Cazul de blasfemie Asia Bibi implică femeia creștină pakistaneză Aasiya Noreen ( – [ˈɑːsiɑː nɔːˈriːn], născută ; cunoscută sub numele de Āsia Bibī), care a fost judecată pentru blasfemie de către un tribunal pakistanez și a fost condamnată la moarte prin spânzurare în 2010. În octombrie 2018, Curtea Supremă din Pakistan a achitat-o, deoarece dovezile erau insuficiente, totuși nu i-a fost permis să părăsească Pakistanul până la revizuirea verdictului, un proces care poate dura ani de zile.
În iunie 2009, Noreen a fost acuzată de blasfemie, după o ceartă cu un coleg de muncă în timp ce recoltau fructe de pădure. Ea a fost ulterior arestată și închisă. În noiembrie 2010, un judecător din Sheikhupura a condamnat-o la moarte prin spânzurare. Verdictul a fost confirmat de către Înalta Curte de Justiție din Lahore și a suscitat atenție la nivel mondial. Diverse petiții pentru eliberarea ei au fost elaborate de către organizații care sprijină creștinii persecutați, cum ar fi Vocea Martirilor, inclusiv una care a primit 400.000 de semnături și Papa Benedict al XVI-lea și Papa Francisc au cerut ca acuzațiile să fie respinse. Ea a stârnit mai puțină simpatie din partea vecinilor și a liderilor islamici din țară, dintre care unii au cerut ferm ca ea să fie executată. Ministrul Minorităților Shahbaz Bhatti și guvernatorul Punjabului Salmaan Taseer au fost asasinați fiindcă au pledat cauza ei și s-au opus legilor privind blasfemia. Familia lui Noreen s-a ascuns după ce a primit amenințări cu moartea, unele dintre avertizări, amenințau să o omoare pe Noreen dacă va fi eliberată din închisoare. Clericul musulman Maulana Yousaf Qureshi a anunțat o recompensă de 500.000 de rupii pakistanezi (₨) pentru oricine ar ucide-o.
Pe 31 octombrie 2018, Curtea Supremă de Justiție din Pakistan a achitat-o pe Noreen invocând "contradicții materiale și declarații contradictorii ale martorilor", care "au aruncat o umbră de îndoială cu privire la versiunea procurorilor asupra faptelor." Decizia a stârnit proteste conduse de partide islamiste în marile orașe ale țării. Decizia a fost lăudată de grupurile pentru drepturile omului și de cei care pledează în numele minorităților creștine, cum ar fi Îngrijorarea Creștină Internațională, Uși Deschise, și Ajutor pentru Biserica în Nevoie.
Cu toate acestea, pe 2 noiembrie 2018 , Guvernul Pakistanului a semnat un acord cu partidul politic Tehreek-e-Labbaik (TLP) , partid care a fost liderul protestelor; acest acord i-a interzis lui Asia Bibi să părăsească țara. Acest acord între Guvernul Pakistanului și Tehreek-e-Labbaik a condus la "acuzații, că guvernul ar fi capitulat în fața extremiștilor". Guvernele din Italia, Canada și alte țări occidentale, lucrează în prezent pentru a o ajuta pe Asia Bibi să plece din Pakistan. Pe 7 noiembrie 2018, Asia Bibi a fost eliberată din Închisoarea pentru Femei din Multan. Ministerul Afacerilor Externe a negat faptul că ea a părăsit țara și a spus că ea rămâne în Pakistan.
Legea privind blasfemia din Pakistan a condus la uciderea a peste 60 de oameni găsiți vinovați, precum și la zeci de atacuri comunitare care au avut loc împotriva minorităților religioase pe motiv de blasfemie The Economist: 40, 10 November 2018, retrieved 19 November 2018, "several hundred people have been charged,...No one has yet been executed. But more than 50 people accused of blasphemy have been murdered." și a fost folosită de către persoanele fizice ca un instrument de răzbunare împotriva altor oameni. Noreen a fost prima femeie din Pakistan care a fost condamnată la moarte pentru blasfemie și ar fi fost prima persoană din Pakistan executată pentru blasfemie în conformitate cu legislația actuală.
