În gramatică, termenul „prezent” denumește în sens general o valoare temporală de bază, cea care exprimă caracterul actual al unei acțiuni, opunându-se altor două valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul. În sens restrâns, în gramatica unor limbi, prezentul desemnează clase ale conjugării verbului care indică în principiu concomitența cu momentul vorbiriiBidu-Vrănceanu et al., p. 382.Dubois 2002, p. 378..

În funcție de limba considerată, există mai multe sau mai puține forme de prezent. Acestea diferă după modul verbal, diateză, aspect și mod de acțiune.

Valorile formei de prezent indicativ

La modul indicativ, cu aceeași formă, prezentul poate reprezenta nu numai valoarea de prezent, ci, cu ajutorul contextului, și celelalte valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul. Din această cauză, prezentul indicativ este considerat termenul nemarcat al categoriei gramaticale a timpului. Uneori, valoarea prezentului este precizată de un complement al verbului.

Ca timp absolut

Timpul prezent este numit „absolut” când valoarea sa nu depinde de timpul altui verb. Este cazul mai ales în propoziții independente sau principaleBărbuță 2000, p. 160..

În primul rând există o valoare a prezentului care îl limitează la momentul vorbirii și altele care includ momentul vorbirii într-un domeniu de timp care cuprinde și trecutul, și viitorul.

Valoarea de „actualitate” constă în faptul că acțiunea, întâmplarea, starea etc.Pentru simplificare, în continuare folosim pentru acestea numai termenul „acțiune”. exprimată de verb este limitată la momentul vorbirii. Exemple: Acum plec; Il écrit une lettre à son amie „(El) îi scrie o scrisoare prietenei sale”Delatour 2004, p. 118.; It’s raining now, look „Acum plouă, uite”Eastwood 1994, pp. 83–85.; Imam za tebe jedno iznenađenje „Am o surpriză pentru tine”Barić 1997, p. 410.; Sétálunk a parkban „Ne plimbăm în parc”Rounds 2001, p. 29..

Valoarea omnitemporală se referă la faptul că ceea ce exprimă verbul poate fi plasat în orice moment din prezent, trecut și viitor. La rândul său, acest prezent poate fi gnomic sau iterativ.

Prezentul gnomic se găsește în definiții, teoreme, maxime, proverbe etc.: Împărțirea este o operație matematică; Qui se ressemble s’assemble „Cine se aseamănă se adună”Grevisse și Goosse 2007, pp. 1089–1091.; York lies on the River Ouse „York-ul este așezat pe râul Ouse”; Zrela kruška sama pada literal „Para coaptă cade singură” (proverb); Ki korán kel, aranyat lel „Cine se scoală de dimineață departe ajunge” (lit. „Cine se scoală devreme găsește aur”)Zsemlyei 2010, p. 59..

Prezentul iterativ exprimă o acțiune periodică repetată: Avionul de Paris are cinci curse săptămânal; The old man takes the dog for a walk every morning „Bătrânul scoate câinele la plimbare în fiecare dimineață”; Svako jutro pere zube „Se spală pe dinți în fiecare dimineață”Čirgić 2010, p. 173.; Minden nap bemegyek a városba „Merg în oraș în fiecare zi”.

În al doilea rând, forma de prezent este folosită uneori pentru celelalte valori temporale fundamentale fără a avea legătură cu prezentul.

Poate fi vorba de viitor, în registrul de limbă curent: Mâine plec la Constanța; J’arrive dans cinq minutes „Ajung peste cinci minute”; I’m going home tomorrow „Merg acasă mâine”Crystal 2008, p. 480.; Sutra dolazim kod tebe „Mâine vin la tine”Klajn 2005, pp. 120–121..

În unele limbi, forma de prezent poate exprima viitorul fie numai cu ajutorul unui complement circumstanțial de timp corespunzător (Holnap levelet írok „Mâine scriu o scrisoare”), fie concomitent cu un asemenea complement și un prefix care face ca verbul să fie de aspect perfectiv, fie numai cu un asemenea prefix: (Jövőre) elveszlek feleségül „(La anul) te iau de nevastă”Szende și Kassai 2007, p. 236..

