Art & Language (în română tradus uneori literal ca Artă și Limbă) este un colectiv de artiști conceptuali care a trecut prin numeroase restructurări de la înființarea sa, la sfârșitul anilor '60. Grupul a fost fondat de artiști animați de dorința comună de a fuziona teoriile filozofice și preocupările intelectuale cu producția de artă.
Revista teoretică a grupului, intitulată Art-Language, a fost lansată în anul 1969 în Chipping Norton (Anglia) și a exercitat o influență profundă asupra dezvoltării artei conceptuale și a artei contemporane din Statele Unite, Marea Britanie și Australia.
Primii ani Grupul Art & Language a fost fondat în 1967 în Marea Britanie de către Terry Atkinson (n. 1939), David Bainbridge (n. 1941), Michael Baldwin (n. 1945) și Harold Hurrell (n. 1940). Art-Language Vol.1 Nr.1 Acești patru artiști au început să colaboreze în jurul anului 1966, în timp ce activau ca profesori la Colegiul de Artă din Coventry. Numele colectivului a fost preluat de la titlul revistei lor, Art-Language, concepută inițial în 1966 ca un spațiu de dialog și dezbatere internă. Grupul s-a poziționat critic față de practicile artistice moderniste dominante din acea epocă. În cadrul sesiunilor lor de lucru, discuțiile teoretice și textele produse erau considerate în sine forme de artă conceptuală.Neil Mulholland, The Cultural Devolution: art in Britain in the late twentieth century, Ashgate Publishing, Ltd., 2003, p165.
Între anii 1968 și 1982, structura grupului s-a extins, ajungând să cuprindă aproape cincizeci de persoane. Printre primii noi membri s-au numărat criticul și istoricul de artă Charles Harrison și artistul Mel Ramsden. La începutul anilor '70, nucleului inițial i s-au alăturat Ian Burn, Michael Corris, Preston Heller, Graham Howard, Joseph Kosuth, Andrew Menard și Terry Smith, urmați ulterior de doi colaboratori din Coventry, Philip Pilkington și David Rushton. Anonimatul relativ menținut în interiorul grupului rămâne un subiect de dezbatere istorică în comunitatea artistică. Din cauza absenței unor liste oficiale sau exacte de membri, este dificil de stabilit cu precizie nu doar identitatea tuturor colaboratorilor, ci și aportul individual specific al fiecăruia.Charles Green, The Third Hand: Collaboration in Art from Conceptualism to Postmodernism, UNSW Press, 2001, p47.
Primul număr al revistei Art-Language (volumul 1, numărul 1, mai 1969) a purtat subtitlul The Journal of Conceptual Art (Jurnalul de artă conceptuală). Până la apariția celui de-al doilea număr (volumul 1, numărul 2, februarie 1970), a devenit evident că existau curente ale artei conceptuale și artiști pe care publicația nu îi reprezenta integral, motiv pentru care subtitlul restrictiv a fost abandonat. Cu toate acestea, Art-Language a marcat începutul unei noi mișcări avangardiste, fiind prima platformă tipărită care a identificat și numit public entitatea numită „artă conceptuală”. Revista a fost prima de acest gen concepută pentru a servi interesele teoretice și discursive ale unei comunități de artiști și critici, care erau în același timp producătorii și utilizatorii săi.
Deși în cadrul acestei comunități nu exista un acord unanim cu privire la definirea exactă a artei conceptuale, editorii și majoritatea colaboratorilor împărtășeau viziuni similare de respingere a altor curente contemporane. Arta conceptuală critica modernismul pentru birocratizarea și istoricismul său, iar minimalismul pentru conservatorismul său filozofic. În primii ani, practica grupului s-a bazat aproape exclusiv pe teorie, având o formă de exprimare predominant textuală.Remarks on Air-Conditioning An Extravaganza of Blandness, Michael Baldwin, arts magazine, November 1967.
Odată cu extinderea rețelei de distribuție a revistei și prin activitatea didactică a membrilor săi, comunitatea de dialog s-a lărgit. În Anglia, până în 1971, s-au alăturat personalități precum Charles Harrison, Philip Pilkington, David Rushton, Lynn Lemaster, Sandra Harrison, Graham Howard și Paul Wood. În mod simultan, la New York, filiala americană s-a consolidat prin cooptarea lui Michael Corris, urmat de Paula Ramsden, Mayo Thompson, Christine Kozlov, Preston Heller, Andrew Menard și Kathryn Bigelow.
