Prezentul glosar conține termeni din domeniul artelor vizuale, curentelor artistice, muzeelor.
A abanos - lemn prețios utilizat pentru sculptură, mobilier, instrumente muzicale, bijuterii și alte forme de artă. abreacție - purificarea spiritului cu ajutorul artei, prin participarea intensă la fenomenul artistic; sinonim: catharsis. absorbție - în pictură, particularitate a suporturilor din pânză, lemn, hârtie de a încorpora apa sau alte lichide și care poate contribui la obținerea anumitor efecte. abstracție gestuală - vezi action painting. abstracționism - curent artistic apărut la începutul secolul al XX-lea, caracterizat prin renunțarea la redarea realității obiective și anihilarea imaginii figurative; altă denumire: artă abstractă. abstracționism geometric - direcție artistică, apărută la începutul secolului al XX-lea, care se caracterizează prin utilizarea formelor geometrice clare și reguli de compoziție abstracte (culori pure, ordine, simetrie, abstractizare completă). abstragere: - proces de evidențiere prin mijloace artistice a ceva care există ca potență semnficativă; - prelucrare artistică a schițelor de documentare, cu scopul de a reține sau amplifica detalii semnificative. academic, stil ~: - stil sobru în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică, prin redarea unei frumuseți reci și convenționale, indiferentă față de viața înconjurătoare, ajungându-se la o execuție stereotipă, lipsită de vigoare; altă denumire: academism; - atitudine estetică constând în imitația (servilă) a creațiilor artei antice și a creațiilor Renașterii; - manieră în artă, care cultivă un ideal de frumusețe canonică, convențională, manieristă. academie de artă: - școală superioară în care se predau cursuri de desen, sculptură, pictură; - asociație a creatorilor de arte plastice: arhitecți, sculptori, pictori, desenatori și gravori. academism - vezi academic, stil ~. accident - pată sau formă sugestivă produsă în mod întâmplător în timpul realizării unei opere de artă și care poate genera detaliu, o imagine sau o soluție compozițională. acord - atenuare a opoziției dintre culori, forme; vezi și: analogie, armonie. acrolit - statuie ale cărei extremități sunt executate din piatră sau din marmură, iar corpul din alte materiale. action painting: - tehnică de pictură bazata pe metode inedite ca: stropirea picatură cu picatură (dripping), scurgerea aderentă etc.; sinonime: artă gestuală, abstracție gestuală; vezi și tașism. - creație artistică rezultată din caligrafierea spontană a gesturilor mâinilor sau corpului, nedirijate dupa un plan sau o idee preconcepută. acuarelă: - tehnică grafică în care se întrebuințează culori diluate în apă, cu efecte de transparență. - vopsea (solidă) folosită în acuarelă. - pictură cu astfel de vopsele. acuarelist - grafician specializat în tehnica acuarelei. acvaforte (sau acuaforte): - procedeu de gravură în metal care constă în corodarea cu acid azotic a unei plăci mai ales de cupru, vernisată în prealabil și pe care s-a trasat un desen; - gravură în adâncime obținută prin acest procedeu. acvatintă (sau acuatintă): - procedeu de gravură care imită laviul și, mai rar, policromia acuarelei; - procedeu în tiparul de artă, pentru imagini în semitonuri, în care forma de cupru se pregătește prin gravare manuală și coroziune chimică. acvatipie: - procedeu de tipărire a operelor de artă care imită pictura în acuarelă, rezultat din combinarea tiparului înalt cu tiparul cu șabloane; - operă de artă obținută prin acest procedeu. adosat: - (despre motive ornamentale identice) așezate spate în spate față de o axă de simetrie; - (despre un grup statuar) care face corp comun cu un element de suport arhitectonic. afiș - gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. și care poate utiliza forme sugestive de exprimare. aglutinant - substanță auxiliară pigmenților pentru degradarea nuanței acestora. alegorie - (procedeu de) creație care utilizează substituirea unui concept, a unei idei generalizatoare sau abstracte cu o imagine concret-senzoriala ce semnifică realități similare. alla prima - modalitate de a realiza o pictură într-un singur strat și în timp relativ scurt. altogravură - (procedeu de) reproducere după original prin folosirea clișeelor metalice gravate de mână sau pe bază de acvaforte. altorelief - sculptură puternic reliefată, fără a fi desprinsă de fondul material pe care a fost executată; altă denumire: relief înalt. amazonomahie - reprezentare, în cazul monumentelor de artă clasică, a luptei dintre amazoane și eroi. ambivalență - dubla funcție a limbajului plastic de a construi un semn sau o temă, dar și de a fi un mijloc de expresie. amoretă - statuetă de copil cu aripioare. anaglifă: - lucrare de sculptură în basorelief (sau relief), realizată prin cizelură; - desen al unui corp geometric executat în două culori (roșu și albastru) care, privit cu ochelari speciali, dă imaginea unui corp în relief. androcefal - (despre statui de animale) care are cap de om. anepigraf(ic) - (despre monumente, monede etc.) care nu are nici un fel de inscripție. anestetic - care nu are caracter estetic; care este lipsit de estetică. angobă - vezi engobă. anluminare - adăugare de aur și argint culorilor unei miniaturi medievale pentru a o face să strălucească. anluminură - pictură (miniatură) de manuscris medieval. anti-artă: - curent în teoria și practica avangardei artistice a primelor decenii ale secolului al XX-lea, având un caracter contestatar față de convențiile tradiționale ale artei; lucrare produsă în acest spirit; - artă lipsită de conținut, de valoare. antiartistic: - (despre opere, creații) care nu respectă normele artei consacrate (academice); - care este lipsit de valoare artistică. anticalofilie - respingere a cultivării excesive a frumuseții stilistice; însușire a stilului de a fi mai putin cizelat. anticar - persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi; buchinist; - cunoscător, colecționar sau vânzător de obiecte de artă (din antichitate). anticariat - societate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă. antichități - obiecte de artă antice, monumente vechi, vestigii istorice valoroase. anvelopă - atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou, îndulcindu-le contururile. argintar - meșteșugar care prelucrează argintul. arheografie - reprezentare prin desen, prin pictură sau prin sculptură a unor scene antice. armonie cromatică - concordanță deplină între culorile unei opere de artă, obținută fie prin analogia, fie prin contrastul tonurilor folosite. artă - formă a activității umane care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități. artă abstractă - vezi abstracționism. artă a sistemelor: - formă artistică care se concentrează pe utilizarea sistemelor și structurilor în creație și care se bazează pe ideea că întregul este mai mult decât suma părților sale individuale și astfel explorează relațiile și interconexiunile dintre elemente pentru a crea opere complexe și interdisciplinare; - expresie artistică influențată de cibernetică și teoria sistemelor, care se răsfrânge asupra sistemelor naturale, sociale și asupra semnelor sociale din lumea artei în sine. artă cibernetică - formă de creație artistică ce tinde să reprezinte lucrurile în mișcare. artă conceptuală - curent artistic care s-a dezvoltat în anii 1960 și 1970 și se concentrează pe idee sau concept mai mult decât pe forma fizică a operei de artă, procesul creativ și mesajul pe care îl transmite lucrarea fiind considerate mai importante decât materialul sau tehnica folosită pentru realizarea acesteia. artă contextuală - formă de exprimare artistică care este strâns legată de contextul în care este creată și expusă. artă decorativă: - artă de a decora, cu mijloacele artelor plastice, exteriorul și interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc.; - domeniu al artei care se concentrează pe crearea de obiecte care sunt nu doar frumoase, dar și funcționale; exemple: mobilier, ceramică și porțelan, textile, sticlărie, metalurgie, email etc. artă de gen - ramură a artelor vizuale care se concentrează pe reprezentarea scenelor sau evenimentelor din viața de zi cu zi, cum ar fi: piețe aglomerate, interioare domestice liniștite, petreceri festive, scene de muncă, peisaje stradale. artă digitală - formă de expresie artistică care utilizează tehnologia digitală sau computerizată pentru a crea opere de artă. artă generativă - domeniu artistic ce implică utilizarea algoritmilor și a proceselor automate pentru a crea opere de artă. artă gestuală - vezi action painting. artă interactivă - formă de exprimare artistică care implică participarea activă a privitorilor sau a utilizatorilor în procesul creației artistice. artă postmodernă - ansamblu de curente artistice menite să se opună anumitor forme de modernism, sau altor diverse forme ale aceluiași curent, care au apărut și s-au dezvoltat ulterior. azur(iu) - nuanță de albastru-verzui-deschis, ca cerul senin; vopsea de culoarea cerului senin. azuree - trăsături din jurul desenelor sau gravurilor care îndeplinesc rolul umbrelor.
B bacara - cristal de calitate superioară, din care se confecționează bijuterii, obiecte decorative etc.; obiect fabricat din acest cristal. barbotină - masă ceramică fluidă din care se fasonează (prin turnare în forme de ipsos) produse ceramice cu profil complicat și cu goluri interioare. bariolat - care este desenat cu dungi de culori asortate bizar; pestriț. baroc: - (stil artistic) care se caracterizează prin cultivarea monumentalității și a libertății formelor, a bogăției ornamentației arhitecturale etc. și care s-a afirmat în Europa, în secolul al XVII-lea, încadrându-se între sfârșitul Renașterii și începuturile iluminismului; - (despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) care este realizat în stil baroc. barochism (sau barocitate) - tendință în artă, specifică barocului, caracterizată prin tematică extravagantă, ornamentație excesivă, efecte șocante. basorelief - lucrare de sculptură în care figurile ies în relief din fondul cu care fac corp comun. batalist - pictor de scene de război. bele-arte - arte frumoase (pictura, sculptura, gravura, arhitectura, muzica). betterave - (de) culoare roșu-închis, ca sfecla. bibelou - mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. bicromie - decor pictat în două culori. Biedermeier (stil ~) - stil specific burgheziei din prima jumătate a secolului al XIX-lea, caracterizat prin predominarea peisajelor, a portretelor, care redau siguranța unei vieți prospere și prin absența motivelor religioase sau istorice. bienală - manifestare artistică (expoziție, festival, târg) care se organizează la fiecare doi ani; exemplu: Bienala de la Istanbul. bijuterie - obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase). bistru: - (de) culoare brun-închis; - (sens învechit) fard brun întunecat, făcut din funingine. bitum - culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului cu ulei de in și cu ceară, folosită mai ales în secolul al XIX-lea. bizou - margine tăiată oblic (la obiecte de sticlă, oglinzi, pietre prețioase etc). blafard - (despre lumină, culori) alburiu; șters; (despre ten) palid, livid. brățară - bijuterie în formă de cerc, confecționată din diferite metale (și pietre prețioase), purtată de femei la încheietura mâinii, a piciorului sau pe braț. bric - culoare cărămizie. briliant - diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexiei luminii, montat în bijuterii.