Pitulicea cu târtiță galbenă (Phylloscopus proregulus), numită și pitulicea lui Pallas, pitulice sprâncenată, este o pasăre mică, insectivoră, migratoare din familia filoscopide care cuibărește în pădurile de conifere din taiga sau în păduri mixte cu un procent ridicat de conifere din sudul Siberiei, nordul Mongoliei, nord-estul Chinei, Sahalin și nordul Coreei. Iernează în sud-estul Chinei, nordul Tailandei și nordul Indochinei. Hoinărește regulat spre vest până în Europa toamna (în principal în octombrie - noiembrie), rareori primăvara. Apariții accidentale au fost înregistrate și în România în octombrie - noiembrie pe Grindul Chituc, la Sfântu Gheorghe, Enisala și în București. Este o pasăre de talie mică, are o lungime de 9-10 cm și o greutate de 4,5-7,5 g. Sexele sunt asemănătoare și nu se pot diferenția după penaj. Se asemănă cu aușelul cu cap galben. În penajul proaspăt are fruntea galben-aurie și sprânceana lungă, lată, galben-aurie în fața ochiului, mai deschisă în spatele lui. Are o dunga mediană pe mijlocul creștetului de culoare galbenă sau alb-gălbuie, mărginită pe ambele părți de 2 dungi laterale măsliniu-închise. Lorul (lorum) și dunga de peste ochi sunt măsliniu-închise. Obrajii de culoare galben-aurie, regiunile auriculare galben-deschise, ambele pătate măsliniu. Părțile superioare sunt verzi-măslinii. Târtița galben-lămâi sau alb-gălbuie. Părțile inferioare aproape albe, cu o nuanță galbenă pe gâtlej, flancuri, tectricele subcodale, mai slabă pe piept. Rectricele cozii brun-închise, cu marginile și vârfurile verzi-măslinii. Remigele aripilor, alula și tectricele primare brune, cu margini verzi-măslinii, dar remigele primare mediale sunt tivite îngust pe vârfuri cu alb. Remigele terțiare au marginile laterale și vârfurile galben-deschise sau albicioase. Tectricele supraalare mijlocii și mari brune, ambele cu vârfurile galbene sau galben-albicioase, formând o dungă transversală lată pe supraalare mari și o dungă transversală mai îngustă și mai puțin vădită pe supraalarele mijlocii. Tectricele subalare și axilare galben-deschise. Ciocul brun-negricios. Picioarele și labele brun-verzui sau brun-cenușii. Irisul brun-închis. Cântecul constă din diferite fluierături și triluri clare, puternice și poate continua fără pauză timp de câteva minute, el este foarte diferit de cântecele altor specii apropiate de pitulici, dar asemănător cu cântecul canarului ("canarul de taiga"). Este o pasăre foarte activă, se mișcă rapid, schimbându-și constant locul, bătând din aripi și planând pe loc printre tufișuri sau în coronamentul arborilor, uneori cățărându-se și atârnând cu capul în jos, asemenea pițigoilor. Se hrănește cu insecte adulte, ouăle, larvele și pupele lor, în special cu muște, afide și fluturi mici, dar și cu păianjeni. Își caută hrana singur, în afara sezonului de cuibărit, adesea în stoluri mixte cu alte specii. Sezonul de reproducere are loc în iunie-iulie. Depune o singură pontă într-un an, în partea de sud a arealului posibil două. Cuibul este construit de femelă, el are o formă alungită vertical sau rotunjită, cu intrare laterală, și este făcut din rămurele uscate, fâșii de coajă, alte fibre vegetale, mușchi, frunze și lichen, și este căptușit în interior cu iarbă fină, coajă de mesteacăn, pene și păr de animale. Cuibul este amplasat până la cel puțin 10 m deasupra pământului în arbori de conifere, uneori mai jos până la 0,5 m deasupra pământului într-un tufiș. Ponta constă din 4-6 ouă. Incubația este asigurată numai de către femelă și durează 12-13 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți, mai ales de femelă, ei părăsesc cuibul la 12-14 zile de la eclozare și sunt hrăniți în continuare de ambii părinți până la o săptămână după ce au părăsit cuibul.Håkan Delin, Lars Svensson. Philip's Păsările din România și Europa. Determinator ilustrat. București 2016Lars Svensson, Killian Mullarney, Dan Zetterström, Peter J. Grant. Ghid pentru identificarea păsărilor. Traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică Română: Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu. Bucuresti 2017Alström, P., Clement, P. & Kirwan, G.M. (2018). Pallas's Leaf-warbler (Phylloscopus proregulus). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.

