Severnaia Zemlea (transliterat uneori și ca Severnaia Zemlia; în , în traducere „Țara de Nord”; ) este un arhipelag de în apele rusești ale Oceanului Arctic. Acesta se află în larg de Peninsula Taimîr din Siberia, de care este despărțită prin . Acest arhipelag separă două mări marginale ale Oceanului Arctic, Marea Kara, în vest, de Marea Laptev, în est.
Severnaia Zemlea a fost observată prima dată în 1913 și cartografiată pentru prima oară în 1930-32, ea fiind ultimul arhipelag de pe Terra care a fost explorat. Din punct de vedere administrativ, insulele fac parte din subiectul federal ținutul Krasnoiarsk. În perioada sovietică au existat o serie de în diferite locații, dar în prezent nu există niciun om locuitor al acestor insule, cu excepția Stației Polare Prima din apropiere de .Observații de păsări în Severnaya Zemlya, Siberia .
Cel mai mare ghețar din Federația Rusă, , este situat în Severnaia Zemlea. Arhipelagul este important și în legătură cu actualul . Până de curând, gheața lega permanent insulele de Eurasia, chiar și în la întinderea sa minimă în timpul sezonului de topiri dinspre sfârșitul verii, blocând între Atlantic și Pacific. Către sfârșitul verii anului 2012, cu toate acestea, gheața permanentă a ajuns la un minim istoric și la nord de arhipelag a devenit vizibilă apa deschisă.http://www.nasa.gov/topics/earth/features/arctic-seaice-2012.html Accesat la 27 august 2012.
Istorie Deși situat nu departe de coasta de nord a Rusiei, înconjurată de apele înghețate ale Oceanului Arctic, arhipelagul astăzi cunoscut sub numele de Severnaia Zemlea nu a fost oficial înregistrat până în secolul al XX-lea. Exploratorii anteriori estimau că există o masă de uscat în zona centrală a arhipelagului, așa cum anunțau și în 1810, la momentul explorării Noii Siberii.
Mai târziu în secolul al XIX-lea, Adolf Erik Nordenskiöld a navigat în cadrul foarte aproape de acest uscat, în 1878, dar nu l-a observat. În 1882, și ofițerul de marină danez , șeful Expediției Dijmphna de explorări arctice, și-a stabilit obiectivul de a descoperi uscat la nord de Capul Celiuskin și de a explora limitele nord-estice necunoscute ale Mării Kara.S.25 f. Andreas Peter Hovgaard: The Danish-Arctic Expedition, Gyldendalske Boghandel, Kopenhagen 1882 Cu toate acestea, Hovgaard a fost împiedicat să-și îndeplinească obiectivele după ce a rămas prins în gheața groasă și expediția lui nu a reușit să ajungă nici măcar pe țărmurile Peninsulei Taimîr.Louwrens Hacquebord: The Netherlands – Beset in the Ice of the Kara Sea. In: Susan Barr, Cornelia Lüdecke (eds.): The History of the International Polar Years (IPYs). Springer, Berlin, Heidelberg 2010, , p. 66
Chiar și la sfârșitul secolului al XIX-lea, atât expediția Fram a lui Nansen din 1895, cât și a lui pe nu au reușit să consemneze vreo urmă de uscat la nord de strâmtoarea largă de dintre Marea Kara și Marea Laptev, prin care au navigat.
Țara Împăratul Nicolae al II-lea Arhipelagul nu a fost pus pe hartă până la Expediția Hidrografică în Oceanul Arctic din 1913-1915 a spărgătoarelor de gheață și . Principalul organizator și primul căpitan al lui Vaigaci a fost ofițerul Aleksandr Vasilievici Kolceak din Marina Imperială Rusă. Expediția a fost cu finanțare privată și a fost lansată în anul 1910, fiind condusă de în numele .The Arctic Ocean Hydrographic Expedition 1910–1915 Această expediție și-a îndeplinit obiectivul de a explora zonele neexplorate ale părții continentale ale în ceea ce a fost considerat a fi punctul culminant al , o inițiativă ambițioasă concepută inițial de țarul Petru I cel Mare, cu scopul de a cartografia toată coasta de nord a Rusiei până în est.
