Ranulf Flambard () a fost un normand medieval și un influent ministru al regelui William Rufus al Angliei. Ranulf era fiul unui preot din Bayeux, Normandia, iar porecla „Flambard” înseamnă „incendiator” sau „purtător de torțe” și se poate să se fi referit la personalitatea sa. Și-a început cariera sub regele William I al Angliei, probabil lucrând la compilarea Domesday Book, precum și ca păstrător al sigiliului regelui. La moartea lui William I, Ranulf a ales să-l slujească pe noul rege al Angliei, William Rufus.
Sub Rufus, el a continuat să păstreze sigiliul regelui și s-a implicat și în administrarea financiară a regatului, unde și-a făcut rapid un nume prin metodele sale inovatoare de a obține venituri. El a primit custodia mai multor funcții ecleziastice vacante, administrând la un moment dat șaisprezece episcopii sau abații vacante. Sarcinile sale multiple au făcut să fie considerat primul al Angliei. În timpul domniei lui Rufus, Ranulf a supravegheat construcția primului pod de piatră din Londra și pe cea a sălii regelui de la Westminster. În 1099 a fost răsplătit cu episcopia de la Durham.
La moartea lui Rufus în 1100, Ranulf a fost închis în Turnul Londrei de către succesorul acestuia, Henric al Angliei. Ranulf era un țap ispășitor convenabil pentru extorcările financiare din timpul domniei lui Rufus. A devenit primul prizonier care a evadat din Turn și a plecat în exil în Normandia cu fratele mai mare al lui Rufus și Henric, Robert Curthose, . Ranulf a devenit un consilier principal al lui Robert și l-a asistat în invazia nereușită a Angliei, o încercare de a-l detrona pe Henric. Frații s-au împăcat, dar, deși Ranulf a reprimit funcția, a petrecut următorii câțiva ani în Normandia, revenind abia după ce Henric l-a învins pe Robert în bătălia de la Tinchebray. Ranulf s-a retras ulterior din viața politică, având doar apariții ocazionale în public. El a rămas activ în treburile ecleziastice, a participat la consilii și a lucrat pentru a apăra drepturile scaunului său episcopal.
Începuturile vieții dreapta|miniatura| O pagină din Domesday Book, la care a lucrat Ranulf Ranulf era normand, Poole Domesday Book la Magna Carta pp. 170-171 fiul lui Thurstin, un preot paroh din . Ranulf s-a născut probabil în preajma anului 1060, având aproape 70 de ani când a murit în 1128. Barlow William Rufus pp. 193-205 Inițial, a lucrat pentru , dar a intrat în curând în regelui William I, fratele uterin al lui Odo. El s-a remarcat printre ceilalți funcționari pentru inteligența sclipitoare și înfățișarea plăcută. Barlow Regatul Feudal al Angliei pp. 150-151 Porecla lui, Flambard, înseamnă „purtător de torță”, „incendiator” sau „devoratoar de flacări”; și s-ar putea să i se fi dat din cauza personalității sale înflăcărate. Mason William II p. 75 Orderic Vitalis, un cronicar medieval, consemnează că i-a dat porecla lui Ranulf, deoarece îl deranja faptul că Ranulf, deși de familie modestă, dădea ordine nobililor. Barlow William Rufus p. 141 Arhiepiscopul Anselm de Canterbury i-a spus papei că porecla provine de la cruzimea lui Ranulf, pe care Anselm o asemăna cu o flacără care consumă totul. Ordic afirma mai departe că Ranulf era „educat din copilărie, cu paraziți dintre cei care umblau pe la curte”. Citat în Turner „Changing Perceptions”, Journal of British Studies p. 107
