Regatul Unit este alcătuit din patru țări: Anglia, Scoția, Țara Galilor (care formează împreună Marea Britanie) și Irlanda de Nord "United Kingdom: Term used most frequently for the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, the modern sovereign state comprising England, Scotland, Wales and Northern Ireland." (care este descrisă fie ca țară, fie ca provincie, fie ca regiune).

În Regatul Unit, un stat suveran unitar, Irlanda de Nord, Scoția și Țara Galilor au dobândit un grad de autonomie prin procesul de . Parlamentul Regatului Unit și guvernul britanic se ocupă de toate pentru Irlanda de Nord, Scoția și Țara Galilor, dar nu de chestiunile generale care au fost delegate , Parlamentului Scoțian și Adunării Naționale a Țării Galilor. În plus, devoluția din Irlanda de Nord este condiționată de cooperarea dintre și Guvernul Irlandei (în cadrul ), iar guvernul britanic se consultă cu Guvernul Irlandei pentru a ajunge la un acord asupra unor chestiuni nedelegate privind Irlanda de Nord (în cadrul ). Anglia, care cuprinde majoritatea populației și suprafeței Regatului Unit, 2011 Recensământ - Populație. Conform recensământului din 2011, populația Angliei era de 53.012.456, iar populația Regatului Unit era de 63.181.775, prin urmare, Anglia cuprinde 84% din populația Regatului Unit. Profiluri de regiune și țări, statistici și profiluri cheie, octombrie 2013 , ONS. Recuperat la 9 august 2015. În conformitate cu ONS, Anglia are o suprafață de 130 279 km², iar Marea Britanie are o suprafață de 242 509 km², prin urmare, Anglia cuprinde 54% din suprafața Regatului Unit. rămâne în întregime responsabilitatea Parlamentului central al Regatului Unit cu sediul la Londra.

Anglia, Irlanda de Nord, Scoția și Țara Galilor nu sunt ele însele listate ca țări de către Organizația Internațională de Standardizare (ISO). Cu toate acestea, lista ISO a subdiviziunilor Regatului Unit, compilată de și Biroul Național de Statistică al Regatului Unit, utilizează termenul de „țară” pentru a descrie Anglia, Scoția și Țara Galilor. Irlanda de Nord, în schimb, este denumită în aceleași liste „provincie”. Fiecare are distincte și concurează separat în multe competiții sportive internaționale, inclusiv în Jocurile Commonwealth-ului. Irlanda de Nord formează, de asemenea, organisme sportive comune All-Island cu Republica Irlanda, pentru cele mai multe sporturi, inclusiv rugby în XV.

Insulele Canalului și Insula Man sunt dependențe ale Coroanei și nu fac parte din Regatul Unit. Similar, teritoriile britanice de peste mări, rămășițe ale Imperiului Britanic, nu fac parte din Regatul Unit.

Din punct de vedere istoric, începând cu anul 1801, în urma , și până în 1921, întreaga insulă Irlanda a fost o țară a Regatului Unit. Irlanda a fost în 1921: Irlanda de Sud și Irlanda de Nord. Irlanda de Sud a părăsit Regatul Unit în temeiul .

Date fundamentale Nume Drapel Capitală Legislativ Executiv Sisteme juridic Jurisdicție Anglia Londra niciunul1 niciunul2 Irlanda de Nord niciunul 3 Belfast , Irlanda de Nord Scoția Edinburgh Parlamentul Scoțian Scoția Țara Galilor Cardiff Adunarea Națională a Țării Galilor Guvernul Galez , Regatul Unit Londra Parlamentul britanic Guvernul britanic Regatul Unit 1 2 3

Identitatea și naționalitatea Conform , există în general două interpretări ale identității britanice, cu dimensiuni etnice și civice: Dintre cele două perspective ale identității britanice, definiția civică a devenit ideea dominantă și, în această calitate, este considerat, uneori, o identitate instituțională sau de stat. Acest lucru a fost folosit pentru a explica de ce imigranții de prima, a doua și a treia generație sunt mai predispuși a se descrie ca fiind britanici, decât englezi, nord-irlandezi, scoțieni sau galezi, deoarece aceasta este o identitate „instituțională, incluzivă” dobândită prin și prin ; marea majoritate a oamenilor din Regatul Unit care provin dintr-o minoritate etnică se simt britanici. Cu toate acestea, această atitudine este mai frecventă în Anglia decât în Scoția sau Țara Galilor; „englezii albi se percepeau ca fiind englezi în primul rând și britanici în al doilea, iar majoritatea oamenilor proveniți din minorități etnice se percepeau ca britanici, dar niciunul nu se identifica drept englez, o etichetă atribuită exclusiv albilor”. Dimpotrivă, în Scoția și Țara Galilor „a existat o identificare mult mai puternică cu fiecare țară decât cu Marea Britanie”.

