunci beilerbei al Karamanului, pentru a ridica o revoltă împotriva fratelui său și a lui Selim, moștenitor. Sokollu Mehmed a strâns o armată și s-a dus la Konya, unde a învins în mod decisiv forțele lui Bayezid în mai 1559. Bayezid a fugit în Persia. Sokollu Mehmed a rămas în Asia și a petrecut negocierile de iarnă cu șahul persan cu privire la extrădarea lui Bayezid. După lungi negocieri, șahul ia înmânat pe Bayezid și pe cei patru fii ai săi, care au fost ulterior executați.
Al doilea vizir În 1561, Marele Vizir Rüstem Pasha a murit și a fost urmat de al doilea Vizir, Semiz Ali Pasha. Sokollu Mehmed Pașa a devenit al doilea Vizir, în timp ce Pertev Pasha a devenit al Treilea Vizir.
La 17 august 1562, Sokollu Mehmed s-a căsătorit cu nepoata lui Sultan Suleiman - fiica prințului Selim - Ismihan Sultan (sau Esma Han).
Mehmed a petrecut următorii ani în pace, guvernând și administrând domeniul.
În 1564, nepotul lui Mehmed, Sokollu Mustafa Bey, a devenit vicerege a Eyaletului din Bosnia.
Mare vizir În iunie 1565, Marele Vizir Semiz Ali Pasha a murit. Sultan Suleiman a avut multă încredere în Sokollu Mehmed Pașa și la promovat în această poziție.
Patrimoniu și moștenire Sokollu Mehmed Pașa a lăsat numeroase clădiri arhitectonice bine cunoscute în Constantinopol și pe teritoriile otomane. Cea mai renumită dotare a sa este podul Višegrad, arcuit de unsprezece arcuri , în orașul său natal Višegrad.
Alte elemente ale moștenirii sale arhitecturale includ:
Moscheea Azapkapi, construită de Sinan în 1577-1578 în districtul Azapkapi din Istanbul, este considerat cel mai important monument otoman din Galata. Sokollu Mehmed Pașa Kulliyesi, construit de Sinan in ca. 1572 în districtul Eyub din Istanbul, este un complex care include o medrese, o școală și mormântul său Complexul Sokollu Mehmed Pașa construit în 1549 și prelungit la 1569, de două ori de către Sinan. Situat pe autostrada principală dintre cele două capitale otomane din İstanbul și Edirne, la Luleburgaz, este un complex de caravanserai , baie, moschee, madrasah, o școală, străzi de piață și mai târziu apartamente private pentru utilizarea lui Sultan. Complexe construite la Havsa, un oraș de pe autostrada Istanbul-Edirne și în Payas, în sudul Turciei, lângă Antakya. Poduri de la Alpullu, Luleburgaz și Corlu, construite de Sinan Podul de la Arslanagića Most din Trebinje Podul Podișului din Podgorica Podul pe podul Žepa și Podul Caprei ( Kozija čuprija ) din Saraievo Băile publice din Havsa, Yesildirek (İstanbul), Baile publice Edirne și Luleburgaz, construite de Sinan
Moscheea Neagră din Sofia, construită de Mimar Sinan, în perioada în care Sokollu Mehmed Pașa a fost guvernatorul Rumeliei și mai târziu a fost transformat într-o biserică în secolul al XIX-lea
Ultimii ani Proprietatea lui Sokollu Mehmed Pașa a atins punctul culminant în jurul anului 1573, când valoarea proprietății sale personale (numerar, bunuri, conturi, obiecte) era de 18 milioane de ducați. Mehmed a primit salariul standard al Marelui Vizir de 20 de ducați în fiecare zi. Bogăția sa a crescut foarte mult prin darurile și impozitele oficialilor otomani: oricine a devenit vizionar a plătit lui Mehmed Pasha 50.000-60.000 ducați și fiecare guvernator general a trebuit să plătească 15.000-20.000 sau chiar uneori 30.000-40.000 ducați la urcarea la birou. Guvernatorul provincial al Egiptului la Cairo a trimis în fiecare an 100.000 de ducați Marelui Vizir.
La 30 august 1574, marele vizir Sokollu Mehmed Pașa l-a instaurat pe nepotul lui Antonije Sokolović, apoi Mitropolitul de Hum, ca noul Arhiepiscop de Ohrid. În data de 23 octombrie a aceluiași an, la moartea morții patriarhului Makarije, Antonije a devenit noul patriarh sârb. Antonije a murit în curând, în 1575, și a fost înlocuit de un alt nepot al lui Mehmed, Gerasim Sokolović .