Denumirea

Denumirea latină Phylloscopus a genului, provine din cuvintele latine phyllo (din greacă phullon) = frunză + scopus (din greacă skopos) = cercetător, observator, examinator, căutător, deoarece acest gen include specii care își petrec o mare parte din timpul lor hrănindu-se în arbori "examinând frunzele". Denumirea latină a speciei proregulus provine din cuvântul grec pro = asemănător + cuvântul latin regulus = regal, în cazul de față denumirea latină a aușelului cu cap galben (Regulus regulus) și indică faptul că pitulicea cu târtiță galbenă este asemănătoare cu aușelul cu cap galben.James A. Jobling. Helm Dictionary of Scientific Bird Names. Christopher Helm, 2010

Denumirea română de "pitulice cu târtiță galbenă" arată că ea are ca semn distinctiv târtiță galbenă, cea de "pitulicea lui Pallas" că a fost descrisă întâia oară de naturalistul german Peter Simon Pallas, iar cea de "pitulice sprâncenată" arată că are o sprânceană galbenă distinctivă.

Taxonomie

Pitulicea cu târtiță galbenă a fost descrisă pentru prima dată în 1811 de naturalist german Peter Simon Pallas lângă râul Ingoda, sudul Transbaikaliei, Rusia sub denumirea de Motacilla proregulus.

Pitulicea cu târtiță galbenă este o specie monotipică (nedivizată în subspecii). Pitulicea cu târtiță galbenă a fost considerată mai înainte ca o specie politipică (cu mai multe subspecii), dar a fost recent împărțită în câteva specii (în afară continentului european) în conformitate cu diferențele vocale, morfologice și genetice (analiza ADN). Aceste specii noi sunt:Jochen Martens, Dieter Thomas Tietze, Siegfried Eck, Michael Veith. Radiation and species limits in the Asian Pallas’s warbler complex (Phylloscopus proregulus s.l.). Journal of Ornithology, July 2004, Volume 145, Issue 3, pp 206–222 Pitulicea cu târtiță galbenă (Phylloscopus proregulus); Pitulicea de Gansu (Phylloscopus kansuensis), cuibărește în centrul Chinei; Pitulicea chinezească (Phylloscopus yunnanensis), cuibărește în centrul ș nord-estul Chinei; Pitulicea cu târtița galbenă himalaiană (Phylloscopus chloronotus, cu 2 subspecii: Phylloscopus chloronotus simlaensis și Phylloscopus chloronotus chloronotus), cuibărește în Himalaia; Pitulicea de Sichuan (Phylloscopus forresti), cuibărește în sud-vestul și sud-centrul Chinei.

Din aceste 5 specii apare accidental în Europa numai pitulicea cu târtiță galbenă.

Răspândirea geografică

Pitulicea cu târtiță galbenă cuibărește în sud-centrul și sud-estul Siberiei, de la Obi și munții Altai, spre nord până la râul Angara, spre est în Transbaikalia, sudul Iakutiei, până în nordul Mării Ohotsk, Priamurie, Ussuriisk, spre sud până în nordul Mongoliei, nord-estul Chinei (în provincia Heilongjiang, estul și nordul provinciei Jilin și nordul Mongoliei Interioare), Sahalin și nordul Coreei.Ernst Mayr and G. William Cottrell. Check-List of Birds of The World. A Continuation of the Work of James L. Peters Volume XI : Sylviidae, Muscicapidae (sensu stricto), Maluridae, Acanthizidae, Monarchidae, Eopsaltriidae. Cambridge, Massachusetts Museum of Comparative Zoology1986

Iernează în sud-estul Chinei, nordul Tailandei și nordul Indochinei (nordul Laosului și nordul Vietnamului).

Vizitează regulat Europa în fiecare toamnă (în principal în octombrie - noiembrie), rareori primăvara, adesea în număr mare. Apariții accidentale au fost înregistrate în Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Elveția, Estonia, Insulele Feroe, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Rusia (partea europeană), Serbia, Spania, Suedia, Ucraina, Ungaria.

Frecvența cu care acești "Sibe" (așa cum acești vizitatori din Siberia sunt adesea porecliți) apar în Europa, în special la sfârșitul lui septembrie și în octombrie, probabil indică faptul că ei au stabilit acum o strategie alternativă de iernare în bătrânul continent european.