Identitatea colectivului Art & Language a rămas una fluidă și adesea precară, din cauza interpretărilor diverse date operelor și scopului final al grupului. Rolul și utilitatea sa au variat considerabil de la un membru la altul sau de la o facțiune la alta. Divergențele s-au manifestat inclusiv între nucleul din New York, care a editat revista The Fox (1974–1976), membrii implicați în proiecte muzicale și cei care au continuat editarea publicației de bază. Aceste tensiuni interne s-au accentuat, iar până în 1976 s-a produs o scindare profundă, care a dus la fragmentarea grupului în individualități concurente cu preocupări artistice diferite.
De-a lungul anilor '70, Art & Language s-a concentrat pe analiza problematicii producției artistice, încercând o tranziție radicală de la formele convenționale de artă „non-lingvistică” (precum pictura și sculptura) către eseuri și lucrări teoretice bazate pe text. Grupul a adoptat frecvent poziții polemice dure împotriva teoriilor unor critici de artă influenți, precum Clement Greenberg și Michael Fried.
La expoziția internațională Documenta 5 din 1972, grupul Art & Language a fost reprezentat de o facțiune formată din Atkinson, Bainbridge, Baldwin, Hurrell, Pilkington, Rushton și Joseph Kosuth (în calitate de editor american al revistei). Proiectul expus a constat într-un sistem complex de indexare și arhivare a tuturor materialelor textuale publicate și puse în circulație de membrii colectivului până la acel moment.Anna Bentkowska-Kafel, Trish Cashen, Hazel Gardiner, Digital Visual Culture: Theory and Practice, Intellect Books, 2009, p104.
Art & Language New York Ian Burn și Mel Ramsden au fondat Societatea pentru Artă Teoretică și Analiză (Society for Theoretical Art and Analyses) la New York, la sfârșitul anilor 1960. Aceștia s-au alăturat oficial grupului Art & Language în perioada 1970–1971.
Filiala Art & Language din New York s-a fragmentat după anul 1975 din cauza unor neînțelegeri profunde legate de principiile și metodele de colaborare internă. Karl Beveridge și Carol Condé, care fuseseră membri periferici ai grupului din New York, s-au întors în Canada, unde au început să colaboreze strâns cu sindicatele și diverse organizații comunitare. În 1977, Ian Burn a revenit în Australia, iar Mel Ramsden s-a repatriat în Regatul Unit, reîntregind nucleul britanic al colectivului.Charles Green, The Third Hand: Collaboration in Art from Conceptualism to Postmodernism, UNSW Press, 2001, p48. Further Essays on Art & Language, Charles Harrison, The MIT Press, Cambridge Massachusetts, 2001
Sfârșitul anilor 1970 Până la sfârșitul anilor '70, grupul Art & Language a fost redus în esență la Baldwin, Harrison și Ramsden, cu participarea ocazională a lui Mayo Thompson și a formației sale rock psihedelice, The Red Krayola. Analizele politice și ideologice dezvoltate în interiorul grupului au determinat plecarea mai multor membri, care au ales să se dedice unor activități politice și activismului social.
Ian Burn s-a întors în Australia, unde s-a alăturat lui Ian Milliss, un alt artist conceptual care începuse să colaboreze cu sindicatele încă de la începutul anilor 1970. Aceștia au devenit activi în cadrul Union Media Services, un studio de design axat pe inițiative sociale, proiecte comunitare și dezvoltarea mișcărilor sindicale. Alți foști membri din Regatul Unit s-au orientat spre diverse activități creative, academice și, uneori, puternic politizate.Nicolas Rapold, "Interview: Kathryn Bigelow Goes Where the Action Is," The Village Voice, 23 June 2009. Access date: 27 June 2009.
La începutul acelui deceniu, colectivul număra în jur de treizeci de membri. Art & Language a pus un accent deosebit pe utilizarea limbajului, pornind de la teoria conform căreia acesta reprezintă însăși baza pe care se construiesc ideile și conceptele. Abordarea lor filozofică susținea că limbajul permite apariția, dispariția sau persistența unor termeni indexicali (expresii a căror semnificație depinde de context), oferind astfel atât publicului, cât și artiștilor posibilitatea de a analiza evoluția unui concept prin propunerea unor definiții și perspective diferite.
