Theodore Robert Bundy (născut Cowell; ) a fost un criminal în serie american care a răpit, violat și ucis zeci de fete între anii 1974 și 1978. Modus operandi-ul său consta de obicei în convingerea victimei că are nevoie de ajutor sau în păcălirea acesteia că ar fi o persoană cu autoritate. Apoi își atrăgea victima spre vehiculul său, moment în care o lovea până o lăsa inconștientă, o lega cu cătușe și o ducea într-un loc izolat pentru a o abuza sexual și a o ucide.

Bundy și-a ucis prima victimă confirmată în februarie 1974 în Washington, iar crimele sale ulterioare s-au extins în Oregon, Colorado, Utah și Idaho. Își vizita frecvent cadavrele victimelor, le aranja și efectua acte sexuale asupra cadavrelor până când descompunerea și deteriorarea acestora de către animale sălbatice făceau imposibile interacțiunile ulterioare. Pe lângă omucideri, Bundy a fost și un prolific efractor, iar în câteva cazuri a intrat noaptea în case și și-a lovit, mutilat, sugrumat și abuzat sexual victimele în somn.

În 1975, Bundy a fost arestat și închis în Utah pentru răpire agravată și tentativă de omor. A devenit apoi suspect într-o listă tot mai lungă de omucideri nerezolvate din mai multe state. În fața acuzațiilor de crimă în Colorado, Bundy a reușit două evadări spectaculoase și a comis agresiuni suplimentare în Florida, inclusiv trei omucideri, înainte de a fi recapturat în 1978. Pentru omuciderile din Florida, a primit trei pedepse cu moartea în două procese și a fost executat în scaunul electric la Închisoarea de Stat din Florida pe 24 ianuarie 1989.

Biografa l-a caracterizat pe Bundy drept „un sociopat sadic care găsea plăcere în durerea altor oameni și în controlul pe care îl avea asupra victimelor, până la moarte și chiar și după”. El însuși s-a descris odată ca fiind „cel mai rece și nemilos fiu de cățea pe care îl vei întâlni vreodată”, afirmație cu care avocata , membră a ultimei sale echipe de apărare, a fost de acord. Ea a scris că „Ted a fost însăși definiția răului fără inimă”.

Biografie

Copilăria Bundy s-a născut cu numele Theodore Robert Cowell la 24 noiembrie 1946, fiul lui Eleanor Louise Cowell, la Elizabeth Lund Home for Unwed Mothers din Burlington, Vermont. Identitatea tatălui său biologic nu a fost niciodată confirmată; certificatul său original de naștere pare să atribuie paternitatea unui vânzător și veteran al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite pe nume Lloyd Marshall, deși o copie a acestuia îl menționa pe tată ca fiind necunoscut. Louise a susținut că l-a întâlnit pe un veteran de război pe nume Jack Worthington, care a abandonat-o la scurt timp după ce a rămas însărcinată. Sora mai mică a lui Louise, Audrey, l-a descris drept un „om drăguț și respectabil” care totuși a refuzat să plătească pensie alimentară. Registrele recensământului arată că mai mulți bărbați cu numele John Worthington și Lloyd Marshall locuiau în apropierea lui Louise în momentul concepției lui Bundy. Unii membri ai familiei au exprimat suspiciuni că Bundy ar fi fost conceput de propriul tată al lui Louise, Samuel Cowell. Totuși, în documentarul din 2020 , psihiatrul a afirmat că a primit o probă de sânge a lui Bundy și că un test ADN a confirmat că el nu era rezultatul unui incest.

În primii trei ani de viață, Bundy a locuit în cartierul din Philadelphia împreună cu bunicii materni, Samuel Knecht Cowell (1898–1983) și Eleanor Miriam Longstreet (1895–1971). Cuplul l-a crescut ca pe propriul fiu pentru a evita stigmatizarea asociată nașterii în afara căsătoriei la acea vreme. Familiei, prietenilor și chiar tânărului Bundy li s-a spus că bunicii săi sunt părinții săi și că mama sa este sora lui mai mare. Bundy a descoperit în cele din urmă adevărul, deși amintirile sale despre circumstanțe au variat; i-a spus unei prietene că un văr i-a arătat o copie a certificatului de naștere după ce l-a numit „bastard”, dar biografilor Stephen Michaud și le-a spus că el însuși a găsit certificatul. Biografa și scriitoarea de , care l-a cunoscut personal pe Bundy, a scris că el nu a aflat despre adevărata sa filiație până în 1969, când a găsit certificatul original de naștere în Vermont. Bundy a exprimat resentimente de-a lungul vieții față de mama sa pentru că nu i-a spus niciodată despre adevăratul său tată și pentru că l-a lăsat să descopere singur adevărul despre paternitatea sa.

