Liniarul B este o scriere silabică (silabar) care a fost folosită pentru a se scrie în greaca miceniană, cea mai de timpuriu atestată formă a limbii grecești. Scrierea precede alfabetul grec cu câteva secole. Cea mai veche scriere miceniană datează din jurul anului 1450 î.Hr. Liniarul B este descendent din vechiul Liniar A, o scriere anterioară nedescifrată încă, folosită în scrierea limbii minoice, la fel ca și ulteriorul silabar cipriot, care a fost folosit și pentru a se scrie în greacă. Linearul B, găsit, în principal, în arhivele palatului de la Cnossos, Cydonia, Pylos, Teba și Micene, a dispărut odată cu căderea civilizației miceniene, în timpul colapsului epocii de bronz târzie. Perioada următoare, cunoscută sub numele de Era "Întunecată" a Greciei, nu oferă nici o dovadă a utilizării scrisului. Este, de asemenea, singura dintre scrierile egeene din epoca bronzului care au fost descifrate de arhitectul și lingvistul autodidact englez Michael Ventris.
Liniarul B constă din aproximativ 87 de semne syllabice și peste 100 de semne ideografice (ideograme). Aceste ideograme simbolizează obiecte sau mărfuri. Ele nu au valoare fonetică și nu sunt niciodată folosite ca semne verbale în scrierea unei propoziții.
Aplicarea Liniarului B pare să fi fost limitată la contexte administrative. În toate miile de tablete de lut, a fost detectat un număr relativ mic de "mâini" diferite: 45 în Pylos (coasta de vest a Peloponezului, în sudul Greciei ) și 66 în Cnossos ( Creta ). Este posibil ca scrierea să fie folosită numai de o breslă de scribi profesioniști care serveau palatele centrale. După ce au fost distruse palatele, această scriere a dispărut. Ventris și Chadwick 1973, p. 60.
Scrierea Liniarul B are aproximativ 200 de semne, împărțite în semnele syllabice cu valori fonetice și ideograme cu valori semantice. Reprezentările și denumirea acestor semne au fost standardizate printr-o serie de colocvii internaționale începând cu cel ținut la Paris în 1956. După cea de-a treia întâlnire, în 1961, la Centrul de Conferințe Wingspread din Racine, Wisconsin, un standard propus mai întâi de Emmett L. Bennett, Jr. (1918-2011), a devenit cunoscut sub numele de Convenția Wingspread, adoptată de o nouă organizație, Comité International Permanent des Études Mycéniennes (CIPEM), afiliată în 1970 de către al cincilea colocviu cu UNESCO. Colocviile continuă: cel de-al 13-lea a avut loc în 2010 la Paris.
Multe dintre semne sunt identice sau similare cu cele din Liniarul A; cu toate acestea, Liniarul A codifică o limbă încă necunoscută și nu este sigur că semnele similare au aceleași valori fonetice. Ventris și Chadwick (1973), pagina 37, citează Bennett: "în cazul în care același semn este utilizat atât în linia A, cât și în B, nu există nici o garanție că îi este atribuită aceeași valoare".
Semnele silabice (silabarul) Grila stabilită în timpul descifrării de către Michael Ventris și John Chadwick a valorilor fonetice pentru semnele syllabice este prezentată mai jos. Ventris și Chadwick (1973), figura 4 de la pagina 23 afirmă "Valorile propuse ale programelor miceneene", care sunt în principal aceleași cu tabelul inclus în acest articol. "Grilă" din care a venit, care a fost construită în "etape succesive", este prezentată în figura 3 de la pagina 20. (Rețineți că "q" reprezintă stopuri velare labializate [ɡʷ, kʷ, kʷʰ], nu un stop uvular ca în Alfabetul Fonetic Internațional (IPA))
Consoanele inițiale sunt în coloana din stânga; vocalele sunt în rândul de sus de sub titlu. Transcrierea silabei (poate că nu a fost pronunțată în acest fel) este menționată lângă semn, împreună cu numărul de identificare al lui Bennett pentru semnul precedat de un asterisc (așa cum a fost convenția lui Ventris și Chadwick). În numele caracterelor Unicode, numărul lui Bennett a fost redat într-un cod din trei cifre prin umplere cu zerouri inițiale și precedent cu un B (pentru "Linear B"). În cazurile în care transcrierea semnului rămâne îndoielnică, numărul lui Bennett servește la identificarea semnului. Ventris și Chadwick (1973), figura 9 de la pagina 41 afirmă numerele lui Bennett de la 1 la 87 față de semnele numerotate. Tabelul include variante din Knossos, Pylos, Mycenae și Thebes, opuse acelorași numere. Semnele de pe tăblițe și sigilii prezintă deseori variații considerabile între ele și față de reprezentările de mai jos. Descoperirea motivelor variației și a posibilelor diferențe semantice este un subiect de dezbatere continuă în studiile miceniene. Semne descifrate de forma V, CVIn linguistics C and V in this type of context stand for consonant and vowel.-a-e-i-o-u a *08 e *38 i *28 o *61 u *10d- da *01 de *45 di *07 do *14 du *51j- ja *57 je *46 jo *36k- ka *77 ke *44 ki *67 ko *70 ku *81m- ma *80 me *13 mi *73 mo *15 mu *23n- na *06 ne *24 ni *30 no *52 nu *55p- pa *03 pe *72 pi *39 po *11 pu *50q- qa *16 qe *78 qi *21 qo *32r- ra *60 re *27 ri *53 ro *02 ru *26s- sa *31 se *09 si *41 so *12 su *58t- ta *59 te *04 ti *37 to *05 tu *69w- wa *54 we *75 wi *40 wo *42z- za *17 ze *74 zo *20
Semne speciale și necunoscute Valori speciale Caracter Transcriere a 2 (ha) un 3 (ai) au DWE dwo NWA pte pu 2 (phu) ra 2 (rya) ra 3 (rai) ro 2 (ryo) ta 2 (tya) TWE Două Numărul lui Bennett * 25 * 43 * 85 * 71 * 90 * 48 * 62 * 29 * 76 * 33 * 68 * 66 * 87 * 91 Valori netranscrise și îndoielnice Caracter Transcriere * 18 * 19 * 22 * 34 * 35 * 47 * 49 pa 3 ? * 63 SWI? ju? zu? SWA? * 83 * 86 * 89 Numărul lui Bennett * 18 * 19 * 22 * 34 * 35 * 47 * 49 * 56 * 63 * 64 * 65 * 79 * 82 * 83 * 86 * 89
Ideograme Liniarul B utilizează și un număr mare de ideograme . Ele exprimă:
Tipul de obiect în cauză (de exemplu o vacă, o lână, o suliță) O unitate de măsură.
+IdeogrameGlifCodul Note that the codes do not represent all the glyphs, only the major ones.BennettThis table follows the numbering scheme worked out by Ventris and Bennett and presented in Ventris and Chadwick (1973) in the table of Figure 10, pages 50-51. The superscript a refers to Bennett's "Editio a", "a hand from Pylos, of Class III". The superscript b refers to Bennett's "Editio b", "a hand of Knosses". The superscript c refers to Bennett's "Editio c", "a hand of Pylos, of Class I". The non-superscript letters represent the class of tablets, which precedes the individual tablet number; for example, Sa 787 is Tablet Number 787 of the class Sa, which concerns chariots and features the WHEEL ideogram.CIPEMFigure 10 in Ventris and Chadwick (1973) states only the English names of the ideograms where they exist, but the Latin is given where it exists in The "m" and "f" superscript are male and female.RomânăGiven in capital letters if it repeats Ventris and Chadwick (1973) Figure 10; otherwise, in lowercase. Note that not all the CIPEM glyphs appear in Figure 10.Oameni și animaleU+10080100Ventris and Chadwick (1973) page 391: "100 MAN is now used for all forms of the ideogram, so that 101 and 103 are now suppressed." A-VIRvirOMU+10081102 A-MULmulierFEMEIEU+10082104 CnCERVcervusCERBU+10083105 Ca S-EQUequusCALU+10084105 CaEQUfiapăVentris & Chadwick either edition do not follow the Wingspread Convention here but have 105a as a HE-ASS and 105c as a FOAL.U+10085105 CaEQUmarmăsarU+10025106QI*21OVISovisOAIEWE*75we-ka-taBous ergatēsBou (1973)The 1956 edition has "Kind of sheep"U+10086106b C- D-OVISfMIOARĂU+10087106a C- D-OVISmBERBECU+10052107RA*22CAPcapraCAPRĂU+10088107b C- McCAPfCAPRĂ (femelă)U+10089107a C-CAPmȚAPU+10042108AU*85 C-SUSsūsPORCU+1008A108b C-SUSfSCROAFĂU+1008B108a C-SUSmBOARU+10018109MU*23 C-BOSbōsBOUU+1008C109b C-BOSfVACĂU+1008D109a C-BOSmBOU/TAURUnits of Measurement110ZkotylaiVolumCanăChadwick (1976) page 105.111VkhoinikesVolum112TUscat113SLichid114Greutate*21Greutate*2Greutate115PGreutate116NGreutate117Mdimnaion"Double mina", Chadwick (1976) page 102.Greutate118LtalantonTALENT*72 G-Mănunchi?