Prezența în România

În România apare accidental. Din 1996 până în 2018 a fost observată de 14 ori în octombrie - noiembrie pe Grindul Chituc, la Sfântu Gheorghe, Enisala și în București.Pallas´s Leaf Warbler, Phylloscopus proregulus. Romania. Tarsiger.com

Data observațieiNr. exemplareLocalitateaObservatori23.11.20181BucureștiMihai Cristian, Vlad Cioflec04.11.20181Agigea (jud. Constanța) Costin Ion, Vlad Amarghioalei, Beatrice Filote, Ana Jurjescu, Cătălina Tirziman, Emanuela Pădurariu, Baltag Emanuel Ștefan, Vitalie Ajder, Pál Lajos, Cornel Cotorogea, Szabó József, Ciprian Fântână, Sebi Bugariu17.10.20181Enisala (jud. Tulcea) Evry James26.10.20161Grindul Chituc (jud. Constanța) Kovács István, Szentes Lajos, Farkas Zsófia, Marton Attila, Bogdan Ciortan, Alexandre Baduel, Câmpan Kinga05.11.20151Grindul Chituc (jud. Constanța) Pál Lajos30.10.20151 juvenil (femelă)Grindul Chituc (jud. Constanța) Ölvedi Szilárd-Zsolt, Zeitz Róbert, Péter ZsoltPitulice cu târtița galbenă / Phylloscopus proregulus. 30.10.2015. RomBird29.10.20151 juvenil (femelă)Grindul Chituc (jud. Constanța) Zeitz Róbert, Péter Zsolt, Ölvedi Szilárd, Dósa Attila, Tudor Blaj28.10.20151 juvenil (femelă)Grindul Chituc (jud. Constanța) Zeitz Róbert, Péter Zsolt, Ölvedi Szilárd, Dósa Attila, Tudor Blaj07.10.20151 juvenilGrindul Chituc (jud. Constanța) Bakk Csaba, Tölgyesi Csaba, Kelemen A. Márton27.10.20071 juvenilSfântu Gheorghe (jud. Tulcea)B. Droz, Franck Théron și alțiiPitulice cu târtița galbenă / Phylloscopus proregulus. 27.10.2007. RomBird31.10.20041Chituc (jud. Tulcea Constanța) Baczó Zoltán16.10.19971 juvenilGrindul Chituc (jud. Constanța) Participanții taberei de inelare Chituc12.10.19971 juvenilGrindul Chituc (jud. Constanța) Sándor K. Attila09.10.19961 femelăGrindul Chituc (jud. Constanța) Participanții taberei de inelare Chituc

Descrierea

Este o pitulice foarte mică (de mărime unui aușel cu cap galben), extrem de activă, cu penajul viu colorat, puțin mai mică decât pitulicea cu sprânceană galbenă (Phylloscopus inornatus), cu o înfățișare asemănătoare cu pitulicea cu fața cenușie (Phylloscopus maculipennis) sau pitulicea chinezească (Phylloscopus yunnanensis). Are o lungime de 9-10 cm și o greutate de 4,5-7,5 g. Corpul este destul de îndesat și rotunjit, aripile foarte scurte, rotunjite și coada scurtă, pătrată, ușor bifurcată și adesea pare că are capul mare și ciocul scurt. Sexele sunt asemănătoare și nu se pot diferenția după penaj, femela în medie este mai mică decât masculul.

Adultul în penajul nupțial proaspăt are coloritul capului deosebit. Fruntea este galben-aurie. Sprânceana este vădită, bine conturată, foarte lungă și lată, ea se întinde de la fruntea galben-aurie până la latura cefei. Sprânceana este galben-aurie (galben-crom) în partea anterioară, mai deschisă, galbenă sau albicioasă, în cea posterioară. Lorul (lorum) și dunga de peste ochi măsliniu-închise sau cenușiu-brunii (cenușiu-verzui închise); dunga de peste ochi este uneori îndoită în jos la capătul său posterior. Inelul orbital galben-auriu deasupra ochiului, mai mult alb-gălbui dedesubt. Obrajii de culoare galben-aurie se cufundă cu regiunile auriculare galben-deschise (sau ocru-deschise), ambele pătate măsliniu. În mijlocul creștetului are o dungă mediană galbenă îngustă bine conturată, la fel de clară pe tot parcursul său, ea are o culoare vie galben-ocru anterior, mai deschisă, gălbuie sau alb-gălbuie, albicioasă posterior. Dunga mediană de pe creștet este mărginită pe ambele părți de 2 dungi laterale măsliniu-închise sau cenușiu-bruniu-verzui (mai verzui anterior decât posterior), ceva mai întunecate decât mantaua.