Economia constituțională este un program de cercetare în economie și constituționalism care își propune să ofere explicații privind alegerea „unor seturi alternative de reguli juridico-instituțional-constituționale care constrâng opțiunile și activitățile agenților economici și politici”. Acest tip de analiză economică are în vedere un câmp mai larg decât „analiza economică a legislației constituționale” și se deosebește de încercarea de a explica alegerile făcute de agenții economici și politici în cadrul acestor reguli, aceasta din urmă făcând obiectul economiei ortodoxeLudwig Van den Hauwe, 2005. “Economia constituțională II,” Elgar Companion la drept și economie, pp. 223-24..
În loc să limiteze analiza la relațiile economice ca funcții ale dinamicii distribuției bunurilor și serviciilor, economia constituționala ia în considerare impactul semnificativ al deciziilor politico-economice. “Economistul politic care dorește să ofere consultanță normativă trebuie să se concentreze, în mod necesar, asupra procesului sau structurii în care se observă procesul de luare a deciziilor politice. Constituțiile, structurile sau legile existente sunt supuse unei examinări critice”.
Economia constituțională este definită ca o abordare practică folosită pentru a aplica instrumentele economice în cadrul problemelor constituționale. Un exemplu în acest sens este alocarea resurselor economice și financiare disponibile la nivel național, una dintre preocupările majore ale tuturor națiunilor. Soluția juridică a acestei probleme se găsește în aria economiei constituționaleChristian Kirchnez, Principiile filialei în Tratatul privind Uniunea Europeană: o critică din perspectiva economiei constituționale, 6 TUL. J.INT'L. & COMP. L. 291, 293 (1998) . Un alt exemplu este studierea “compatibilității deciziilor economice eficiente cu cadrul constituțional existent și limitările sau condițiile favorabile create de acest cadru”Peter Barenboim, 2001. “Economia constituțională și Banca Rusiei”, Jurnalul Fordham de Drept corporativ și financiar, 7 (1), p. 160. .
Origini miniatura|220x220px| Economia constituțională a fost popularizată de către James M. Buchanan, pentru care acesta a primit Premiul Nobel pentru Științe Economice în 1986 (fotografie din septembrie 2010) Economistul american Richard McKenzie a inventat termenul de „economie constituțională” pentru a defini subiectul principal de discuție la o conferința organizată la Washington D.C. în 1982. Ulterior, un economist american, James M. Buchanan, a folosit neologismul lui McKenzie pentru a denumi o nouă sub-disciplină academică. Pe baza lucrării sale cu privire la această sub-disciplină, Buchanan a obținut Premiul Nobel pentru Științe Economice pentru „dezvoltarea bazelor contractuale și constituționale ale teoriei luării deciziilor economice și politice”. Constituționalismul a fost criticat pentru că, anterior, a ignorat problemele economice, însă această critică a fost luată în vedere în dezvoltarea economiei constituționale. Buchanan respinge “orice concepție organică conform căreia statul este mai înțelept decât indivizii care îl formează”.
Această poziție filozofica constituie, de fapt, subiectul de bază al economiei constituționale. Prin intermediul unei abordării economice și constituționale obținem o analiză economică și constituțională combinată, evitând astfel o înțelegere unidimensională. În opinia lui Buchanan, o constituție care vizează doar câteva generații de cetățeni trebuie să se poată adapta la decizii economice pragmatice și să echilibreze interesele statului și ale societății cu cele ale indivizilor și drepturile lor constituționale la libertatea personală și la fericirea individualăJames Buchanan, The Logical Foundations of Constitutional Liberty, Volume 1, Liberty Fund, Indianapolis, 1999, p. 314
Economia constituțională se inspiră din atitudinea reformistă caracteristică viziunii lui Adam Smith. Prin urmare, conceptul lui Buchanan poate fi considerat drept echivalentul modern al “științei legislației” definită de Smith. Potrivit lui Buchanan este o cheie a ordinii constituționale și „poate fi supranumită lumea kantiană idealizată” în care individul „care face ordinea, împreuna cu majoritatea colegilor săi, adoptă legea morală ca regulă generală pentru comportament”.