Context și arestare Aasiya Noreen s-a născut și a crescut în Ittan Wali, o comună rurală din Districtul Sheikhupura din Punjab, Pakistan,Munir, Manzer (7 December 2010). Aasia Bibi and Impurities in the Land of the Pure Digital Journal. Retrieved 7 December 2010. la treizeci de mile de Lahore. Creștinii săraci din district și din altă parte din Pakistan, au adesea ocupații de clasă inferioară ca de exemplu curățatul și măturatul. Noreen, care este catolică, lucra ca muncitor agricol în Sheikhupura pentru a-și întreține familia. S-a căsătorit cu Ashiq Masih, un zidar care avea trei copii dintr-o căsătorie anterioară, și a mai avut doi copii cu el. Noreen și familia ei erau singurii creștini din comună. Înaintea încarcerării ei, ea a fost în repetate rânduri îndemnată de către camarazii de muncă să se convertească la Islam.
În iunie 2009, Noreen recolta fructe de Grewia asiatica cu un grup de alte femei muncitori agricoli de pe un câmp din Sheikhupura. A fost solicitată la un moment dat să aducă apă de la un puț din apropiere; s-a conformat, dar s-a oprit pentru a bea apă cu o cană veche de tablă găsită zăcând lângă fântână. Un vecin al lui Noreen, Musarat, care a fost implicat într-un conflict cu familia ei în legătură cu unele pagube materiale, a văzut-o și furios, i-a spus că este interzis unui creștin să bea apă din aceiași ustensilă din care bea un musulman, și că unii dintre ceilalți lucrători au considerat-o a fi necurată pentru că este creștină, referindu-se la sistemul de caste din Pakistan. Noreen povestește că atunci când au făcut declarații jignitoare despre Creștinism și i-au cerut să se convertească la Islam, ea a răspuns, "eu cred în religia mea și în Isus Hristos, care a murit pe cruce pentru păcatele omenirii. Ce a făcut vreodată profetul Mohammed pentru a salva omenirea? Și de ce ar trebui să fiu eu, cea care se convertește și nu tu?" O ceartă a urmat.
O mulțime a venit la casa ei, au bătut-o pe ea și pe membrii familiei ei, înainte de a fi luată de poliție. Poliția a inițiat o anchetă despre remarcile ei, rezultând în arestarea ei în conformitate cu articolul 295 alineatul C din Cod Penal al Pakistanului.
Într-un interviu pentru CNN, ofițerul poliției locale Muhammad Ilyas a susținut că Noreen ar fi spus următoarele: "Coranul este fals și profetul tău a rămas în pat timp de o lună înainte să moară, pentru că a avut viermi în urechi și gură. S-a căsătorit cu Khadija doar pentru bani și după jefuirea ei a dat-o afară din casă". Imamul comunei, Qari Mohamed Salim, căruia colegii de muncă ai lui Noreen i-au raportat presupusa blasfemie, a susținut că Noreen s-a destăinuit și și-a cerut scuze. Pe de altă parte, Comisia pentru Drepturile Omului din Asia a publicat o scrisoare în care se afirmă:
Ulterior, ea a fost închisă timp de peste un an înainte de a fi acuzată oficial.
Urmărire penală și închisoare Noreen a negat că ar fi comis blasfemie și a spus că ea a fost acuzată de vecinul ei pentru "reglare de conturi". În noiembrie 2010, Muhammed Naveed Iqbal, un judecător de la curtea de la Sheikhupura, Punjab, a condamnat-o la moarte prin spânzurare. În plus, o amendă cu echivalentul a 1.100 de dolari a fost impusă.
Cu acest verdict, ea a devenit prima femeie condamnată la moarte în Pakistan pentru o acuzație de blasfemie. Noreen a descris ziua condamnării ei, după cum urmează:
Soțul lui Noreen, Ashiq Masih, în vârstă de 51 de ani la acea dată, a anunțat că intenționează să conteste verdictul, care trebuie să fie respectat de către Înalta Curte din Lahore. O lună mai târziu, guvernatorul Punjabului, Salmaan Taseer, care a investigat chestiunea pentru președintele Asif Ali Zardari, a declarat că Noreen va fi cel mai probabil iertată, dacă Înalta Curte nu va suspenda sentința. Zardari era gata să o grațieze, dar Înalta Curte a emis un ordin de restricție împotriva posibilei grațieri a președintelui, care a rămas în vigoare până în prezent. Stenograme arată numeroase neconcordanțe în probele prezentate și reporterii spun că ei nu îndrăznesc să repete mărturia lui Bibi ca nu cumva să fie, de asemenea acuzați de blasfemie.
