Cetatea Kulič (în limba sârbă cu caractere chirilice: ; în sârbă cu caractere latine: ) se află în satul Kulič din opștina Smederevo (districtul Podunavlje, Serbia). A fost inclusă pe lista monumentelor culturale protejate ale Republicii Serbia (ID nr. SK 551).

Prezentare Cetatea Kulič se află în apropierea confluenței râului Velika Morava cu Dunărea. Lipsa datelor istorice și a informațiilor arheologice îngreunează studiul istoricului cetății. Vestigiile vizibile ale fortului datează din vremea confruntărilor armate ale turcilor și austriecilor din secolul al XVII-lea.

Cetatea a fost construită în principal din piatră, dar a fost folosită, de asemenea, și cărămidă. Baza sa este poligonală (probabil hexagonală); ea are un diametru de aproximativ , iar zidurile de apărare sunt păstrate pe alocuri până la o înălțime de . Avea două porți și multe ambrazuri pentru tunuri. Din toate părțile este înconjurată de un șanț umplut cu apă, care era alimentat de Dunăre.

Ca urmare a poziției sale strategice la intersecția rutelor terestre și fluviale, se presupune prima fortăreață militară a fost instalată acolo la începutul colonizării romane a regiunii Dunării în secolele al II-lea și I î.Hr. și că a contribuit, împreună cu alte fortificații, la formarea unui limes de-a lungul malului drept al fluviului. La începutul perioadei bizantine împăratul Iustinian (527-565) a întărit probabil fortăreața, iar în Evul Mediu și în perioada otomană ea și-a păstrat rolul de cetate militară activă. A fost folosită, de asemenea, în timpul Primului și al celui de-al Doilea Război Mondial; acolo au fost construite buncăre de beton. Până la mijlocul anilor 1980 ea a adăpostit un cimitir care a fost mutat de atunci mai aproape de satul actual.

Datorită densității vegetației și a apei, fortăreața este greu accesibilă și abia vizibilă.

Mențiuni literare Cetatea Kulič este menționată în romanul Omul de aur (1872) al scriitorului maghiar Mór Jókai, unde este descrisă astfel: „În dreptul celeilalte guri a Moravei putrezesc pereții golași ai vechii cetăți Kulics...”.Jókai Mór, Omul de aur, vol. I, Ed. Minerva, București, 1972, cap. „Insula nimănui”, p. 55, traducere de Noran Sever.

Note

Categorie:Serbia otomană Kulič Categorie:Articole din domeniul proiectului Serbia