Defileele Uzului reprezintă o serie de defilee situate pe valea râului Uz.
Datorită tectonicii regiunii și caracterului transversal al văii sale, Uzul curge prin mai multe sectoare înguste cu aspect de defileu, formate în gresiile dure ale flișului extern. Sectoarele de defileu alternează cu mici bazinete de eroziune. Astfel:Ciucului, 1992, Rețeaua hidrografică:Uzul
primul defileu se află în Munții CiuculuiHarta turistică a Munților Ciucului, Constantin & Stănescu, 1988 și se întinde între bazinetul de la Ocoliș (în ), format în structurile flișului intern (cretacic) și cel de la Valea Uzului. Primul defileu cuprinde unele sectoare cu aspect de chei săptate în gresie de tipul celei de Tarcău (Cheile Uzului),Harta Județului Harghita; Ed. Cartografică Schubert & Franzke; accesat la 14 iulie 2019Consiliul Local al Comunei Sânmartin; Strategia de dezvoltare locală a comunei Sânmartin, Județul Harghita pentru perioada 2014-2020 ; 2015; p. 8; accesat la 14 iulie 2019 astfel că în această zonă, pragurile și repezișurile albiei se succed la intervale mici. Este cel mai lung dintre defilee.Nemira, Albotă, 1983, Rețeaua hidrografică: Uzul al doilea defileu se află între bazinetul de la Valea Uzului și cel de la Poiana Uzului, între rama nordică a Munților Nemira și Munții Ciucului. Acest al doilea defileu (găsit cu numele de Defileul Uzului)Munții Nemira, Albotă, 1983, Munții Nemira – Harta turistică este cel mai frumos dintre cele trei.Ciucului, Rusu & Talabă & Lupașcu, 1992, Trasee turistice: 17. Sălătruc — lacul Poiana Uzului — cascadele Uzului — Tabăra „Valea Uzului” Traversează o zonă puternic împădurită, cu excepția micii poieni de la „Chibritărie” și este mai scurt ca primul, fără a-și pierde însă din caracterul de spectaculozitate. Astfel valea, care din loc în loc își schimbă direcția datorită alternanței rocilor cu durități diferite, este străjuită de versanți abrupți cu trene mari de grohotișuri mascate de pădurea care coboară pînă la nivelul apeiNemira, Albotă, 1983, Trasee turistice: 9. Hanul Poiana Uzului - pe malul lacului Poiana Uzului - cascadele Uzului și blocuri imense. Pe acest sector se găsesc cascadele Uzului: Nasolea Mare și Nasolea Mică, în apropierea acestora valea îngustându-se, pentru a căpăta un profil de pantă de 7,2 m/km. Materialul detritic de dimensiuni mari este observabil pe versantul situat între Bărzăuța (afluent de dreapta) și cascada Nasolea Mare. Gheorghe, Delia & Prisecaru, Florian; Observations regarding the variation of physical-chemical and biological classes of quality of Uz river ; Studii și Cercetări, Mai 2010, Biologie 19 14-24 Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău; p. 14 accesat la 16 iulie 2019 al treilea sector este reprezentat de către un scurt defileu la „Pivniceri” (Cheile Pivniceri),Harta Județului Bacău; Ed. Cartografică Schubert & Franzke; accesat la 14 iulie 2019 unde o bară de gresie eocenă închide bazinetul Poiana UzuluiVăcărașu, Iulia; Poiana Uzului, un sat dispărut de pe harta județului Bacău; Carpica, 3/1970; p. 166 și unde s-a construit barajul lacului de acumulare.
Cel de-al doilea defileu se mai regăsește în literatura română și respectiv în cea maghiară și sub alte nume, de Strâmtoarea Uzului ori de Kistölgyesi-szoros, Üzi-szoros, Alcsíki Tölgyes-átjáró și Kõkert-szoros. La scurtă distanță de intrarea sa în amonte era traversat de vechea graniță dintre Regatul României și Austro-Ungaria, aici găsindu-se în acele vremuri un punct vamal Vofkori, László; Székelyföld keleti átjárói és szorosai – 3. Uzi-szoros (Defileul Uzului – 762 m); A Csíki Székely Múzeum évkönyve 2009 - II; p. 279; accesat la 14 iulie 2019 numit Vama Uzului.Planul Director de Tragere 4365 Vârful Lapoșul; Serviciul Geografic Militar al Armatei României; 1917
Sectoarele de defileu, ca de altfel întreaga vale a Uzului, sunt străbătute de drumul județean Dărmănești — Valea Uzului — Sînmartin (DJ 123).Ciucului, Rusu & Talabă & Lupașcu, 1992, Căi de acces:Rețeaua rutieră
Referințe
miniatura|Defileul în amonte de Valea Uzului, Harghita Bibliografie Albotă, Mihail; Nemira + Munții Nemira – Harta turistică; Ed. Sport-Turism; București; 1983 (1982: harta) Rusu, Constantin & Talabă, I. & Lupașcu, Gh.; Ciucului + Rusu Constantin & Stănescu, C. (cartograf); Harta; 1988, Colecția Munții Noștri; Ed. Abeona; 1992 Lectură suplimentară Grigore, M; Defileuri, chei și văi de tip canion în România; Editura Științifică și Enciclopedică; București; 1989 Az Üzi-szoros; A „Turistaság és Alpinizmus", 1917 ápr. f. 10 képpel
Categorie:Geografia județului Bacău Categorie:Canioane și defilee în România Categorie:Bazinul Siret Categorie:Văi din România