Traian Novac () a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

Biografie

Traian Novac a fost tâmplar. A urmat cursurile primare în localitatea natală, iar cele gimnaziale la Banyaluka (Bosnia). În anul 1900 se afla la Oravița; a intrat în rândul clasei muncitoare. A deținut un atelier de sculptură în lemn și o fabrică de mobile artistice în Timișoara, pe strada Memorandului, nr. 19. În 1947, Traian Novac a fost arestat și întemnițat.

Activitatea politică

Însuflețit de idealul dreptății sociale, fiind un orator talentat, a avut un rol important în mișcarea socialistă din Transilvania. În anul 1903 a devenit membru al PSD. La 28 martie 1905 a fost ales secretar general al sindicatului muncitorilor de pământ din Banat, când a înființat 75 de secții ale acestuia în satele bănățene. A fost întemnițat în câteva rânduri de autoritățile austro-ungare ca fiind conducătorul și organizatorul numeroaselor greve ale muncitorilor și țăranilor. În anul 1907 a fost membru al Comitetului Central al Secției române a P.S.D, iar în timpul Primului Război Mondial a avut o bogată activitate împotriva militarismului și războiului. În toamna anului 1918, a contribuit la înființarea Gărzilor militare naționale din județul Caraș-Severin, a Consiliilor naționale și a Consiliilor muncitorești.

La 30 noiembrie a participat la consfătuirea organizată de P.N.R. și P.S.D. din Ardeal și Banat la Alba Iulia, ca delegat titular al secției române a P.S.D. din Timișoara, unde s-a pronunțat pentru Unirea fără condiții a Transilvaniei cu România și înfăptuirea de reforme democratice. Alături de Caius Brediceanu și Silviu Dragomir a fost ales notar al Marelui Sfat Național Român. La Timișoara a editat în 1919 gazeta „Înainte”, ca organ al P.S.D. român din Banat. După actul unirii, activitatea lui Traian Novac a continuat în cadrul organizațiilor social-democrate, pentru apărarea drepturilor oamenilor muncii, a libertăților democratice, având un rol conducător. În lunile august-septembrie 1940 a fost unul dintre organizatorii marilor demonstrații de la Timișoara împotriva Dictatului de la Viena.

Activitatea lui a continuat și după 1944. În anul 1946 a fost primar al municipiului Timișoara. Nu acceptă compromisul cu regimul totalitar, fiind scos cu forța din primărie de comuniști. Refuzând să se alăture grupului social-democrat a lui Lothar Rădăceanu care urma să fuzioneze cu comuniștii, după 1947 a fost arestat și întemnițat. Cu sănătatea grav zdruncinată, a suportat mai mulți ani domiciliu obligatoriu, departe de familie.

Note

Bibliografie

Lectură suplimentară Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998 Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993 Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015

Vezi și Lista delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

Legături externe

Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918 1 decembrie 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. Mărturii, documente și semnificații

Categorie:Nașteri în 1882 Categorie:Decese în 1969 Categorie:Delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Categorie:Meșteri populari români