Tot la viitor se referă și verbul folosit cu formă de prezent în loc de imperativ: Stingi chiar acum lumina și te culci!Bărbuță 2000, p. 150.; Vous prenez la première rue à droite „O luați pe prima stradă la dreapta”; You turn left at the church „La biserică o iei/luați la stânga”; Odmah da dođu svi ovamo! „Imediat să vină toți aici!”Barić 1997, p. 417.În limbile din diasistemul slav de centru-sud nu există formă de conjunctiv. Indicativul prezent corespunde și acestui mod, inclusiv pentru un ordin transmis persoanei a treia.; Elmegy a sarokig, és ott jobbra fordul „Mergeți până la colț și acolo cotiți la dreapta”Erdős 2001, pagina 3. Rábeszélés (Îndemn)..

Forma de prezent poate exprima și acțiuni trecute față de momentul vorbirii, în registrul de limbă curent sau în cel elevat, de pildă în unele opere literare sau în lucrări de istorie. Este vorba de prezentul numit „istoric” sau „narativ”: Ștefan cel Mare devine domn în 1457 și moare în 1504Avram 1997, p. 217.; Soudain tous les regards se tournent vers la porte [...] „Deodată, toate privirile se îndreaptă către ușă [...]” (Michel Butor); Last week I’m walking down this street... „Săptămâna trecută merg pe strada asta în jos...”; Jutros uđem u pogrešan autobus i zakasnim u školu „Ieri mă urc într-un autobuz greșit și întârzii la școală”.

Ca timp relativ

Uneori, forma de prezent are o valoare care este în raport cu timpul altui verb. Se spune că în această situație, prezentul este un timp relativ sau de relație. Este cazul mai ales în propoziții subordonate, în care predicatul este într-un raport temporal cu verbul regent al acestora.

Se poate folosi, de exemplu, prezentul cu valoare de viitor, în vorbirea indirectă, în propoziții subordonate al căror verb regent este la viitor, când cele două acțiuni sunt simultane: Voi spune că nu am bani; Si on m’interroge, je dirai que je ne suis pas au courant de cette affaire „Dacă sunt interogat(ă), voi spune că nu sunt la curent cu treaba asta”Delatour 2004, p. 223..

În limba franceză, de pildă, prezentul se folosește obligatoriu cu valoare de viitor într-o propoziție circumstanțială condițională introdusă prin conjuncția si, a cărei principală are predicatul la viitor: S’il fait beau, on ira se promener en forêt „Dacă o să fie timp frumos, o să ne plimbăm în pădure”Delatour 2004, p. 281.. Regula este aceeași în engleză: If it rains, the reception will take place indoors „Dacă plouă/va ploua, recepția va avea loc înăuntru”Eastwood 1994, p. 335..

Există o construcție analogă, dar facultativă, și în limbile din diasistemul slav de centru-sud (bosniacă, croată, muntenegreană, sârbă, prescurtat BCMS), cu mențiunea că verbul la prezent cu valoare de viitor trebuie să fie de aspect perfectiv: Ako nađem ključ, doneću ti ga „Dacă găsesc cheia, am să ți-o aduc”. De asemenea, într-o frază cu propoziția principală la viitor, propoziția circumstanțială de timp poate avea predicatul la prezent cu valoare de viitor, tot cu condiția ca verbul să fie perfectiv: Oni će igrati tango dok ne padnu od umora „Vor dansa tango până ce vor cădea de oboseală”. De fapt, în aceste limbi, verbele perfective cu formă de prezent nu se pot folosi cu valoare de prezent în propoziție independentă decât în mod excepțional, facultativ, pentru acțiuni repetateKlajn 2005, p. 106..

În BCMS și în maghiară se folosește prezentul cu valoare de trecut pentru predicatul unor propoziții subordonate care exprimă o acțiune simultană cu a verbului regent la trecut: Pitao sam ga šta traži u mojoj sobi „L-am întrebat ce caută în camera mea”; Azt hittem, hogy alszik „Credeam că doarme”Szende și Kassai 2007, p. 257..

În română este posibil prezentul, dar și imperfectul în această situație (N-am observat că vine / venea după mineAvram 1997, p. 218.). În schimb în franceză sau în engleză, prezentul nu este corect în majoritatea cazurilor într-o astfel de construcție.

Prezentul la alte moduri

La alte moduri decât indicativul există formă de prezent dacă au și formă de alt timp. Poate avea valori nu numai de prezent și la acestea.

