Glosarul ornitologic este o listă de termeni ornitologici ce definesc topografia păsării (capul, corpul, aripile, coada, picioarele etc.) și penajul, care sunt folosiți în recunoașterea păsărilor. Pentru a putea determina o pasăre este necesar a cunoaște la perfecție terminologia diferitelor părți ale corpului ei.Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Editura Albatros. București, 1983George D. Vasiliu, L. Rodewald. Păsările din România (determinator). Monitorul Oficial Și Imprimeriile Statului. Imprimeria Centrală, București, 1940

În paranteză sunt dați termenii englezi (en) și francezi (fr) corespunzători.

A abumarkúb - pasăre înaltă (Balaeniceps rex), asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului. acarinate - (sinonim: ratite) păsări cărora le lipsește carena de pe linia mediană a sternului, exemple: struțul, cazuarul, emu, kiwi. acvile - gen de păsări răpitoare de zi, de dimensiuni mari și cu ciocul curbat, având ca tip principal acvila (Aquila); sinonim: pajură. acvilide - familie de păsări răpitoare, având ca tip principal acvila. agami - pasăre amazoniană (Agamia agami) pe cale de dispariție, cât un fazan, cu cioc lung și penaj strălucitor. agățătoare - grup de păsări care au la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și cîte două dispuse înapoi, care le permit să se agate cu ușurință de ramurile copacilor. Avialae - încrengătură creată de Jacques Gauthier în 1986, pe care unii o consideră un sinonim al păsărilor. avocetă - pasăre limicolă din ordinul caradriiformelor.

B balaban - specie de șoim. banda aripii → dungă alară banda ochiului → dungă oculară banda oculară → dungă oculară bandă supercilială → sprânceană. barză - pasăre migratoare din familia Ciconiidae, cu ciocul, gâtul și picioarele foarte lungi (Ciconia ciconia); altă denumire: cocostârc. barză neagră - pasăre migratoare cu capul, gâtul, gușa, aripile și spate negre cu luciu verzui cafeniu și cu pieptul, abdomenul și tectricele inferioare albe, ciocul și picioarele sunt roșii, la tineri sunt verzui (Ciconia nigra); sinonim: cocostârc negru. bavetă sau bavețică (en. bib, fr. bavette). Baveta este o porțiune sau o pată colorată sub ciocul unor specii de păsări, care se poate extinde mai mult sau mai puțin în jos pe gâtlej și piept. Culoarea bavetei poate fi neagră, brună, albastră, roșie etc. pe un fond pal, sau uneori albă pe un fond întunecat. Baveta poate fi o pată mică pe bărbie ca la pițigoiul sur (Parus palustris), sau se extinde pe întregul gâtlej ca la gușă roșie siberiană (Calliope calliope), sau pe partea superioară a pieptului ca la gușa vânătă (Cyanecula svecica), sau chiar pe întregul piept ca la pescărelul negru (Cinclus cinclus) și măcăleandru (Erithacus rubecula), în acest din urmă caz, i se mai zice și plastron. bâtlan - vezi stârc cenușiu. bâtlan alb - vezi egretă. bâtlan de baltă - buhai de baltă. bâtlănaș - pasăre din ordinul picioroangelor, mai mică decît bâtlanul, cu gâtul și cu ciocul lungi și cu penele roșcate și negre (Ardea minata). becațină (sau becață) - (Capella) pasăre migratoare de mlaștină din ordinul caradriiformelor, înrudită cu sitarul de pădure; cea mai cunoscută este becațina comună (Capella gallinago); altă denumire: berbecuț.

C canar - pasăre cântătoare, de talie mică, cu penajul viu colorat, originară din Insulele Canare (Serinus canaria). capîntors (sau capîntortură) - mică pasăre călătoare, din familia ciocănitorilor, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu mare ușurință capul până la 180 grade și scoate un șuierat asemeni unui șarpe (Jynx torquilla); altă denumire: sucitoare. caracara - șoim din zona tropicală a Americii, care trăiește mai mult pe sol, hrănindu-se cu cadavre, șerpi, insecte și moluște (Caracarinae). caradriide - familie de păsări din ordinul caradriiformelor, care cuprinde ploierul, nagâțul etc. (Charadriidae). caragață - vezi coțofană. cardinal roșu - mică pasăre cântătoare din America, cu penajul de un roșu-aprins, cu negru în jurul ciocului galben (Cardinalis cardinalis). carenate - păsări care au sternul prevăzut cu o carenă. carenă - osul sternului la păsări. cartier de iernat - areal unde păsările emigrează pe timp de iarnă. casoar - vezi cazuar. cașul ciocului - structură de piele sau cornoasă situată pe comisura ciocului sau pe marginea mandibulelor la unele păsări. cavitate bucală - organ care la păsări este caracterizat prin prezența ciocului, care constă din formațiuni osoase acoperite cu cheratină. cazuar - gen de păsări mari din Oceania, asemănătoare cu struțul, cu o creastă cornoasă pe frunte și cu pene negre întrebuințate ca podoabă (Casuarius casuarius); altă denumire: casoar. cerc ocular (sau orbital) - vezi inel ocular. ceucă - vezi stăncuță. cioc - partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar. ciocănitoare - nume dat mai multor specii de păsări agățătoare, cu ciocul conic, puternic, cu aripile scurte și cu coada tare, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor (Dendrocopos). ciocănitoare pestriță mijlocie (sau ciocănitoare de stejar) - (Dendrocopos medius) ciocănitoare europeană care aparține genului Dendrocoptes. ciocârlan - pasăre mică, cu picioarele lungi, cu penele de culoare brună-cenușie, cu un moț în vârful capului (Galerida cristata). ciocârleț - pasăre de pădure cu ciocul tare și ascuțit (Sitta caesia). ciocârlie - pasăre cântătoare mică, cu penele pestrițe, care zboară vertical la mari înălțimi (Alauda arvensis). cioc-întors - pasăre călătoare, cu penajul alb, pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte, ocrotită în rezervații (Recunnrostra avosetta). cloacă - cavitate posterioară în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare la păsări. cocostârc - vezi barză. cocostârc negru - vezi barză neagră. codobatură - pasăre migratoare, din familia Motacillidae, mică, cenușie, cu coada lungă, mereu în mișcare, care trăiește pe lângă ape; exemple: codobatura albă (Motacilla alba), codobatura galbenă (Motacilla flava). comportamentul păsărilor - ramură a etologiei animale care studiază aspecte ca: năpârlirea păsărilor, migrarea acestora, ritualurile nupțiale etc. comunicarea dintre păsări - componentă a comportamentului păsărilor care se traduce în practică prin cântece, chemări sau alte vociferări sau prin dansuri și zboruri ritualice. coțofană - pasăre din familia corvidelor, cu coadă lungă, cu penele de pe spate negre, iar cele de pe piept albe și care are un comportament foarte vocal (Pica pica sau Pica caudata); denumire populară: caragață. creștet (en. crown, fr. calotte, vertex, sommet de la tête). Creștetul numit și creștetul capului, vertex, este partea superioară a capului situată între frunte și ceafă. Creștetul este delimitat anrerior de frunte de o linie transversală imaginară care unește colțurile anterioare ale ochilor, iar posterior de ceafă de o linie transversală care trece cam după mijlocul capului, unind cele două regiuni auriculare. Creștetul este de obicei acoperit cu pene.Olin Sewall Pettingill, Jr., Walter J. Breckenridge. Ornithology in Laboratory and Field. Fifth Edition. Academic Press, Inc, 1985

creștetul capului - vezi creștet.