Premii și recepție critică În anul 1986, grupul Art & Language a fost nominalizat la prestigiosul Premiu Turner.
În 1999, colectivul a expus la MoMA PS1 din New York o instalație de anvergură intitulată Artist Out of Work („Artist șomer”). Aceasta a fost concepută ca o reconstituire a practicilor dialogice și textuale timpurii ale Art & Language, fiind curatoriată de Michael Corris și Neil Powell. Expoziția a urmat îndeaproape manifestarea revizionistă Global Conceptualism: Points of Origin („Conceptualismul global: puncte de origine”) de la Queens Museum din New York. Proiectul de la PS1 a oferit o perspectivă alternativă asupra antecedentelor și moștenirii artei conceptuale „clasice”, consolidând o versiune transatlantică și integrată, mai degrabă decât una naționalistă, a evenimentelor culturale din perioada 1968–1972.
În cadrul unei cronici nefavorabile dedicate acestei expoziții, renumitul critic de artă Jerry Saltz a comentat tranșant: „Acum un sfert de secol, Art & Language a consolidat o verigă importantă în genealogia artei conceptuale, însă demersurile lor ulterioare au fost atât de autoreferențiale și obscure, încât activitatea lor actuală este practic irelevantă”.Jerry Saltz, Seeing out loud: the Voice art columns, fall 1998-winter 2003, Geoffrey Young, 2003, p293.
Colecții permanente Lucrări majore semnate de membrii colectivului Art & Language sunt incluse în colecții muzeale de prestigiu din întreaga lume, inclusiv în colecția instituției Tate din Regatul Unit. De asemenea, documentele, manusrisele și corespondența ce vizează activitatea filialei americane (New York Art & Language) sunt arhivate și puse la dispoziția cercetătorilor în cadrul Getty Research Institute din Los Angeles.
În martie 2011, colecționarul francez Philippe Méaille a depus, sub formă de împrumut pe termen lung, un fond substanțial de 800 de opere ale grupului Art & Language la Muzeul de Artă Contemporană din Barcelona (MACBA). În iunie 2015, Consiliul Departamentului Maine-et-Loire și Philippe Méaille au semnat un acord de concesiune pe termen lung pentru Castelul Montsoreau, transformat în muzeu dedicat promovării artei contemporane în regiunea Valea Loarei.
Operele colectivului sunt incluse, de asemenea, în următoarele colecții publice: Art Gallery of New South Wales, Sydney, Australia. Arts Council of Great Britain, Marea Britanie. Centrul Pompidou, Paris, Franța. Centro de Arte Contemporáneo de Málaga (CAC Málaga), Málaga, Spania. Muzeul de Artă Contemporană - Castelul Montsoreau, Montsoreau, Franța. Muzeul de Artă Modernă din Espoo (EMMA), Espoo, Finlanda. Fonds national d'art contemporain (FNAC), Paris, Franța. FRAC Haute-Normandie, Sotteville-lès-Rouen, Franța. FRAC Languedoc-Roussillon, Montpellier, Franța. FRAC Nord-Pas de Calais, Dunkerque, Franța. Musée des Arts Contemporains de la Fédération Wallonie-Bruxelles (Grand-Hornu), Belgia. Laguna Art Museum, Laguna Beach, CA, SUA. Les Abattoirs, Musée - Frac Occitanie Toulouse, Toulouse, Franța. Lille Métropole Musée d'art moderne, d'art contemporain et d'art brut (LaM), Villeneuve-d'Ascq, Franța. Museu d'Art Contemporani de Barcelona (MACBA), Barcelona, Spania. Musée d'art moderne et contemporain (MAMCO), Geneva, Elveția. Migros Museum für Gegenwartskunst, Zürich, Elveția. Musée d'art moderne et contemporain de Saint-Étienne Métropole, Saint-Priest-en-Jarez, Franța. Museum für angewandte Kunst (MAK), Viena, Austria. Museum Moderner Kunst Stiftung Ludwig Wien (MUMOK), Viena, Austria. Museum of Contemporary Art (MOCA), Los Angeles, CA, SUA.