dreapta|miniatura| Magazin de electronice într-un centru comercial din Jakarta (2004)
Consumerismul este o ordine social-economică ce încurajează achiziția de bunuri și servicii în cantități din ce în ce mai mari. Odată cu revoluția industrială, mai exact în secolul XX, producția în masă a dus la o criză economică în urma căreia a apărut supraproducția – oferta de bunuri existentă a depășit cererea, iar astfel producătorii au apelat la uzura planificată și la campanii publicitare pentru a manipula cheltuielile consumatoruluiHistory of American Consumerism. În 1899, în cartea sa despre consumerism The Theory of the Leisure Class, Thorstein Veblen se axează pe valorile și instituțiile răspândite la scară largă odată cu dezvoltarea și extinderea conceptului de ”timp liber” în secolul XXVeblen, Thorstein (1899): The Theory of the Leisure Class: an economic study of institutions, Dover Publications, Mineola, N.Y., 1994, . (also available: Project Gutenberg e-text ). Autorul „consideră că activitățile și obiceiurile de consum ale membrilor acestei noi clase sociale a oamenilor care dispun de foarte mult timp liber sunt ostentative, discreționare și risipitoare. Acestea sunt motivate în principal de nevoia de a afișa un anumit statut social, nu de funcționalitatea sau utilitatea achizițiilor”bookrags.com, The Theory of the Leisure Class: Summary & Study Guide Description.
În domeniul economic, consumerismul se poate referi la politicile economice care pun accentul pe consum. Într-un sens abstract, conceptul accentuează ideea că libertatea de a alege a consumatorului ar trebui să influențeze într-o foarte mare măsură alegerile producătorilor în ce privește tipul de produse propuse și modul în care acestea sunt fabricate, orientând, astfel, organizarea economică a întregii societăți (a se compara cu ideologia numită în engleză „producerism”, în special în sensul britanic al cuvântului)"Consumerism". Britannica Concise Encyclopedia Online. 2008.. În acest sens, în loc să se bazeze pe sloganul „un om, o voce”, consumerismul funcționează pe principiul „un dolar, o voce”, care poate reflecta sau nu contribuția pe care oamenii o aduc în societate.
Termen Termenul de „consumerism” are multiple definiții, which is based on . Uneori, aceste definiții nu au nicio legătură una cu cealaltă și se pot contrazice, creând confuzie.
Unul dintre sensurile acestui termen are legătură cu eforturile de a susține interesele consumatorilor. Până la începutul anilor 70, termenul a devenit acceptat în domeniu și a început să fie folosit cu următoarele accepțiuni: Consumerismul este ideologia conform căreia consumatorii trebuie să devină decidenți informați în cadrul pieței. În acest sens, consumerismul se referă la studiile și practicile care își propun să le ofere consumatorilor informații de încredere, precum rapoartele de testare a produselor. Consumerismul este ideologia conform căreia piața însăși este cea care asigură justiția socială prin intermediul unor practici economice echitabile. Politicile și legislația din domeniul protecției consumatorului obligă producătorii să fabrice produse de calitate. Consumerismul se referă la domeniul care vizează studierea, reglementarea sau interacțiunea consumatorilor cu piața. Mișcarea consumatorilor este mișcarea socială care înglobează toate acțiunile și instituțiile din domeniul pieței care își arată grija față de consumator. În timp ce definițiile de mai sus deveneau tot mai des folosite, unii specialiști au început să utilizeze termenul „consumerism” pentru a se referi la „niveluri mari de consum”. Această definiție a devenit tot mai populară din anii 70 până în prezent, fiind folosită cu următoarele accepțiuni: Consumerismul se referă la acumularea egoistă și superficială de produse cunoscută și sub numele de materialism economic. În acest sens, consumerismul capătă conotații negative, fiind în antiteză cu stilul de viață sănătos și traiul simplu promovate de anti-consumerism. Consumerismul este o forță din cadrul pieței care distruge individualitatea și afectează societatea. În această accepțiune, termenul este corelat cu globalizarea și este contestat cu vehemență de promotorii mișcării „anti-globalizare”.
Într-un discurs din 1955, John Bugas (al doilea in ierarhia de conducere a companiei Ford Motor) a stabilit termenul de „consumerism” ca înlocuitor pentru „capitalism” pentru o mai bună descriere a economiei americane:
Definiția lui Bugas este în acord cu viziunea fondatorului economiei austriece Carl Menger (în cartea sa Principiile economiei publicată în 1871) asupra autorității consumatorului, conform căreia preferințele, alegerile și evaluările consumatorului controlează în totalitate economia (un concept în directă opoziție cu percepția marxistă a economiei capitaliste ca fiind un sistem de exploatare).
Vance Packard a lucrat la schimbarea sensului termenului de „consumerism” dintr-un cuvânt cu conotație pozitivă despre activitățile consumatorilor, într-unul cu conotație negativă, însemnând materialism excesiv și risipă. Reclamele pentru cartea sa, The Waste Makers, publicată în anul 1960, au folosit abundent cuvântul „consumerism” cu o conotație negativă.