Pe , membrii expediției lui Vilkițki au debarcat pe ceea ce este acum cunoscut sub numele de de pe Insula Revoluția din Octombrie. Ei au ridicat steagul rusesc pe mal și au numit noul teritoriu Țara Taivai (în ), după prima silabă a numelor celor două spărgătoare de gheață. În zilele care au urmat, expediția lui Vilkițki a cartografiat părți din coasta Mării Laptev a ceea ce ei credeau a fi o singură insulă.Oil of Russia : www.oilru.com : "Oil of Russia" magazine . www.oilru.com. Retrieved on 19 October 2010. Abia șase luni mai târziu, la începutul anului 1914, prin ordin al Secretarului Marinei Imperiale, noua descoperire a fost botezată Țara Împăratul Nicolae al II-lea (în , Zemlia Imperatora Nikolaya II), după țarul Nicolae al II-lea al Rusiei.
Explorările ulterioare și prezentul În 1926, Prezidiul a redenumit teritoriul, încă incomplet explorat, Severnaia Zemlea. În mai 1928, și echipajul său din au făcut o încercare de a survola insulele, dar condițiile meteorologice nefavorabile i-au forțat să se întoarcă spre sud, când se aflau la numai o oră sau două depărtare de contactul vizual cu coasta arhipelagului.Umberto Nobile, With the Italia to the North Pole, p. 120
În primăvara anului 1931, , însoțit de geologul , geodezul veteran Serghei Juravliov și operatorul radio Vasili Hodov au cercetat cu rigurozitate Severnaia Zemlea într-o expediție de doi ani în arhipelag. Ușakov și echipa sa au stabilit o bază mică la Golomeannî – capătul vestic al Insulei Strednîi, în largul coastei Insulei Revoluția din Octombrie. De acolo, ei au efectuat mai multe călătorii topografice în interior și pe coastele insulelor mai mari. Prima hartă detaliată trasată de cartografii expediției a relevat că Severnaia Zemlea este împărțită în patru insule principale. Caracteristicile geografice ale teritoriului său au fost numit după organizații, evenimente și personalități comuniste. Despre Severnaia Zemlea, Ușakov scria:
a zburat deasupra zonei în timpul zborului său polar din iulie 1931 și a înregistrat niște date cartografice și meteorologice; Hugo Eckener a încercat să facă fotografii ale coastei de vest, încă necercetată topografic, dar aceasta era ascunsă de ceață și nori.William J. Mills, Exploring Polar Frontiers: A Historical Encyclopedia, Volume 1, p. 204
Chiar dacă comuniștii germani suferiseră mult în timpul celui de al Treilea Reich, în urma cauzate de „Marele Război pentru Apărarea Patriei” în URSS, unor caracteristici geografice din Severnaia Zemlea, anterior numite în semn de solidaritate cu comuniștii germani, li s-au schimbat denumirile cu unele rusești sau neutre – de exemplu, Capul Unslicht a devenit , iar strâmtoarea Yungshturm a devenit .Ушаков Г. А. По нехоженной земле
În timpul Războiului Rece, insulele Severnaia Zemlea au continuat să fie studiate de o echipă de geologi de la NIIGA (Institutul de Cercetare Științifică a Geologiei Arctice) din Sankt Petersburg. Între 1948 și 1954, o hartă geologică cuprinzătoare a fost compilată sub îndrumarea lui B. H. Egheazarov.GEO_099_121.pdf. (PDF). Accesat la . De asemenea, hărți mai precise au fost întocmite cu ajutorul datelor cartografice colectate prin fotografie aeriană.
Din punct de vedere administrativ, Severnaia Zemlea a făcut parte din până când acest okrug a fost comasat în ținutul Krasnoiarsk, la . În prezent, acesta aparține din regiunea Krasnoiarsk. Adunarea Legislativă a regiunii Krasnoiarsk a primit o cerere prin care să se restabilească fosta denumire a insulelor Severnaia Zemlea, cea de „Țara Împăratul Nicolae al II-lea”, dar a respins-o pentru moment.
Geografie miniatura|240x240px|Conturul insulelor Severnaia Zemlea Severnaia Zemlea cuprinde patru insule mari – Revoluția din Octombrie, Bolșevic, Komsomoleț și Pionier – și în jur de 70 de insule mai mici, acoperind o suprafață totală de aproximativ . Este separată de peninsula Taimîr prin .
