miniatura| Hexagramul unicursal, unul dintre simbolurile importante din Thelema, echivalentul vechiului Ankh egiptean sau al crucii rosicruciene rosii, dar derivat initial din Hexagrammum Mysticum de Blaise Pascal din 1639
Thelema este o filosofie religioasă ocultă și ezoterică apărută la începutul anilor 1900. Inițiatorul ei este scriitorul și ocultistul Aleister Crowley.
Axiomul fundamental, tezaurul care stă la baza lui Thelema- cunoscut sub numele de "Legea lui Thelema" - este "Fă ce vrei tu să fie întreaga ta lege". Fraza tradițională corespunzătoare este "Dragostea este legea, dragostea sub voință". Alte fraze comune, inventate de Aleister Crowley, care sunt asociate cu Thelema, sunt: "Este semnul minții neînsuflețite să-și ia propriile procese ca valabile pentru toți oamenii și propriile judecăți pentru adevărul absolut" și "Pentru voință pură, nesatisfăcut de scop, eliberat din pofta rezultatului, este în orice mod perfect. "
Aceste expresii pot fi caracterizate ca având implicații morale, mistice și socio-politice. În viziunea sa fiecare persoană are o "voință adevărată" și natura interacțiunii unei persoane cu lumea (sau universul) este o formă de "dragoste" sau armonie. Acest lucru este exprimat în continuare printr-o a treia metaforă, "fiecare bărbat și fiecare femeie este o stea", ce descrie natura distinctă a fiecărui individ ca fiind într-un punct care nu se suprapune spațiului și timpului; coliziunile dintre diferite persoane sunt rare dacă fiecare este conștient de ele și acționează în conformitate cu adevăratul lui scop în viață.
Thelema a fost dezvoltat la începutul anilor 1900 de Aleister Crowley, un scriitor englez, mistic și magician ceremonial . Moore, John S. Aleister Crowley as Guru in Chaos International, Issue No. 17. El s-a crezut a fi profetul unei epoci noi, Æonul lui Horus, bazat pe o experiență spirituală pe care el și soția lui, Rose Edith, o avea în Egipt în 1904. Printr-o ființă spirituală ce i-a luat in posesie corpul sau, ființa care se numea Aiwass l-a contactat și i-a dictat un text cunoscut sub numele de Cartea Legii sau Liberal al vel Legis, care a subliniat principiile Thelema. Wilson, Robert Anton. The Illuminati Papers. And/Or Press, 1980.
Panteonul thelemic - o colecție de Zei și Zeițe care pot exista fie literalmente, fie servesc ca arhetipuri sau metafore simbolice, în funcție de viziunea individului - include o serie de zeități, în primul rând un trio adaptat din religia egipteană antică, care sunt cei trei vorbitori ai Cartii Legii : Nuit, Hadit si Ra-Hoor-Khuit . Crowley a descris aceste zeități ca o "comoditate literară". Religia se bazează pe ideea că secolul al XX-lea a marcat începutul eonului lui Horus, în care va fi urmat un nou cod etic: "Fă ce vrei tu să fie întreaga lege". Această afirmație indică faptul că adepții individuali ai Thelemei ar trebui să caute și să urmeze adevărata lor cale în viață, adică voința lor adevărată . Orpheus, Rodney. Abrahadabra. Weiser, 2005, , p. 64 Filozofia subliniază, de asemenea, practicile rituale din Magick .
Pe măsură ce Crowley a dezvoltat religia, el a scris pe scară largă cu privire la acest subiect, precum și a generat scrieri mai "inspirate" pe care le-a numit în mod colectiv Sf. Cărți din Thelema . El a asociat, de asemenea, practica spirituală Thelema și spiritualitatea Thelemică cu concepte înrădăcinate în ocultism, yoga și misticismul est- occidental, în special Qabalah . Crowley, Aleister.Aleister Crowley, Liber XIII vel Graduum Montis Abiegni: A Syllabus of the Steps Upon the Path, Hermetic website, retrieved 7 iulie 2006.