În prelegerea pentru premiul Nobel, Buchanan a citat lucrarea economistului suedez din secolul al XIX-lea, Knut Wicksell, care i-a influențat foarte mult cercetarea: „Dacă utilitatea este zero pentru fiecare membru al comunității, utilitatea totală pentru comunitate nu poate fi alta decât zero”. În epigraful capitolului dedicat conferinței Nobel, intitulat „Constituția politicii economice”, Wicksell afirmă că „indivizii înșiși sunt singurii care pot judeca dacă beneficiile activității propuse sunt mai mari decât costurile”James M. Buchanan, 1986. “Constituția politicii economice”, prelegere Nobel Premiul. .
Buchanan a introdus conceptele trans-disciplinare complexe de „cetățenie constituțională” și „anarhie constituțională”. Anarhia constituțională este o politică modernă care poate fi cel mai bine descrisă drept acțiuni întreprinse fără înțelegerea sau luarea în considerare a regulilor care definesc ordinea constituțională. Această politică este justificată de trimiteri la sarcini strategice formulate pe baza intereselor divergente indiferent de impactul lor asupra structurii politice. Buchanan introduce conceptul de „cetățenie constituțională”. Acesta este definit drept respectarea de către cetățeni a drepturilor și obligațiilor lor constituționale, care ar trebui considerate ca o componentă constitutivă a politicii constituționale. Buchanan subliniază, de asemenea, importanța protecției principiilor morale care stau la baza normelor constituționale.
Etica cetățeniei constituționale James Buchanan a scris că „etica cetățeniei constituționale nu este direct comparabilă cu comportamentul etic în interacțiune cu alte persoane în cadrul constrângerilor impuse de regulile unui regim existent. Un individ poate fi pe deplin responsabil, în sensul etic standard, dar nu reușește să îndeplinească cerința etică a cetățeniei constituționale” Buchanan, J. Fundamentele logice ale libertății constituționale. Voi. 1. Indianapolis, 1999. p. 372. . Buchanan a considerat termenul “constituționalitate” în sens larg și l-a aplicat familiilor, firmelor și instituțiilor publice, dar, în principal, statului.
Buchanan a accentuat faptul că politica publică nu poate fi luată în considerare în ceea ce privește distribuția, ci este întotdeauna o chestiune de alegere asupra regulilor jocului care generează un model de schimb și distribuție. Renașterea economiei politice sub forma de preocupare școlara se datorează in mare măsura lui Buchanan Boettke, PJ (1998). James M. Buchanan și renașterea economiei politice, în (S. Pressman și R. Holt, eds.), Împotriva cerealelor: Dissent in Economics, pp. 21-39, Aldershot, UK: Edward Elgar Publishing, 1998 . Activitatea lui Buchanan în alegerea publică este deseori interpretată ca fiind cazul cel mai relevant din imperialismului economic. Totuși, conform opiniei lui Amartya Sen, Amartya Sen, în Economie și sociologie, ch. 14, Princeton: Princeton University Press. p. 263 , Buchanan nu ar trebui să simbolizeze imperialismul economic. În același timp Sen afirmă că Buchanan a fost principalul contribuitor la introducerea eticii, gândirii politice legale și a gândirii sociale în economie, în adevăratul sens al cuvântului Swedberg, R. (1990). Economie și sociologie: la redefinirea limitelor lor, New Jersey: Princeton University Press. p. 263 .
