Elena din Troia (titlul original: Helen of Troy) este un film dramatic american, realizat în 1956 de regizorul Robert Wise, după Iliada și Odiseea a lui Homer, protagoniști fiind actorii Rossana Podestà, Jacques Sernas, Cedric Hardwicke, Stanley Baker și Brigitte Bardot.
Rezumat
Filmul prezintă o reinterpretare a Războiului Troian, plasată în jurul anului 1100 î.Hr., introducând mai multe modificări față de relatarea din Iliada. Paris, prinț al Troiei, pornește spre Sparta cu scopul de a încheia un tratat de pace între cele două cetăți. În timpul unei furtuni, acesta cade peste bord și ajunge pe țărmul Spartei, în timp ce corabia sa este nevoită să se întoarcă la Troia. Paris este găsit de Elena, regina Spartei, iar cei doi se îndrăgostesc. Ajuns ulterior la palat, Paris îi întâlnește pe Menelau, soțul Elenei, precum și pe Agamemnon, Ulise, Ahile și alți conducători greci, reuniți pentru a discuta posibilitatea unui război împotriva Troiei. Menelau observă sentimentele dintre Elena și Paris și, deși se preface binevoitor față de prințul troian, începe să comploteze pentru uciderea acestuia.
Avertizat de Elena asupra complotului, Paris fuge din Sparta și, după ce cei doi sunt aproape capturați, o ia cu el la Troia. Invocând necesitatea de a restabili onoarea lui Menelau, conducătorii greci își unesc forțele și pornesc războiul împotriva Troiei. Pe măsură ce asediul se prelungește și provoacă numeroase pierderi, troienii îi învinovățesc pe Paris și Elena pentru situația cetății. Ulterior, devine evident că adevăratul obiectiv al grecilor îl reprezintă bogățiile Troiei, iar recuperarea Elenei constituie doar un pretext pentru război. Asediul se încheie cu victoria grecilor, obținută prin stratagema Calului Troian. În timpul căderii cetății, Paris și Elena încearcă să fugă, dar sunt încolțiți de Menelau. Paris îl înfruntă pe regele spartan într-un duel și reușește să obțină avantajul, însă este ucis printr-o lovitură primită din spate. Elena este silită să se întoarcă alături de Menelau, găsindu-și însă alinarea în convingerea că, după moarte, se va reuni cu Paris în Câmpiile Elizee.
Distribuție Rossana Podestà – Elena (mitologie) Jacques Sernas – Paris (mitologie) Cedric Hardwicke – Priam Stanley Baker – Ahile Niall MacGinnis – Menelau Nora Swinburne – Hecuba Robert Douglas – Agamemnon Torin Thatcher – Odiseu Harry Andrews – Hector Janette Scott – Casandra Ronald Lewis – Aeneas Brigitte Bardot – Andraste Marc Lawrence – Diomede Maxwell Reed – Ajax (Aiax din Salamina) Robert Brown – Polidor (fiul lui Priam) Terence Longdon – Patrocles Barbara Cavan – Cora Patricia Marmont – Andromaca Guido Notari – Nestor Tonio Selwart – Alfeo Daniela Rocca (neacreditat)
Recepție critică Bosley Crowther de la The New York Times a publicat o recenzie în mare parte nefavorabilă, deși a apreciat anumite secvențe ale filmului. El a evidențiat în special scena în care războinicii greci ies din Calul Troian, considerând că aceasta redă amploarea aventuroasă a legendei. În schimb, Crowther a criticat componenta dramatică a producției, susținând că dimensiunea umană a poveștii este afectată de caracterul banal al scenariului, de dialogurile stângace în limba engleză și de interpretările actoricești convenționale.
Hy Hollinger de la revista Variety a publicat o recenzie favorabilă, în special privind amploarea vizuală a producției. Acesta a considerat că termenul „spectaculos” își găsește pe deplin sensul în cazul filmului Elena din Troia, remarcând utilizarea amplă a formatului CinemaScope și faptul că pelicula a fost filmată integral în Italia. Hollinger a evidențiat îndeosebi secvențele de acțiune, despre care a apreciat că erau suficient de impresionante pentru a genera, prin ele însele, recomandări din partea publicului.
Edwin Schallert de la Los Angeles Times a publicat o recenzie favorabilă, considerând Elena din Troia o reprezentare cinematografică impresionantă a istoriei și legendei. El a apreciat în special amploarea vizuală a producției și modul în care sunt reconstituite confruntările din Antichitate, cu utilizarea săbiilor, sulițelor, arcurilor și focului. Schallert a evidențiat, de asemenea, secvențele de asediu ale cetății Troia, pe care le-a considerat impresionante prin amploarea lor.
Richard L. Coe de la The Washington Post a avut o reacție favorabilă în special față de caracterul spectaculos al producției și a apreciat scenele cu mulțimi, confruntările dintre războinici și efectele vizuale ale secvențelor de luptă, deși a sugerat că filmul era destinat mai degrabă divertismentului popular decât unui public preocupat de rafinamentul artistic.
Harrison's Reports a evidențiat amploarea decorurilor, numărul mare de figuranți și dimensiunile confruntărilor dintre greci și troieni. Publicația a considerat însă că aceste calități de producție nu erau susținute de o poveste la același nivel, criticând libertățile considerabile luate față de relatarea homerică și apreciind intriga drept doar moderat de interesantă.
The Monthly Film Bulletin a criticat dialogurile și caracterizarea personajelor, dar a apreciat punerea în scenă a luptelor, descriind unele dintre aceste secvențe drept viguroase și captivante.„Helen of Troy”. The Monthly Film Bulletin. 24 (267): 28. martie 1956.
În mod similar, John McCarten de la The New Yorker a considerat că filmului îi lipsește vitalitatea necesară pentru a menține constant interesul spectatorului, deși a apreciat scenele de luptă din partea finală și realizarea Calului Troian.
Note
Vezi și Listă de filme străine până în 1989
Legături externe
Helen of Troy (1956) at DBCult Film Institute
Categorie:Filme din 1956 Categorie:Filme dramatice din 1956 Categorie:Filme în limba engleză din 1956 Categorie:Filme regizate de Robert Wise Categorie:Filme bazate pe mitologia greco-romană Categorie:Filme istorice din 1956 Categorie:Filme istorice americane Categorie:Filme istorice italiene Categorie:Filme despre Războiul Troian Categorie:Filme dramatice americane Categorie:Filme dramatice italiene Categorie:Filme dramatice istorice din anii 1950 Categorie:Filme istorice de acțiune din anii 1950