Aspecte ale gândirii lui Thelema și Crowley, în general, au oferit inspirație pentru dezvoltarea practicilor Wicca și, într-o anumită măsură, pentru dezvoltarea Păgânismului modern în ansamblu, precum și pentru magia haosului și Satanismul . În plus, aspecte ale Thelemei sunt considerate de unii oameni de știință, cum ar fi Hugh Urban, ca fiind o influență asupra dezvoltării Scientologiei . Cu toate acestea, alți savanți, precum J. Gordon Melton, neagă astfel de conexiuni.
Istoric precedent Cuvântul "θελέμα" (thelema) provine din greaca clasică, unde "semnifică voința apetisantă: dorință, uneori chiar sexuală", Gauna, Max. The Rabelaisian Mythologies, pp. 90–91. Fairleigh Dickinson University Press, 1996. dar este frecventă gasita in Septuaginta . Scrierile timpurii ale creștinilor folosesc ocazional cuvântul pentru a se referi la voința umană e.g. și chiar voința adversarului lui Dumnezeu, diavolul e.g. dar se referă de obicei la voia lui Dumnezeu. Pocetto, Alexander T. Rabelais, Francis de Sales and the Abbaye de Thélème , retrieved 20 iulie 2006.
Un exemplu binecunoscut il gasim în " Rugăciunea Domnului " ( ): "Vie Împărăția Ta, facase voia Ta precum in cer asa si pe Pământ". Este folosit mai târziu în aceeași Evanghelie ( 26:42 ): "A plecat din nou a doua oară și s-a rugat, spunând:" Tatăl Meu, i-a paharul acesta de la mine, dar nu fie cum doresc eu, ci facase voia Ta". Predică din al cincilea secol a lui , Augustin de Hippo a dat o instrucțiune similară: Sutin, p. 127. "Dragostea, și ce vei, face". (Dilige et quod vis inst) The Works of Saint Augustine: A New Translation for the 21st Century, (Sermons 148–153), 1992, part 3, vol. 5, p. 182.
În Renaștere, un personaj numit "Thelemia" reprezintă voința sau dorința în Hipnerotomachia Polifili a călugărului dominican Francesco Colonna . Protagonistul Poliphilo are două ghiduri alegorice, Logistica (motiv) și Thelemia (voință sau dorință). Când este forțat să aleagă, își alege împlinirea voinței sale sexuale inaintea logicii. Salloway, David. Random Walks, p. 203. McGill-Queen's Press, 1997. munca Colonna a fost o mare influență asupra Franciscan Friar François Rabelais, care în secolul al 16 - lea, folosit Theleme, forma franceză a cuvântului, ca numele unui abație fictiv în romanele sale, Gargantua și Pantagruel . Rabelais, François. Gargantua and Pantagruel. Everyman's Library. Singura regulă a acestei mănăstiri a fost "fay çe que tu veux" sau "Fă ce vrei tu" in traducerea din franceza in romana.
La mijlocul secolului al 18-lea, Sir Francis Dashwood a înscris proverbul pe o ușă de la abație sa din Medmenham, în cazul în care acesta a servit ca mottoul Clubului Hellfire . Abatia lui Theabea de la Rabelais a fost menționată de scriitorii mai târziu, si anume Sir Walter Besant și James Rice, în romanul Călugării de la Thelema (1878), și CR Ashbee în povestea lui utopică " The Building of Thelema" (1910).
Termenul Thelema În limba greacă clasică Ca precursor al conceptului de astăzi de testament, boule greacă (βουλή) este considerată ca fiind din filologia clasică, nu Thelo (θέλω) sau „Thelema“.
Există, în greacă, două cuvinte pentru voință, care sunt folosite, de exemplu, în Noul Testament parțial sinonim : thelema și boule .
"Boule" înseamnă "voință", "intenție", "proiect" (adică voință cu scop) "Thelema" este un cuvânt rar folosit în clasicul grec. Există foarte puține documente, cel mai devreme fiind Antiphon Sofistul (secolul al 5-lea î.en.). În antichitate a fost lângă voința divină pe care un om o face, la fel de mult pentru voința satisfacerii dorinței sexuale. Intenția individului a fost mai puțin înțeleasă ca un loc generalizat, ontologic oriunde ar fi fost aranjat. Federico Tolli: Thelema im Spannungsfeld zwischen Christentum, Logentradition und New Aeon. Edition Araki, 1. Aufl., Leipzig, 2004, S. 6
Teologul verbului cel mai vechi (Homer, inscripțiile timpurii ale Atticului) și are înțelesul "gata", "decide" și "dorința" (Homer, 3, 272, de asemenea, în sens sexual).