*74 S-Pereche*15 S-Single*61DeficitBy Dry MeasureU+1008E120 E- F-GRAgrānumGRÂUU+1008F121 F-HORDhordeumORZU+10090122 F- U-OLIVolīvaOLIVESU+1001BNI*30 FFICUSSMOCHINEU+1000E*65FARINAFĂINA"some kind of grain"Ventris & Chadwick (1973) page 392.U+10091123 G- UnAROMarōmaCONDIMENTKO*70 G-CoriandruU+1002DSA*31 G-SesameKU*81 G-ChimionSE*9 G-ȚelinăMA*80 G-Fenicul124 G-PYCchiparosU+10092125 F-CYPchiparos?126 F-CYP+KUchiparos+kuU+10093127 UnKAPOfruct?U+10094128 G-KANAKOșofrănelDupă lichidul măsuratU+10095130OLEŏlĕumuleiU+10096131VINvinumvinU+10098133unguentU+10099135miereDupă greutateDupă greutate sau unitățiNumărul unitățilorVaseVentris and Chadwick (1973) page 324 has a separate table.U+100DF200sartāgoCRATIȚĂU+100E0201TRItripūsCEAUNU+100E1202pōculumPĂHĂREL?U+100E2203urceusULCICĂ DE VIN?U+100E3204 TahirneaULCICĂ DE BEREU+100E4205 K TnhirnulaULCIORU+100E5206HYDhydriaHYDRIAU+100E6207TRIPOD AMPHORAU+100E7208PATpateraBLIDU+100E8209AMPHamphoraAMPHORAU+100E9210BORCANU+100EA211BLID CU APĂ?U+100EB212SITsitulaBORCAN PENTRU APĂ?U+100EC213LANXlanxCASTRONFurnitureU+100C4220 TascamnumSCAUN U+100C5225ALValveusWeaponsU+100C6230 RHAShastaSULIȚĂU+100C7231 RSAGsagittaSĂGEATĂU+100C8232 Ta*232?U+100C9233 RaPUMNALU+100CA234GLAgladiusSABIEChariotsU+100CC240 ScBIGbigaCAR DE LUPTĂU+100CD241 Sd SeCURcurrusCĂRUȚĂ FĂRĂ ROȚIU+100CE242 Sf SgCAPScapsusDRUGII CĂRUȚEIU+100CF243 Sa SoROTArotaROATĂ
Descoperirea și descifrarea miniatura| Tablița KN Fp 13, descoperită de Arthur Evans. miniatura| Tablițele MY Oe 106 (avers) expuse la Muzeul Național de Arheologie din Grecia. Partea inferioară: urmărirea inscripției (avers). Dreapta: Urmărirea părții inverse care prezintă o figură masculină. Arheologul britanic Arthur Evans, deținător al Muzeului Ashmolean, a fost prezentat de Greville Chester în 1886 cu o piatră de sigiliu din Creta gravată cu o scriere pe care a luat-o drept miceniană. . Heinrich Schliemann a întâlnit semne asemănătoare cu acestea, dar niciodată nu a identificat semnele în mod clar ca fiind scriere, referindu-se în lucrarea sa majoră despre Micene, că "din combinații de semne asemănătoare cu inscripții am găsit până acum doar trei sau patru. . . . " În 1893, Evans a cumpărat mai multe sigilii din Atena, verificând de la dealerii anticari că pietrele proveneau din Creta. În anul următor a observat scrierea pe alte artefacte din Muzeul Ashmolean. În 1894 s-a îmbarcat în Creta în căutarea scenariului. Imediat după sosire, la Cnossos, a văzut semnul securii duble pe un zid excavat, considerându-l drept sursa scrierii. Ulterior, a descoperit mai multe pietre purtate de femeile cretane, cum ar fi amuletele numite "pietre de lapte" provenite din diferitele ruine.
Începând din 1894, Evans și-a publicat teoriile conform cărora semnele evidențiau diferite faze în dezvoltarea unui sistem de scriere în Jurnalul Studiilor Elenice, primul articol fiind "Pictografii primitive și un scriere praefeniciană din Creta".
În aceste articole, Evans distinge între "scrierea pictografică" și "un sistem liniar de scriere". El nu a definit în mod explicit acești termeni, provocând o anumită confuzie prntre scriitorii ulteriori cu privire la ceea ce a vrut să spună, dar în 1898 a scris: "Aceste forme lineare constau, într-adevăr, din figuri geometrice simple care, spre deosebire de clasa picturală mai complicată, nu erau susceptibile la schimbări "și" Faptul că semnele liniare sau cvasialfabetice ... au fost în cele din urmă derivate, din imaginile de linii scrijelite, care aparțin copilăriei artei, cu greu poate fi pus la îndoială ".