Istorie
Originile Societatea de consum a apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea și s-a intensificat în cursul secolului al XVIII-lea.Compare:În timp ce unii afirmă că schimbarea a fost inițiată de către ascensiunea clasei de mijloc, care a acceptat noi idei despre consumul de lux și importanța evoluției modei ca un factor decisiv ce stă în avantajul achiziționării, decât în cel al necesității, mulți critici susțin că ideea de consumerism a fost o necesitate politică și economică pentru reproducerea concurenței capitaliste pentru piețe și profituri. Totodată, alții optează pentru creșterea puterii politice a organizațiilor internaționale a claselor muncitoare în timpul unei creșteri rapide a productivității tehnologice și a scăderii deficitului necesar ca declanșator pentru dezvoltarea unei culturi a consumatorilor bazată pe divertisment terapeutic, proprietate și datorie. Opinia "clasei de mijloc" consideră că această revoluție a adus cu sine și o creștere în construcția de imobile pe o suprafață întinsă a țării proiectată special pentru a asigura confortul și disponibilitatea sporită a bunurilor de lux care vizează o piață în dezvoltare. Astfel de produse includ zahăr, tutun, ceai și cafea ; acestea au fost cultivate din ce în ce mai mult pe plantații vaste (din punct de vedere istoric din cauza sclavilor ) în Caraibe, pe măsură ce cererea a crescut constant. În Marea Britanie mai ales, consumul de zahăr a crescut cu 20% pe parcursul secolului al XVIII-lea.
Criticii susțin că, într-adevăr, colonialismul a dus la consumerism, dar aceștia ar pune mai mult accentul pe cerere și nu pe oferta de competențe ca și factor motivator. O cantitate mare a importurilor exotice, precum și a producătorilor autohtoni, ar trebui să fie consumată de același număr de oameni care consumau mult mai puțin decât era necesar. În trecut, ideea că nivelul ridicat al consumului de bunuri este același lucru ca și atingerea succesului sau chiar libertatea și nu a precedat producția capitalizată la scară largă și importurile coloniale. Mai mult sau mai puțin strategic, idee a fost creată mai târziu, mai mult sau mai puțin strategic, pentru a intensifica consumul pe plan intern și pentru a face culturile rezistente mai flexibile pentru a crește consumul pe plan intern și pentru a face culturile rezistente mai flexibile pentru a-și extinde granițele.
Cultura consumului stanga|miniatura| Lucrarea lui Bernard Mandeville " Fable of the Bees" , care explică consumul vizibil Acest model a fost vizibil în special în Londra, unde se stabilise mica nobilime și comercianții prosperi dând naștere unei culturi a luxului și a consumului, care s-a extins treptat de-a lungul decalajului social-economic. Piața ia forma centrelor comerciale, spre exemplu, New Exchange, deschis de către Robert Cecil pe strada Strand. Magazinele, împreună cu teatrele, au început să devină locuri importante de întâlnire și socializare pentru londonezi. Transformarea Londrei a implicat și înmulțirea clădirilor de lux ce reprezentau o apartenență la o anumită poziție socială, oamenii care au stat la baza acestei schimbări fiind Nicholas Barbon și Lionel Cranfield.
A avut loc și o dezvoltare a ramurilor industriale, precum producția de sticlă și de mătase, și mediatizarea din timpul respectiv a avut scopul de a justifica viciul privat pentru bunurile de lux spre interesul publicului larg. Acest mod de gândire, atunci considerat scandalos, a instigat controverse prin publicarea lucrării pline de influență a lui Bernard Mandeville, Fable of the Bees, în anul 1714, în care argumentează că prosperitatea unei țări se află pe ultimul plan al propriului interes al consumatorului.
Publicitatea joacă un rol important în crearea unei societăți consumeriste, pe măsură ce bunurile sunt comercializate cu ajutorul a numeroase platforme în aproape toate aspectele vieții se promovează mesajul că un anumit produs este indispensabil vieții individului. Consumerismul este aprofundat în manualul Media in Everyday Life. În opinia autorilor, „consumerismul este profund integrat în viața de zi cu zi și în cultura vizuală a societăților în care trăim, adesea în moduri de care nici măcar nu ne dăm seama” (Smulyan, 266). În note adiționale, „Astfel, chiar și produsele care sunt vândute ca și exemple ale tradiției și moștenirii. De exemplu, cerealele „Quaker Oats” sunt comercializate prin schimbarea constantă a mesajelor publicitare”(Smulyan, 266). Publicitatea se schimbă odată cu consumatorii pentru a ține pasul cu obiectivul lor, indentificând nevoile și asocierilor lor de mărci și produse înainte ca individul să își dea seama. În timp ce comercianții încearcă constant să ia legătura cu publicul, diferitele metode prin care oamenii sunt supuși reclamelor sunt într-o continuă creștere și schimbare și se conformează variatelor strategii de captare a atenției. De exemplu, panourile publicitare au fost create în jurul perioadei în care mașina a devenit din ce în ce mai populară în societate și au fost folosite cu scopul de a oferi oamenilor scurte informații despre o firmă sau un slogan pe care un șofer l-ar putea observa, recunoaște și reține (Smulyan, 273). În secolul XXI se pune accentul pe tehnologia și digitizarea culturii. Prin diverse metode, o mare parte din publicitate se face prin strategii coerente care fac aproape imposibilă ignorarea mesajelor companiei. Aram Sinnreich scrie despre relația dintre publicitatea online și editori și despre modul în care a fost consolidată aceasta prin digitizarea mijloacelor de informare în masă, întrucât datele consumatorilor sunt întotdeauna colectate prin intermediul activității lor online (Sinnreich, 3). Astfel, consumatorii sunt direcționați pe baza căutărilor anterioare și bombardați cu informații despre mai multe bunuri si servicii de care poate au nevoie. dreapta|miniatura| Lucrarea lui Josiah Wedgwood , un simbol a perioadei consumerismului la sfârșitul secolului al XVIII-lea