În română mai au prezent modurile: conjunctiv: Să-mi cânți, cobzar bătrân [...] (timp absolut), Îi spun să vină la noi (timp relativ)Bărbuță 2000, p. 169.; condițional: Aș bea cu plăcere un pahar de apă rece (absolut), Îmi părea că ar ascunde ceva, Mi-a transmis că ar veni (relativ)Bărbuță 2000, p. 172.; prezumtiv: Ce vei fi făcând tu acum? (absolut), Cred că n-o fi suferind mult (relativ)Bărbuță 2000, p. 173.; infinitiv: Nu avem ce adăugaBărbuță 2000, p. 156..

În franceză au prezent modurile corespunzătoare celor de mai sus, în afara prezumtivului, pe care nu-l are franceza, dar mai au prezent și alte moduri: imperativul: Ferme la porte ! „Închide ușa!” vs. Ayez fini (trecut) tout votre travail avant samedi ! „Terminați toată treaba înainte de sâmbătă!”Delatour 2004, pp. 146–147.; participiul: Les personnes ayant un ticket bleu doivent se présenter au contrôle „Persoanele care au bilet albastru trebuie să se prezinte la control”Delatour 2004, p. 153. vs. Les élèves ayant obtenu la mention très bien au baccalauréat entrent sans examen dans cette école „Elevii care au obținut mențiunea „foarte bine” la bacalaureat, intră fără examen în această școală”Delatour 2004, p. 156.. gerunziul: Il est sorti en claquant la porte „A ieșit trântind ușa” vs. On est revenus par le même chemin et on est rentrés à sept heures en n’ayant rencontré (trecut) absolument personne „Ne-am întors pe același drum și am ajuns acasă la ora șapte fără să ne fi întâlnit cu absolut nimeni”Kalmbach 2017, p. 488..

În BCMS, practic numai indicativul are formă de prezent și forme de trecut. Mai are și condiționalul formă de trecut, dar a devenit arhaică. Singura formă folosită, chiar ca timp absolut, are atât valoare de prezent, cât și de trecut, în funcție de context, prin urmare nu se poate vorbi de condițional prezent: Htela bih da pogledam radnju „Aș vrea să văd magazinul” vs. Ko bi pomislio da će nas tako prevariti! „Cine ar fi crezut că ne va/vor înșela în felul ăsta?!”Klajn 2005, p. 113..

În maghiară există formă de prezent la condițional și la participiu, la acesta fiind opus și unuia trecut, și unuia viitor, cel viitor fiind echivalent cu supinul din română: verseket író kamaszlány „o adolescentă care scrie poezii”Szende și Kassai 2007, p. 317. vs. a múlt században épített templom (trecut) „biserica construită în secolul trecut”Szende și Kassai 2007, p. 322. și az alkalmazandó szabályok „regulile de aplicat”Szende și Kassai 2007, p. 325..

Alcătuirea formei de prezent

Forma de prezent poate fi simplă sau compusă (alcătuită cu verb auxiliar). Aceasta depinde de mai mulți factori: limba considerată, categorii ale verbului ca diateza, modul, aspectul și modul de acțiune.

Forme simple

Cu formă de prezent simplă și fără niciun afix gramatical altul decât desinențele personale există verbe la diateza activă, modul indicativ, de aspect imperfectiv, în toate limbile menționate în acest articol. Chiar și desinența poate fi zero. În această categorie intră și formele cu afixe lexicale. Sunt astfel verbele următoare din exemplele de mai sus: plec (desinență zero), il écrit „scrie”, you turn (desinență zero) „cotiți”, imam „am”, sétálunk „ne plimbăm”.

Forme de prezent simple și cu afixe gramaticale în plus de desinențe se găsesc mai ales în limbi cu un grad relativ mare de sintetism, cum este, de pildă, maghiara.

Forma de prezent poate conține prefixe gramaticale pentru a exprima aspectul perfectiv, în BCMS sau în maghiară: Ako nađem ključ, doneću ti ga „Dacă găsesc cheia, am să ți-o aduc”; Elolvassa a könyvet „Citește cartea” (de la un capăt la altul) vs. Olvassa a könyvet „Citește cartea” (acțiune durativă)Szende și Kassai 2007, p. 261.;

Sunt și sufixe specifice pentru aspecte, unele pentru perfectiv, altele pentru imperfectiv, în BCMS: Oni će igrati tango dok ne padnu od umora (perfectiv) „Vor dansa tango până ce vor cădea de oboseală”, Završavamo pripreme za ljetovanje (imperfectiv) „Suntem în curs de a termina pregătirile pentru concediu(l de vară)”Čirgić 2010, p. 263..

Maghiara are sufixe pentru prezentul mai multor categorii de verbe: