Nicolae Țațomir () a fost un jurist, scriitor și profesor universitar român.
Biografie Nicolae Țațomir s-a născut în Hârlău, părinții fiind Aurelia (n. Gheorghiu) și medicul Vasile Țațomir. A absolvit Liceul Național din Iași (1931), după care a urmat Facultatea de Drept a Universității din Iași (1936). A fost decan al Facultății de Drept din Iași (1952-l972).
La îndemnul lui Topîrceanu debuteazăIon Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. III: 1944-1984, Ed. Minerva, București, 1987, p. 139. în 1933 în revista ieșeană Bloc. Debutul editorial a avut loc în 1936 cu micul volum de versuri Lebede negre.
Distincții Ordinul Steaua Republicii Populare Romîne clasa a IV-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 155.
Opere Lebede Negre (1936) Eternul spirit (1940) Ioana (1948) Cazul elevului Petcu (1953) Satire (1955) Răscoala (1957) Pictorul străzii (1957) Un om pe promontoriu (1961) Tainicul arhipelag (1964) Pe limba lor (1967) Carmen terrestre (1968) Melos (1970) Cartea mea de lut (1972) Manuscrisul de la Marrakech (1972) Elipse orfice (1976) Cosmograme (1977) Arpegii moderne (1980) Negru și verde (1980) Lebede albe (1983) Anabasis (1985) Stalactite în alabastru (1986) Pașii licornului'' (1989)
Note
Categorie:Nașteri în 1914 Categorie:Decese în 1996 Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea Categorie:Ieșeni