Noreen a fost pusă în izolare într-o celulă de fără ferestre, în închisoarea din Lahore. Înainte de asasinarea lui, Taseer a vizitat-o la închisoare de mai multe ori cu soția sa, Aamna, și fiica sa, Shehrbano, , deși oficialii curții din Pakistan au decis mai târziu că ea putea fi vizitată numai de către soțul și avocatul ei. Khalid Sheikh, directorul închisorii, a declarat că în timp ce el a vrut ca ea să fie tratată "ca orice alt arestat", ea a trebuit să fie ținută departe de ceilalți deținuți pentru propria siguranță, fiindcă alte persoane acuzate de blasfemie au fost ucise în închisoare. De teamă că ar putea fi otrăvită, oficialii închisorii au început a-i da lui Noreen materii prime pentru a-și găti propria mâncare. Fundația Masihi, un grup pentru drepturile omului, a descris condiția fizică a ei ca fiind "foarte fragilă", iar starea ei de sănătate a fost raportată a fi în declin din cauza condițiilor precare de trai din închisoare. De asemenea, ea a fost amenințată de către alți deținuți și supusă abuzului fizic de către gardieni.
Potrivit Human Rights Watch, situația lui Noreen nu este neobișnuită. Deși nimeni nu a fost executat pentru blasfemie încă în Pakistan, acuzatul rămâne de multe ori închis pentru o lungă perioadă, în timp ce cazul este în curs de procesare. În mai 2014, audierile din apel în cazul lui Noreen au fost amânate pentru a cincea oară.
Reacția locală Condamnarea lui Noreen a condus la păreri împărțite privind legile referitoare la blasfemie și a atras reacții puternice din partea publicului. Cercetătorul pakistanez Ali Dayan Hasan din partea Human Rights Watch a spus, "legea creează această infrastructură legală, care este apoi utilizată în diferite moduri informale pentru a intimida, constrânge, hărțui și persecuta." Mai departe descrie legea ca "discriminatorie și abuzivă". Guvernatorul din Punjabi Salmaan Taseer și Ministrul Minorităților din Pakistan Shahbaz Bhatti, au susținut-o ambii public pe Noreen, cel din urmă spunând, "voi bate la orice ușă pentru dreptate în numele ei și voi lua toate măsurile pentru protecția ei." De asemenea, ea a primit sprijin din partea politologului pakistanez Rasul Baksh Rais și a preotului local Samson Dilawar. Pedeapsa cu închisoare dată lui Noreen a determinat creștinii și alte minorități din Pakistan să se simtă vulnerabile, și musulmanii liberali s-au speriat de asemenea de condamnarea ei.
Populația generală a fost mai puțin înțelegătoare față de Noreen. Mai multe semnale au fost primite din Sheikhupura și alte zone rurale prin care se declara sprijinul pentru legile referitoare la blasfemie, inclusiv unul care cerea decapitarea lui Noreen. Mohammad Saleem, un membru al partidului Jamiat Ulema-e-Pakistan, a organizat o demonstrație în Rawalpindi și a condus un mic grup care a scandat, "Spâuzurați-o, spânzurați-o." În decembrie 2010, la o lună după condamnarea lui Noreen, clericul musulman de la Moscheea Mohabaat Khan din Peshawar, a anunțat o recompensă de 500.000 de rupii pakistanezi (echivalentul a aproximativ 5.800 $ în decembrie 2010), pentru oricine care ar ucide-o. Un studiu a raportat că în jur de 10 milioane de pakistanezi au declarat că ar fi dispuși să o omoare personal fie din convingeri religioase sau pentru recompensă. Credincioșii din moscheea din Ittan Wali, se consideră a fi fost indiferenți față de situația dificilă a lui Noreen; imamul moscheii, Qari Mohammed Salim, care a ajutat la înregistrarea cazul împotriva ei, a declarat că a plâns de bucurie aflând că a fost condamnată la moarte și a amenințat că unii oameni ar putea "să ia legea în propriile lor mâini" dacă ar fi iertată sau eliberată. Cu toate acestea, jurnalistul Julie McCarthy a sugerat că opiniile din țară "a majorității mai pașnice" au fost umbrite de fundamentaliștii mai vocali.