În unele interviuri, Bundy a vorbit cu căldură despre bunicii săi și i-a spus lui Rule că „se identifica cu”, „respecta” și „se agăța de” bunicul său Samuel. În 1987, însă, el și alți membri ai familiei le-au spus avocaților că Samuel era un bătăuș tiranic care își bătea soția și câinele, arunca pisicile din vecini prinzându-le de coadă și manifesta atitudini rasiste și xenofobe. Într-o ocazie, Samuel ar fi aruncat-o pe fiica sa Julia pe scări pentru că a dormit prea mult. Uneori vorbea cu glas tare către prezențe nevăzute, și cel puțin o dată a intrat într-o furie violentă când a fost ridicată problema paternității lui Bundy. Bundy și-a descris bunica drept o femeie timidă și supusă care a suferit periodic pentru depresie și care se temea să iasă din casă spre sfârșitul vieții.

Aceste descrieri ale bunicilor lui Bundy au fost puse sub semnul întrebării în investigații mai recente. Unii localnici din Roxborough și-l aminteau pe Samuel ca pe un „om bun” și s-au arătat nedumeriți de relatările despre violența sa. „Caracterizarea că [Sam] era un alcoolic furios și abuzator de animale a fost o caracterizare convenabilă folosită pentru a justifica de ce Ted era așa cum era”, a spus un văr al lui Bundy. „Din expunerea mea limitată la el, nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Fiicele lui îl iubeau foarte mult și nu aveau decât amintiri frumoase despre el.” În plus, sora mai mică a lui Louise, Audrey Cowell, a declarat că mama lor nu putea părăsi casa deoarece suferise un accident vascular cerebral din cauza supraponderalității și nu era bolnavă mintal. dreapta|miniatura|Bundy ca elev de liceu în anul terminal în 1965 În 1950, Louise și-a schimbat numele de familie din Cowell în Nelson și, la îndemnul mai multor membri ai familiei, a părăsit Philadelphia împreună cu fiul ei pentru a locui cu verii Alan și Jane Scott în Tacoma, Washington. În anul următor, l-a întâlnit pe Johnny Culpepper Bundy (1921–2007), un bucătar de spital, la o seară pentru adulți singuri la Biserica Metodistă First din Tacoma. S-au căsătorit mai târziu în acel an, iar Johnny l-a adoptat oficial pe Bundy. Johnny și Louise au avut împreună patru copii, și deși Johnny a încercat să-l includă pe fiul său adoptiv în excursii de camping și alte activități de familie, Bundy a rămas distant față de el. Bundy i-a spus mai târziu unei prietene că Johnny „nu era tatăl său adevărat”, „nu era foarte deștept” și „nu câștiga mulți bani”.

Bundy a manifestat un comportament tulburător de la o vârstă fragedă. Sora cea mai mică a lui Louise, Julia Cowell, și-a amintit că s-a trezit dintr-un pui de somn și s-a trezit înconjurată de cuțite din bucătărie, iar Bundy, în vârstă de trei ani, stătea lângă pat și zâmbea. Sandi Holt, o vecină din copilărie din Tacoma, și l-a amintit pe Bundy ca pe un „copil răuvoitor” care „îi plăcea să provoace durere, suferință și frică”. Potrivit lui Holt, Bundy s-a dedat odată la cruzime față de animale legând o pisică fără stăpân de frânghia de rufe din curte și dându-i foc cu lichid de brichetă. Ea a mai susținut că Bundy îi ducea pe copiii mai mici din cartier în pădure, îi obliga să se dezbrace și apoi îi teroriza: „Îi auzeai țipând pe străzi, adică oriunde eram aici, îi auzeam țipând.” Bundy ar fi construit și capcane improvizate de tip în jurul cartierului său din Tacoma, rănind cel puțin o fată.Invisible Monsters: Serial Killers in America. "Episode 1: First Look". A&E. Broadcast 5 August 2021.