Ranulf a dobândit reputația de finanțator și administrator capabil și a contribuit la creșterea veniturilor regale. Chibnall Anglo-Norman Anglia p. 115 Se pare că a jucat un rol important în compilarea studiului Domesday, Chibnall Anglo-Norman Anglia p. 114 fiind poate chiar principalul orchestrator al proiectului. Mason William II p. 75 Mason William II pp. 85-86 Domesday Book îl consemnează drept scrib și ca proprietar de moșii în mai multe comitate. Poole Domesday Book la Magna Carta pp. 170-171 Înainte de moartea bătrânului rege, el a devenit capelan al lui , pe care l-a slujit anterior în cabinet. Unele surse spun că era „aproape analfabet”, dar acesta probabil însemna că nu era educat formal în artele liberale. Chibnall Anglo-Norman Anglia p. 127 Munca sa în cancelarie și ca administrator ar fi necesitat cunoașterea limbii latine. Barlow William Rufus pp. 193-205 De asemenea, el a slujit drept păstrător al sigiliului regelui din preajma anului 1085. Odată, în timp ce călătorea în estuarul Tamisei cu sigiliul, a fost capturat de pirați. El a împiedicat capturarea sigiliului aruncându-l în mare. Chibnall Anglo-Norman Anglia p. 133 Deși l-a slujit pe William Cuceritorul, el nu atestă nicio cartă sau o hotărâre autentică a lui William, ceea ce înseamnă că pe atunci el nu era un slujbaș important. Mason "Flambard, Ranulf" Dicționarul Oxford al Biografiei Naționale Când regele William a murit și pământurile sale au fost împărțite între fiul său mai mare, Robert Curthose, care a primit Normandia, și al treilea fiu, William Rufus, care a primit Anglia, Ranulf a ales să-l slujească pe Rufus în Anglia. Barlow Regatul Feudal al Angliei pp. 150-151
Munca sub Rufus stanga|miniatura| Desen al interiorului sălii Westminster, datând din jurul anului 1808. Zidurile datează de la lucrările de construcție ale lui Ranulf. Înainte de moartea lui William Cuceritorul, Ranulf deținea o în . Mason William II pp. 178-179 La începutul domniei lui Rufus, a deținut funcțiile de decan al Christchurch-ului, în Twynham, Hampshire și a fost prebendar al Londrei și al Lincolnului. Greenway Fasti Ecclesiae Anglicanae 1066-1300: Volumul 2: Catedralele monahale (Provinciile de Nord și Sud): Durham: Episcopi Era încă păstrător al sigiliului regelui și se poate să fi fost responsabil de scriptoriul regal. Barlow William Rufus p. 147 El este de obicei descris drept capelan al lui Rufus, Istoria constituțională și juridică din Lyon p. 153 dar este numit și trezorier și uneori . Chrimes Introducere în istoria administrativă p. 20 Alteori, rolul său are titlul de procurator. Mason William II p. 75 William de Malmesbury îl numește „gestionarul întregului regat”. Citat în Moore " Credința și cultura " Ranulf Flambard și Christina of Markyate p. 231
La Christchurch, Ranulf a redus numărul de canoni care slujeau biserica de la 25 la 13, neînlocuindu-i pe funcționarii care mureau. Ranulf a păstrat veniturile care ar fi mers la canonii dispăruți și le-a folosit pentru a reconstrui biserica. Williams English și Norman Conquest p. 128 Unele surse medievale susțin că, în reconstruirea bisericii de la Twynham, el nu numai că a demolat biserica pe care o înlocuia, ci și alte nouă care se aflau în apropiere. Dodwell Art Anglo-Saxon p. 233
În calitate de administrator financiar principal, Ranulf a dus greul condamnărilor cronicarilor pentru extorcare și pentru eforturile de a spori veniturile regale. Pe lângă încercările de a spori eficiența colectării și rata de impozitare, Ranulf a creat noi metode de strângere de bani. Mason "Flambard, Ranulf" Dicționarul Oxford al Biografiei Naționale Una dintre noile sale măsuri de colectare a veniturilor a venit în 1094, când , sau milițiile voluntare engleze, au fost adunate pentru a se lupta în Normandia împotriva fratelui regelui Robert Curthose. Când toți bărbații s-au adunat, în loc să-i trimită în Normandia, Ranulf i-a trimis acasă, după ce a colectat de la fiecare cei 10 pe care fiecare om îi primise de la districtul lor pentru întreținere. Ranulf a cheltuit banii pe mercenari. Huscroft Ruling England p. 66 Ranulf a intentat și procese, inclusiv împotriva lui Anselm chiar în ziua consacrării acestuia ca arhiepiscop de Canterbury. Biserica Cantor , Împărăția și