Trei dintre insulele principale – Revoluția din Octombrie, Komsomoleț, Pionier –, precum și , mai mică, aflată la marginea de nord-vest, sunt în mare măsură înghețate. Zona acoperită de ghețari de pe Insula Bolșevic, cea mai sudică insulă principală a grupului, reprezintă aproximativ un sfert din suprafața acesteia. Punctul cel mai sudic al arhipelagului Severnaia Zemlea este din extremitatea sud-vestică a Insulei Bolșevic. Cel mai înalt punct al arhipelagului este muntele Karpinski de , vârful ghețarului Karpinski, un dom de gheață de pe Insula Revoluția din Octombrie. desparte Insula Komsomoleț de Insula Revoluția din Octombrie, iar , mai largă, desparte Insula Bolșevic de Insula Revoluția din Octombrie. Ambele strâmtori leagă Marea Kara, în vest, de Marea Laptev, în est.
Acest arhipelag închide limitele nordice ale Mării Kara pe țărmurile de vest, împreună cu arhipelagul Novaia Zemlea, situat la aproximativ sud-vest. Marile râuri Obi și Enisei se varsă dinspre sud în această mare marginală a Oceanului Arctic, apele abundente contribuind la un climat cu precipitații relativ bogate, în ciuda temperaturilor extrem de joase de la latitudinile mari. Marea Laptev, în care își extinde râul Lena marea sa deltă, se află la est de Severnaia Zemlea. Relieful topografic al arhipelagului este destul de neted, cu geologia sa fiind dominată de succesiuni sedimentare neoproterozoice și paleozoice.
Ghețarii miniatura|240x240px|Vedere a Insulei Schmidt cu calota ei de gheață. Ghețarii din arhipelag au o caracteristică, cu o suprafață în descreștere spre margini. Falezele de gheață se găsesc numai la bază. Locurile unde ghețarii ajung în mare contribuie la formarea de aisberguri. Cele mai active fronturi de ghețar sunt partea de est din , precum și partea de sud a ghețarului Academia de Științe. Un alt ghețar destul de activ este ghețarul Rusanov de pe insula Revoluția din Octombrie, cu în .
Revoluția din Octombrie, cu șapte ghețari, este insula cu cei mai mulți ghețari individuali din Severnaia Zemlea. Următoarele sunt insulele Bolșevic cu șase, Komsomoleț cu patru, Pionier cu două și Insula Schmidt cu unul. Cel mai mare ghețar este din Komsomoleț, care este și cea mai mare calotă de gheață din Rusia — un dom de gheață de și grosime, ajungând la deasupra nivelului mării, care acoperă aproximativ două treimi din suprafața insulei.
Principalele insule Revoluția din Octombrie dreapta|miniatura|150x150px|Insula Revoluția din Octombrie (în ) este cea mai mare insulă din grupul Severnaia Zemlea.
Suprafața acestei insule a fost estimată la , ea fiind a 59-a insulă din lume ca suprafață.McCoy, John F. (ed.) (2002) Geo-Data: The World Geographical Encyclopedia Thomson-Gale Ea se ridică la o înălțime de pe . Jumătate din insulă este acoperită cu ghețari care ajung în jos până la mare. În secțiunile neacoperite de gheață, vegetația este de deșert sau de tundră. Insula a fost prima explorată și denumită de către expediția lui și în 1930-32."Октябрьской Революции Остров" Marea Enciclopedie Sovietică
Pe Insula Revoluția din Octombrie sunt cinci calote glaciare; în sensul acelor de ceasornic de la nord, acestea sunt denumite: , , Universității, Vavilov și . Stația Meteorologică Vavilov a fost operată între 1974 și 1988 pe partea de nord a calotei glaciare Vavilov. Printre alte calote glaciare de pe insulă se numără ghețarul Maliutka. Râul Podiomnaia și râul Bolșaia curg spre nord-vest între ghețarii Vavilov și , iar Bedovaia și Obrivistaia curg spre nord între Albanov și . , mai mare, și , mai mic, sunt ambele situate pe această insulă. este situat în partea de nord a insulei, la marginea strâmtorii Armata Roșie.
Insula Vîsokii este o insuliță situată într-un mic golf pe malul sud-vestic al Insulei Revoluția din Octombrie.
Bolșevic dreapta|miniatura|150x150px|Insula Bolșevic (în , ) este cea mai sudică și a doua insulă ca întindere din grup, situată față de Insula Revoluția din Octombrie peste strâmtoarea Șokalski. Suprafața acestei insule a fost estimată la .
Insula Bolșevic este muntoasă, ajungând la o înălțime de . Aici se află o numită Prima în apropiere de .
Părți din malul insulei sunt adânc crestate, cu din partea de nord și din partea de sud, precum și fiorduri, cum ar fi , mai mare, și mai fiordurile Thaelmann, Spartak și Partizanilor, mai mici.