Bundy și-a modificat amintirile despre perioada din Tacoma în anii de mai târziu. Lui Michaud și Aynesworth le-a descris că răscolea prin tomberoane în căutarea pozelor cu femei goale. Lui Polly Nelson i-a spus că răsfoia reviste polițiste și romane polițiste în căutarea poveștilor care implicau violență sexuală, în special când erau ilustrate cu imagini cu femei moarte sau mutilate. Într-o scrisoare către Rule, însă, a afirmat că „niciodată, niciodată nu a citit reviste polițiste cu fapte reale și se înfiora la gândul că cineva ar face-o”. Odată i-a spus lui Michaud că consuma cantități mari de alcool și „cutreiera cartierul” noaptea târziu în căutarea ferestrelor descoperite unde putea observa femei dezbrăcându-se sau „orice altceva ce putea fi văzut”. Psihologul Al Carlisle a susținut că Bundy „a început să fantazeze despre femeile pe care le vedea în timp ce spiona pe ferestre sau în altă parte [și] imita accentele unor politicieni pe care îi auzea la radio. În esență, fantaza că era altcineva, cineva important.”

Relatările despre viața socială a lui Bundy au variat, de asemenea. Lui Michaud și Aynesworth le-a spus că „a ales să fie singur” în adolescență pentru că nu înțelegea relațiile interpersonale; a mai susținut că nu avea un simț natural al modului în care să dezvolte prietenii. „Nu știam ce îi făcea pe oameni să vrea să fie prieteni”, a spus Bundy. „Nu știam ce stă la baza interacțiunilor sociale.” „Unii oameni mă percepeau ca fiind timid și introvertit”, a spus el. „Nu mergeam la dansuri. Nu mergeam să beau bere. Eram destul de... ați putea spune că eram drept, dar nu un marginal social în vreun fel.” În timpul liceului Hunt Junior High School, Bundy a suportat „glume nemiloase” din partea colegilor, care îi turnau apă rece peste el în timp ce făcea duș în intimitate într-o cabină, evitând dușurile deschise unde se spălau ceilalți colegi. Colegii de la , însă, i-au spus lui Rule că Bundy era „bine cunoscut și apreciat” acolo, „un pește mediu într-un iaz mare”. Singura sa pasiune sportivă semnificativă a fost schi alpin, pe care l-a practicat cu entuziasm cu echipament furat și bilete de telescaun falsificate. În timpul liceului, Bundy a fost arestat de cel puțin două ori sub suspiciunea de efracție și furt de vehicule. La 18 ani, detaliile acestor incidente au fost șterse din cazierul său, așa cum este obiceiul în Washington și în multe alte state.

Anii de facultate După absolvirea liceului în 1965, Bundy a urmat cursurile (UPS) timp de un an, înainte de a se transfera la Universitatea Statului Washington (UW) pentru a studia chineza. În 1967, a început o relație romantică cu o colegă de la UW, Diane Edwards (identificată în biografiile lui Bundy sub mai multe pseudonime, cel mai frecvent „Stephanie Brooks”). Bundy a descris-o mai târziu pe Edwards drept „singura femeie pe care am iubit-o cu adevărat”.

La începutul anului 1968, Bundy a abandonat facultatea și a lucrat o serie de slujbe cu salariu minim. De asemenea, s-a oferit voluntar la biroul din Seattle al campaniei prezidențiale a lui Nelson Rockefeller și a devenit șofer și bodyguard pentru în timpul campaniei acestuia pentru funcția de Locotenent Guvernator al statului Washington. Edwards a absolvit în primăvara anului 1968 și a plecat din Washington spre San Francisco. Bundy a vizitat-o mai târziu în acel an, după ce a obținut o bursă pentru a studia chineza la Universitatea Stanford în acea vară.Lund Family Center , retrieved September 30, 2015.