Pierdut în timp sau Corăbiile timpului () este un roman științifico-fantastic al scriitorului britanic Stephen Baxter. A apărut prima dată în 1995 la editura HarperCollins. În limba română a apărut la Editura Nemira, în Colecția Nautilus nr. 160 și 164, traducerea romanului fiind realizată de Cătălin Teniță. Primul volum, Pierdut în timp, conține primele trei capitole (denumite cărți) ale romanului original The Time Ships, iar al doilea volum, Corăbiile timpului, conține ultimele patru capitole (denumite cărți). A câștigat Premiul BSFA pentru cel mai bun roman, 1995, Premiul John W. Campbell, 1996, Premiul Philip K. Dick, 1996 și a fost nominalizat la premiile Hugo, Locus, Clarke și British Fantasy în 1996. Romanul este o continuare autorizată a romanului lui H. G. Wells, Mașina timpului (1895).H.G. Wells' The War of the Worlds spawns novel sequel after 118 years, independent.co.uk
Prezentare
După evenimentele prezentate în Mașina timpului, Călătorul în Timp (numele său, Moses, apare în roman, dar aplicat sinelui său mai tânăr) se pregătește în 1891 să se întoarcă în anul 802.701 ca să o salveze pe Weena, un eloi care a murit în foc împreună cu morlocii. El dezvăluie că dispozitivul din cuarț al mașinii timpului este sufocat de o substanță radioactivă pe care o numește plattnerită în cinstea binefăcătorul misterios care i-a dat proba să o studieze cu douăzeci de ani mai devreme, în 1871.
Călătorul în Timp pleacă în viitor și se oprește în anul 657.208 atunci când observă că cerul în timpul zilei este permanent întunecat. Odată sosit este răpit de morloci mai avansați din punct de vedere cultural decât cei pe care i-a întâlnit înainte (în romanul lui Wells). Unul dintre numerele lor, Nebogipfel (numele unui personaj al lui Wells din Cronica Argonauților) îi explică că lupta dintre eloi și morloci nu a avut loc niciodată datorită publicării de către Scriitor a povestirii care a devenit Mașina timpului. Cronologia pe care a căutat-o îi este inaccesibilă acum. Morolocii acestei lumi alternative au construit o sferă Dyson în jurul sistemului solar interior și folosesc energia Soarelui pentru a o alimenta. Oamenii, așa cum Călătorul în Timp îi cunoaște, trăiesc pe suprafața interioară a Sferei, în timp ce morlocii trăiesc pe cochilia exterioară. Călătorul în timp îl convinge pe Nebogipfel că îl va ajuta să înțeleagă mecanismul de acționare a mașinii timpului dacă morlocii îl vor ajuta să se întoarcă de unde a venit.
Referințe la alte lucrări ale lui H.G. Wells Romanul lui Stephen Baxter are referințe nu numai la evenimentele din Mașina Timpului, dar și la o serie de alte lucrări ale lui H.G. Wells: Numele Gottfried Plattner, folosit pentru a boteza plattnerita (substanța folosită la călătoria în timp) apare în The Country of the Blind and Other Stories, colecție scrisă de Wells între 1894 și 1909, prima oară publicată în 1911. Noul Gottfried Plattner este un profesor care se trezește proiectat într-o altă dimensiune după ce a suferit un accident în timpul analizei unei "pudre verzi" ciudate. Nebogipfel, numele morlocului care însoțește Călătorul în Timp, provine din povestirea lui Wells "The Chronic Argonauts" ("Cronica Argonauților", 1888). Această poveste este adesea văzută ca o versiune timpurie a Mașinii Timpului (1895). În această povestire, dr. Moeses Nebogipfel este un om de știință care studiază călătoria în timp. Numele Moeses este folosit și în cartea lui Baxter (pentru a denumi versiunea mai tânără a eroului). Energia nucleară nu este rezultatul uraniului, dar este produsul unei substanțe denumite carolinium. Acesta permite producerea de plattnerită, dar și de bombe nucleare. Spre deosebire de bombele-A, bombele din carolinum continuă să explodeze ani de zile. Numele carolinium și proprietatea sa de a exploda continuu sunt preluate din romanul Lumea eliberată (The World Set Free, 1914). Extratereștrii întâlniți aproape de sfârșitul cărții sunt descriși ca având un corp circular, tentacule pe fiecare parte și un fel de cioc ca gură; aceștia seamănă cu marțienii din Războiul lumilor (1898). Spre sfârșitul cărții, atunci când Călătorul în Timp își găsește propriul corp, autorul descrie evenimentul în același mod ca în povestirea Under the Knife (1896) în care naratorul se întoarce în corp după o experiență aproape de moarte.
Premii Premiul British Science Fiction - câștigat, 1995 Premiul Memorial John W. Campbell - câștigat, 1996 Premiul Philip K. Dick - câștigat, 1996 Premiul British Fantasy - nominalizare, 1996 Premiul Arthur C. Clarke - nominalizare, 1996 Premiul Hugo - nominalizare, 1996 Premiul Locus - nominalizare, 1996 Premiul Kurd-Laßwitz - câștigat, 1996 Premio Gigamesh - câștigat, 1997 Premiul Seiun - câștigat, 1999 Traduceri în limba română Pierdut în timp, Editura Nemira, Colecția Nautilus, București 1999, traducere: Cătălin Teniță, OCLC: 895707988 Corăbiile timpului, Editura Nemira, Colecția Nautilus, București 1999, traducere: Cătălin Teniță
Cuprins I. Pierdut în timp
II. Corăbiile timpului
Vezi și Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 Listă de ficțiuni cu călătorii în timp 1995 în științifico-fantastic Note
Legături externe The Time Ships la Worlds Without End
Categorie:Romane din 1995 Categorie:Romane britanice Categorie:Romane științifico-fantastice Categorie:Romane de Stephen Baxter Categorie:Romane cu călătorii în timp Categorie:Istorie alternativă Categorie:1995 în științifico-fantastic Categorie:Câștigătoare ale premiului John W. Campbell Memorial Categorie:Romane științifico-fantastice din 1995