Investiția p. P. 63 O altă inovație a fost încercarea de a colecta bani cu titlu similar sumelor plătite de vasali la moartea unui suzeran, de la subchiriașii pământurilor bisericii atunci când funcția ecleziastică corespunzătoare trecea în mâinile altcuiva. Cunoașterea monahală a lui Knowles pp. 612-613 Această încercare a avut loc la moartea lui în 1095, când regele a trimis înscrisuri țăranilor liberi ce munceau pământurile episcopiei, stabilind suma de bani datorată regelui. Mason William II p. 137 Această încercare nu s-a mai repetat însă. Mason William II pp. 178-179
Ranulf a administrat pentru rege o mare parte din funcțiile ecleziastice vacante. Huscroft Ruling England p. 99 El a condus personal șaisprezece mănăstiri sau episcopii. Hollister Henry I p. 381 În cele din urmă el a obținut pentru el personal bogatul post de în mai 1099, și a fost întronizat la . Fryde, și colab. Manualul Cronologiei Britanice p. 241 El fusese custodele acestei episcopii de la moartea episcopului anterior la începutul anului 1096. Barlow William Rufus p. 359 La slujba de întronizare, a reușit să evite să presteze jurământ de supunere față de Thomas, , așa cum făcuse predecesorul său. Vaughn Anselm de la Bec și Robert de Meulan p. 329 nota de subsol 83 , un cronicar medieval, l-a acuzat pe Ranulf că ar fi plătit 1.000 de lire pentru funcție. Bartlett Anglia În conformitate cu Norman și Angevin Kings p. 407 El a primit jurisdicție ecleziastică asupra Carlisle-ului și Cumbriei, cum primiseră și predecesorii săi în calitatea lor de episcopi de Lindisfarne, dar a exercitat-o doar pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece după accederea la tron a lui Henric I, jurisdicția asupra acestor zone a fost transferată diecezei de York. Rose "Societatea Cumbriană" Studii în Istoria Bisericii p. 124
S-a sugerat că Ranulf ar fi fost primul justițiar (sau mare justițiar) al întregii Anglii, Barlow William Rufus p. 202 deși el nu a deținut titlul și nu este clar dacă puterea lui era la fel de extinsă ca a lui în domnia următoare. Richardson și Sayles Guvernarea Angliei medievale p. 159 A condus guvernul Angliei în timp ce Rufus se lupta în Normandia, nu doar strângând bani, ci emițând și și ținând judecată, prerogative ce aparțineau regelui. Huscroft Ruling England p. 83 William din Malmesbury spunea, în descrierea eforturilor financiare ale lui Ranulf, că „i-a jupuit pe cei bogați, i-a doborât pe săraci și a măturat moștenirile altora în plasa lui”. Citat în Huscroft Ruling England pp. 125-123 Un alt cronicar medieval, Orderic Vitalis, spunea că Ranulf intenționează să revizuiască cadastrul Angliei, aproape cu siguranță Domesday Book, și că intenționa să utilizeze acest cadastru revizuit pentru a confisca toate proprietățile a căror valoare depășește o anumită sumă. Chiar dacă ar fi planificat așa ceva, nu a făcut-o niciodată. Mason "Flambard, Ranulf" Dicționarul Oxford al Biografiei Naționale
Ranulf a lucrat adesea coordonat cu dapiferul (seneșalul), și cu pentru punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești regale. Odată, împreună cu , , au reevaluat terenurile pentru impozitare. Cu altă ocazie, a primit ordin ca, împreună cu , , să aibă grijă ca mănăstirea din Fecamp să primească custodia unei biserici din . Stenton English Justice pp. 58-59 Alții care lucrau adesea cu Ranulf erau , și dapiferul. Acești oameni sunt uneori considerați de către istorici drept primii . Mason William II p. 23 Există în timpul administrării lui Ranulf și semne de judecători rezidenți în comitatele care țineau curți regale. De asemenea, se mai foloseau și judecători itineranți pentru a audia cauze rezervate coroanei. Istoria Constituțională și juridică din Lyon, pp. 168-169 Istoria Constituțională și juridică din Lyon, pp. 190-191