" Aristotel spune în cartea de plantis ca scopul voinței umane este percepția - spre deosebire de plantele care nu au epitimia " Thelema ", spune Aristotel," s-a schimbat aici, epitmia, "și thelema" și că thelema "trebuie să fie neutră, nu determinată într-un fel moral, forța motrice covârșitoare a omului." Federico Tolli: Thelema im Spannungsfeld zwischen Christentum, Logentradition und New Aeon. 1st ed., Leipzig, 2004, p. 9
În Vechiul Testament În Septuaginta, termenul este folosit pentru voința lui Dumnezeu însuși, dorința religioasă a temătorului de Dumnezeu și voința regală a unui conducător secular. Este astfel folosită doar pentru reprezentarea unei voințe etice înalte în credință, a exercitării autorității de către autorități sau a voinței non-umane, dar nu și pentru lupte mai profane. Federico Tolli: Thelema - im Spannungsfeld zwischen Christentum, Logentradition und New Aeon, Edition Araki, 1. Aufl., Leipzig, 2004, S. 11 În traducerea Vechiului Testament grec ( Septuaginta ), termenii "boule" și "thelema" apar, în timp ce în textul Vulgate termenii sunt tradus în latină "Voluntas" ("will"). Astfel, sensul diferit al ambelor concepte a fost pierdut, in cele din urma.
În Noul Testament În Noul Testament, în Koine "thelema" este folosit de 62 de ori, de două ori în plural (thelemata). Aici, voia lui Dumnezeu este întotdeauna și exclusiv desemnată de cuvântul "thelema" (vorlema, mai ales în singular), așa cum arată teologul Federico Tolli prin Dicționarul teologic al Noului Testament din anul 1938. ("Va fi făcut voia ta pe pământ așa cum este în cer), în același mod termenul este folosit de Apostolul Pavel și Ignațius din Antiohia, iar pentru Tolli rezultă că ideea autentică a Thelemei nu contrazice învățăturile lui Iisus (Tolli, 2004).
François Rabelais miniatura| François Rabelais François Rabelais a fost un franciscan și mai târziu un călugăr benedictin al secolului al XVI-lea. În cele din urmă a părăsit mănăstirea pentru a studia medicina și s-a mutat în orașul francez Lyon în 1532. Acolo a scris Gargantua și Pantagruel , o serie de cărți conectate. Ei spun povestea a doi giganți - un tată (Gargantua) și fiul său (Pantagruel) și aventurile lor scrise într-o notă amuzantă, extravagantă și satirică.
Majoritatea criticilor de astăzi sunt de acord că Rabelais a scris dintr-o perspectivă umanistă creștină . Bowen, Barbara. Enter Rabelais, Laughing, p. 2. Vanderbilt University Press, 1998. . Biograful Crowley, Lawrence Sutin, notează acest lucru atunci când contrastează credințele autorului francez cu Thelema lui Aleister Crowley . Sutin, Lawrence. Do What Thou Wilt: A Life of Aleister Crowley, p. 126. New York, NY: St. Martin's Griffin, 2002. . În povestea Thélème menționată mai sus, pe care criticii o analizează ca referindu-se în parte la suferința reformiștilor loiali creștini sau "evanghelici" "Rabelais, like his protectress Marguerite de Navarre, was an evangelical rather than a Protestant", definition follows. Catharine Randall, "Reformation," The Rabelais Encyclopedia, edited by Elizabeth Chesney Zegura. p. 207. Greenwood Press, Westport, CT. 2004. în cadrul Bisericii Franceze E. Bruce Hayes, "enigmatic prophecy" entry in The Rabelais Encyclopedia p. 68., referirea la cuvântul grecesc θέλημα " voia lui Dumnezeu să guverneze în această mănăstire ". Marian Rothstein, "Thélème, ABBEY OF" entry in The Rabelais Encyclopedia p. 243. Lawrence Sutin scrie că Rabelais nu era precursor al Thelemei, ci ca convingerile sale conțin elemente de stoicism și bunătate creștină.