Un element esențial în procesul de înțelegere a sistemului de gândire al lui Buchanan este distincția pe care acesta a făcut-o între știința politică și tactica politică. Știința politică se referă la regulile jocului, în timp ce tactica politică se concentrează asupra strategiilor pe care jucătorii le adoptă într-un anumit set de reguli. “Întrebările despre regulile corecte ale jocului sunt în domeniul filozofiei sociale, în timp ce întrebările despre strategiile pe care jucătorii le vor adopta conform acestor reguli aparțin domeniului economiei, iar tocmai jocul dintre reguli (filozofia socială) și strategii (economie) reprezintă ceea ce Buchanan considera drept economia politică constituțională “În cazul în care economia și filozofia se întâlnesc: Revizuirea companionului Elgar pentru economie și filozofie cu răspunsurile autorilor”, The Economic Journal, 116 (iunie), 2006 .
Împreuna cu câțiva asociați din domeniul economiei constituționale, Buchanan a lansat revista Economia Politica Constituționala, în anul 1990, având drept scop încurajarea cercetării și dezvoltarea disciplinei. în articolul avangardist “Domeniul Economiei Constituționale”, Buchanan a stabilit limitele studiului în curs și a stabilit diferite subiect dezvoltate ulterior în 1962 și 1986. În viziunea lui Buchanan economia constituționala era atât un program de cercetare orientat spre regulile instituțiilor în care indivizii fac alegeri, cât și un proces de creare a acestor reguli. Economia constituționala vizează regulile actuale, alegerea dintre constrângeri, spre deosebire de ancheta economica obișnuită care se concentrează pe alegerile din cadrul regulilor sau a constrângerilor impuse indivizilor. Persoanele fizice sunt de acord să se limiteze pe ele însele în schimbul beneficiilor anticipate, asemănător perspectivei asupra guvernului dintr-un contract social Van den Hauwe, Ludwig (1999). “Economia constituțională”, în The Elgar Companion to Law and Economics, ediția a II-a, editat de J. Backhaus. Editura Edward Elgar Limited: Cheltenham, Regatul Unit. . La fel cum o tranzacție de piață are loc prin schimburi voluntare, avantajoase din punct de vedere reciproc, așa se întâmplă și cu schimburile politice de drepturi și autoritate Buchanan, James M. (1990). “Domeniul Economiei Constituționale”, Economia Politică Constituțională, 1 (1): 1-18. .
Odată cu această teorie, politica devine o forma de schimb și este, prin urmare, demnă de analiza economică. Astfel se stabilește începutul economiei constituționale. Până la sfârșitul articolului, Buchanan intră pe sfera filosofiei, tinzând ușor spre scepticism, și afirmând că fiecare individ trebuie să perceapă fenomenele prin “fereastra” sa proprie, iar acordul este imposibil atunci când toată lumea vede realitatea din perspective diferite. Conform individualismului radical, economia constituțională poate cuprinde numai persoanele care privesc lumea prin paradigme sau ferestre economice, nu prin paradigme idealiste conduse de un anumit scop.
Economia constituțională pozitivă În cadrul economiei constituționale pozitive, instrumentele sau metodele sunt unice, datorită naturii interdisciplinare a programului. Principalul instrument al economiei constituționale pozitive este ,,analiza instituțională comparativă", cu patru elemente principale: Voigt, Stephan (1997). ,,Economia constituțională pozitivă: o analiză”, Choice Public, 90 (1/4): 11-53). .
Primul element examinează modul în care au apărut anumite reguli constituționale și care au determinat elaborarea regulilor ca rezultat al intrărilor individuale agregate. Al doilea element analizează modul în care se disting regulile între factorii individuali și colectivi, deși Voigt recunoaște că această metodă de cercetare este rar utilizată. Cel de-al treilea element sunt posibilitățile de modificare ulterioară a constituției (sau regulilor).Orice modificare propusă a constrângerilor constituționale sau a regulilor de constrângeri este supusă unei examinări economice a efectelor lor asupra eficienței și echității. Cel de-al patrulea element al economiei constituționale pozitive analizează efectele economice ale schimbării dezvoltate sau modificate asupra regulilor.