Friedrich Adolf Paneth () a fost un chimist britanic de origine austriacă. Fugind de naziști, a ajuns în Marea Britanie, țară a cărui cetățean a devenit în 1939.
După război, Paneth revenea în Germania pentru a deveni director al Institutului Max Planck pentru Chimie din Mainz în 1953. El era considerat cea mai mare autoritate a timpului său în domeniul hidrurilor volatile, aducând și contribuții importante la studiul stratosferei.
Biografie Friedrich (Fritz) Paneth era fiul fiziologului Joseph Paneth. Alături de cei trei frați ai săi era crescut în credința protestantă, deși ambii părinți erau de origine evreiască. A fost educat în gimnaziul din Schotten, o școală renumită din Viena. A studiat chimia la Universitatea din Viena și – după ce a lucrat o perioadă alături de Adolf von Baeyer la Universitatea din München – a obținut doctoratul ( sub conducerea lui Zdenko Hans Skraup) la Departamentul de chimie organică a Universității din Viena, în 1910.
Renunță la chimia organică, iar în 1912 se alătura grupului de radiochimie din cadrul Institutului de cercetare a radiului din Viena, condus la acea vreme de Stefan Meyer. În 1913 i-a vizitat pe Frederick Soddy (Universitatea din Glasgow) și Ernest Rutherford (Universitatea din Manchester). În același an s-a căsătorit cu Else Hartmann, cu care a avut un fiu și o fiică. După habilitarea obținută în 1913, a devenit asistent al lui Otto Hönigschmid la Universitatea din Praga. Din 1919 până în 1933 a fost profesor la diferite universități germane (Universitatea din Hamburg 1919, Universitatea din Berlin 1922, Universitatea Königsberg 1929).
În 1927, Paneth și Kurt Peters și-au publicat rezultatele despre transformarea hidrogenului în heliu, procedeu cunoscut în prezent sub denumirea de „fuziune la rece”. Ulterior și-au retractat rezultatele, spunând că au măsurat de fapt heliul de fond din aer.
În 1933, în timpul ascensiunii la putere a lui Hitler, a participat la un turneu de predare în Anglia, din care nu s-a mai reîntors în Germania nazistă. În 1939 a devenit profesor la Universitatea din Durham, unde a rămas până la pensionarea sa din 1953.
I s-a oferit postul de director al Institutului Max Planck pentru Chimie din Mainz, fapt care l-a determinat să se întoarcă în Germania. A fondat Departamentul de Cosmochimie al acestei universități și a inițiat cercetări asupra meteoriților. A lucrat în acest institut până la decesul survenit în 1958.
Premii și distincții Premiul Lieben (1916) Premiul Liversidge (1936) Medalia Liebig (1957) membru ales al Societății Regale (1947)
Panethitul este un mineral ce îi poartă numele, la fel ca și craterul lunar Paneth.
Note
Legături externe Biografie
Categorie:Nașteri în 1887 Categorie:Decese în 1958 Categorie:Eponime ale craterelor de pe Lună Categorie:Fellows of the Royal Society Categorie:Oameni ai Proiectului Manhattan Categorie:Oameni de știință din Viena