Urnula craterium (Lewis David de Schweinitz, 1822 ex Elias Magnus Fries, 1851) din încrengătura Ascomycota, în familia Sarcosomataceae și de genul Urnula,Index Fungorum denumită în popor pocalul diavoluluiConstantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 527, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO este o ciupercă necomestibilă parazitară (în stadiul anamorf) și saprofită (în formă perfectă) destul de rară care însă este mereu recurentă în același loc. În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în grupuri mai mici sau mai mari în special pe specii de stejar, dar și alte foioase vii precum pe ramuri căzute la pământ. Timpul apariției este primăvara timpuriu. din martie până mai, de obicei suprapunându-se cu perioada zbârciogilor.Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 566-567, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

Numele generic este derivat din cuvântul latin (=urnă mică, ulcior),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1231 iar cel al epitetului din cuvântul latin (=aici în sensul: crater de vulcan, abisul pământului.Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 284-285

Taxonomie Specia a fost descrisă și desenată pentru prima dată de micologul americano-german Lewis (Ludwig) David de Schweinitz ca Peziza craterium în 1822.Ludwig David von Schweinitz: „Peziza craterium”, în: „Schriftender naturforschenden Gesellschaft”, vol. 1, Leipzig 1822, p. 117 și transferată la genul Urnula cu păstrarea epitetului de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în 1851.Elias Fries: „Urnula craterium”, în: „Nova acta Regiae Societatis Scientiarum Upsaliensis”, seria 3, nr. 1, Uppsala 1851 , p. 122

Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, dar după ce nu au fost folosite niciodată, ele pot fi neglijate.

Descriere Pocalul diavolului nu se încadrează în clasificările taxonomice comune ale ciupercilor, pentru că în ciclul de dezvoltare, faza de fertilizare sexuală lipsește sau încă nu a fost descoperită. Înmulțirea se realizează prin spori formați asexuat (conidii) sau pur vegetativ. Se cunosc două forme ale acestei ciuperci:

Forma anamorfică Forma asexuată, imperfectă este cunoscută și sub numele de Conoplea globosa,Mycobank formată dintr-o masă miceliană densă și negricioasă care se formează pe masa lemnoasă căzută la pământ, pe care se formează una sau mai multe structuri de țesut cilindrice de 3-4 mm înălțime, a căror dezvoltare este lentă pe timpul iernii, dar se accentuează cu venirea primăverii.J. W. Paden: „Imperfect States and the Taxonomy of pezizales”, în: Persoonia, vol. 6, partea 4, Leiden 1972, p. 405-414

În această formă, buretele trăiește parazitar, fiind suspectat pentru provocarea cancerului de stejari.

Forma perfectă thumb|left|165px|Schwein.: P. craterium Corpul fructifer: are o înălțime de 4-8 cm și o lățime de 3-5 cm, fiind inițial închisă și aproape sferică, deschizându-se la maturitate în formă adâncită, ca de cupă, cu o margine răsfrântă, crenată cu zimțuiri și văluri. Suprafața fertilă interioară este brun-negricioasă până neagră și netedă, pe când suprafața sterilă exterioară este fin pâsloasă, gri-negricioasă, în tinerețe cu nuanțe de un ocru-brun murdar și acoperită cu puf. Piciorul: are o lungime de 3–4 (7) cm și o grosime de 0.5–1 cm, este deseori ridat, brăzdat și gol pe dinăuntru. Se subțiază către bază, unde prezintă fire negre de miceliu. Coloritul exterior este ca cel al pălăriei, pe interior este negricios. Carnea: este gri-albicioasă, în stadiu timpuriu gelatinoasă și moale, dar se întărește rapid, devenind foarte tare, mai întâi ca pielea, apoi lemnoasă. Mirosul și gustul sunt imperceptibili. Caracteristici microscopice: are spori cu pereți foarte subțiri, fiind elipsoidali, netezi, neamiloidozi și hialini (translucizi), măsurând 22–37 x 10–15 microni. Pulberea lor este albă. Ascele cu 8 spori sunt cilindrice cu o mărime de 600 x 15-17 microni. Au un mecanism de pliere, un așa numit opercul (termen botanic cu o anumită structură care acționează ca un capac sau o clapetă) pentru eliberarea sporilor. Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

În această formă, buretele trăiește ca saprofit pe ramuri de foioase.

Confuzii Pocalul diavolului poate fi confundat cu alte specii de asemenea necomestibile, cum sunt: Bulgaria inquinans,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 678-679, ISBN 3-405-12081-0 Geopyxis carbonaria,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 562-563, ISBN 3-405-12124-8 Helvella corium,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 534-535, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Helvella leucomelaena,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 590-591, ISBN 88-85013-25-2 Peziza praetervisa,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 614-615, ISBN 88-85013-37-6 Plectania melastoma,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 588-589, ISBN 88-85013-25-2 Pseudoplectania nigrella,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 632-633, ISBN 88-85013-37-6 Tarzetta cupularis Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 620-621, ISBN 88-85013-37-6 și Urnula padenianaM. Carbone, C. Agnello: „Urnula padeniana (Pezizales) sp. nov. and the type study of Bulgaria mexicana”, în jurnalul „ Asomycete”, vol. 5, nr.1, 2013, p. 13-24 sau chiar cu comestibilele Craterellus cornucopioidesBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 444-445, ISBN 3-405-11774-7 sau Peziza badia mai bătrână.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 670-671, ISBN 3-405-12081-0

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Deși văzută de unii tânăr comestibilă, ciuperca este considerată de mult ca fiind necomestibilă din cauza texturii ei fibroase și tari.Jurnalul „Der Tintling” Dar pocalul diavolului are proprietăți medicinale: are proprietăți anti-fungide (inhibă dezvoltarea diferitelor ciuperci), precum proprietăți antibacteriene.William A. Ayer: „Application of natural products chemistry to a biological problem”, în: „Canadian Journal of Chemistry”, vol. 73, nr. 4, 1995, p. 465-470

Note

Bibliografie Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Bruno Cetto, „I funghi dal vero”, vol. 1-7 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Pocalul diavolului, film Pocalul diavolului foarte bătrân, film

Categorie: Pezizales Categorie:Ciuperci parazite Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1822 în știință