Studiile și sondajele au arătat că majoritatea scoțienilor și galezilor se consideră atât scoțieni/galezi, cât și britanici, cu unele diferențe de importanță ale celor două componente. a constatat că, în ceea ce privește noțiunile de naționalitate din Marea Britanie, „cea mai elementară, obiectivă și necontencioasă concepție a noțiunii de «britanici» este una care îi include pe englezi, scoțieni și galezi”. Cu toate acestea, „participanții englezi au avut tendința să considere englezi și britanici fără deosebire între cele două concepte, în timp ce atât participanții scoțieni, cât și cei galezi s-au identificat mult mai ușor ca scoțieni sau galezi decât britanici”. Unii oameni au optat pentru a „combina ambele identități” în timp ce alții se considerau scoțieni sau galezi, dar dețineay un și erau, prin urmare, britanici”, în timp ce alții se considerau exclusiv scoțieni sau exclusiv galezi și „se simțeau destul de divorțați de britanici, pe care îi vedeau drept englezi”. Comentatorii au descris acest fenomen drept „naționalism”, o respingere a identității britanice, pentru că unii scoțieni și galezi o interpretează ca fiind „imperialismul cultural impus” asupra Regatului Unit de „elitele conducătoare engleze”. sau ca răspuns la o deturnare istorică prin care noțiunea de „englez” a fost echivalată cu cea de „britanic”, care „a adus o dorință în rândul scoțienilor, galezilor și irlandezilor de a învăța mai multe despre moștenirea lor și de a se distinge de identitatea britanică mai largă”. Înclinația spre sentimentul naționalist variază foarte mult în Regatul Unit și poate să crească și să scadă în timp.

Northern Irleand Life and Times Survey, finanțat de stat, parte a unui proiect comun între Universitatea din Ulster și , a abordat problema identității de la începutul efectuării sondajului în 1998. Acesta a raportat că 37% dintre persoanele se identificau ca fiind britanici, în timp ce 29% se identificau drept irlandezi și 24% ca nord-irlandezi. 3% au optat pentru a se identifica cu Ulsterul, în timp ce 7% s-au declarat „altele”. Dintre cele două grupuri religioase principale, 68% dintre protestanți se identificau ca fiind britanici, la fel ca 6% dintre catolici; 60% dintre catolici se identificau ca irlandezi, la fel ca 3% dintre protestanți. 21% dintre protestanți și 26% dintre catolici se identificau ca nord-irlandezi.

Cu toate acestea, pentru Irlanda de Nord, rezultatele Life & Times Survey nu sunt întreaga imagine de ansamblu. Sondajul solicită o singură preferință, în timp ce mulți oameni se identifică cu ușurință cu orice combinație dintre britanici și irlandezi, sau britanici, nord-irlandezi și irlandezi, sau irlandezi și nord-irlandezi. Life & Times Survey din 2014 a abordat acest aspect într-o anumită măsură, alegând două dintre opțiunile din întrebarea de identitate: britanici și irlandezi. Acesta a constatat că, în timp ce 28% dintre respondenți au declarat că se simt „britanici nu irlandezi” și 26% se considerau „irlandezi nu britanici”, 39% dintre respondenți au declarat o combinație a ambelor identități. Șase procente au ales „altă descriere”.

Problema identității este amestecată în continuare cu identitatea politică și confesională și mai ales cu poziția privind statutul constituțional al Irlandei de Nord. Din nou, în 2014, Life & Times Survey a întrebat ce consideră respondenții drept „viitorul pe termen lung pentru Irlanda de Nord”. 66% dintre respondenți au considerat că viitorul ar trebui să facă parte din Regatul Unit, cu sau fără guvern deconcentrat. 17% au considerat că Irlanda de Nord ar trebui să se unifice cu Republica Irlanda. 50% dintre romano-catolici considerau în special că viitorul pe termen lung ar însemna includerea în Regatul Unit, 32% optând pentru separare. 87% dintre respondenții care se identifică cu vreunul din cultele protestante a optat pentru a rămâne în Regatul Unit, doar 4% optând pentru separare. Dintre respondenții care nu au declarat nici o religie, 62% au optat pentru rămânerea în Regatul Unit, și 9% pentru separare.

După descentralizarea și extinderea semnificativă a guvernării autonome în tot Regatul Unit la sfârșitul anilor 1990, a avut loc o dezbatere în toată țara cu privire la valoarea relativă a independenței depline, o opțiune care a fost respinsă de poporul scoțian în Referendumul privind independența Scoției din 2014.

Cornwall este administrat drept comitat al Angliei, dar cornicii constituie o minoritate națională recunoscută, inclusă în termenii în 2014.

Competiții Anglia, Irlanda de Nord, Scoția și dețin fiecare separate de și concurează separat în multe competiții sportive internaționale. Fiecare țară din Regatul Unit are echipa ei națională de fotbal și concurează ca o echipă națională separată în diverse discipline din cadrul Jocurilor Commonwealth-ului. La Jocurile Olimpice, Regatul Unit este reprezentat de echipa Marii Britanii și Irlandei de Nord, deși sportivii din Irlanda de Nord pot alege să se alăture . În plus față de Irlanda de Nord, care are propriile sale organisme naționale de conducere pentru anumite sporturi, cum ar fi fotbalul și netballul, pentru alte sporturi, cum ar fi rugby și , Irlanda de Nord participă împreună cu Republica Irlanda într-o echipă comună a întregii Irlande. au și ele o .

Regatul Unit participă la concursul Eurovision ca o singură entitate, deși au fost solicitate participări separate pentru scoțieni și galezi. În 2018, Țara Galilor a participat separat la „”, clasându-se pe locul al doilea.

Note

Bibliografie

Categorie:Guvernul Regatului Unit Categorie:Geografia Regatului Unit