D Dungă alară (en. wing bar, fr. barre alaire, bande alaire), numită și dunga aripii, banda aripii, este o linie sau o dungă transversală contrastantă, de culoare deschisă sau închisă, ce se întinde de-a curmezișul părții superioare a aripii și este formată de vârfurile de culoarea contrastantă ale tectricelor supraalare mari. Adesea există 2 dungi alare pe aripă (dungă alară dublă), de ex. la aușelul cu cap galben (Regulus regulus), una posterioară, mai mare, formată de vârfurile contrastante ale tectricelor supraalare mari și alta anterioară, mai mică, formată de vârfurile contrastante ale tectricelor supraalare mijlocii. Adesea, dunga alară este albă sau deschisă, de ex. la cinteză (Fringilla coelebs) sau la pițigoiul mare (Parus major).Mark Beaman and Steve Madge. The Handbook of Bird Identification for Europe and the Western Palearctic. Christopher Helm, London, 2010

Dunga aripii → Dungă alară

Dunga de peste ochi → Dungă oculară

Dungă oculară (en. eye-stripe, eyestripe, fr. trait sourcilier, trait oculaire, bande oculaire). Dunga oculară, numită și banda oculară, banda ochiului, dunga de peste ochi este o dungă contrastantă, obișnuit întunecată, care trece orizontal peste ochi, de la baza ciocului înapoi până la regiunea auriculară, așa cum se vede la pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus). Lars Svensson, Killian Mullarney, Dan Zetterström, Peter J. Grant. Ghid pentru identificarea păsărilor. Traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică Română: Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu. Bucuresti 2017

Dungă supraciliară → Sprânceană Dungă superciliară → Sprânceană

E eider - rață marină din familia anatidelor, care trăiește în țările nordice, căutată pentru puful ei (Somateria mollisima).

F falconiforme - (Falconiformes) ordin de păsări răpitoare de zi, bune zburătoare, cu cioc puternic, arcuit, cu gheare ascuțite și încovoiate, din care fac parte: vulturii, pajurile, ulii, șoimii, șoricarii și găile (sinonim: răpitoare de zi). Ficedula albicollis - specie de pasăre din familia Muscicapidae și care trăiește în nordul Europei. filet codal - rectricele marginale (de pe marginea cozii) lungi, subțiri și ascuțite, ca cele de la rândunică. Termenul englez tail streamer se referă și la partea proeminentă ascuțită a rectricelor centrale (mediane), ca cele de la prigorii, lupii de mare, numită în română pinteni caudali.

G Gâtlej. Gâtlejul (lat. jugulum,Julian J. Baumel. Handbook of Avian Anatomy: Nomina Anatomica Avium. 2nd Edition. Cambridge, Massachusetts, Nuttall Ornithological Club, 1993. en. throat, fr. gorge), numit și regiunea jugulară, regiunea gulară, gâtul inferior, partea inferioară a gâtului, gușă, este o zona triunghiulară, acoperită de obicei cu pene, situată pe partea inferioară a gâtului între bărbie și piept și laturile gâtului; în partea inferioară a gâtlejului se află gușa. După George D. Vasiliu gâtlejul este situat între bărbie și gușă, iar bărbia, gâtlejul și gușa formează împreună gâtul inferior. După Fauna României gâtlejul este situat între bărbie și partea anterioară a gâtului (care la rândul ei se află între gâtlej și gușă).Ion I.Cătuneanu, Ioan Korodi Gál, Dan Munteanu, Sergiu Pașcovschi, Emil Vespremeanu. Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XV : Aves (Păsări). Fascicula 1 : Gaviiformes, Podicipediformes, Procellariiformes, Pelecaniformes. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București 1978 După Victor Ciochia gâtlejul este sinonim cu gușa. sau cu gâtul, însă pe desenul alăturat este numit gâtlej.Victor Ciochia. Dicționarul păsărilor (Dicționar de ornitologie). Ed. Pelecanus, Brașov, 2002

H

I

Inel ocular sau cerc ocular (en: eye-ring, fr. cercle oculaire). Inelul ocular este un inel de pene minuscule care înconjoară ochiul, uneori foarte vizibil, de exemplu, la păsările cu ochelari (Zosterops), la unele silvii (Sylvia) mediteraneene și la masculul mierlei (Turdus merula). Marcel Ruelle. Lexique Anglais-Français de termes propres à l'ornithologie. 2013.Marcel Ruelle. Noms techniques utilisés dans l’ornithologie et d’autres disciplines des sciences naturelles. 2010.Keith Vinicombe, Alan Harris and Laurel Tucker. The Helm Guide to Bird Identification. Christopher Helm, London, 2014