Polyporaceae (Elias Magnus Fries, 1838 ex August Carl Joseph Corda (1839), este o familie de ciuperci preponderent saprofite, dar și parazite, din încrengătura Basidiomycota, clasa Agaricomycetes și ordinul Polyporales.Index Fungorum Conform Catalogue of Life (24 iulie 2019) familia constă din 1621 de specii alocate la 114 genuri. Comitetul de nomenclatură Mycobank descrie chiar 188 de genuri,Mycobank incluzând familia Ganodermataceae, propagată de A. Justo și colaboratori în 2017.PubMed - US National Library of Medicine Tip de gen este Polyporus.
Numele generic este derivat din cuvintele grecești (=mult)Pons 1 și (=por).Pons 2
Istoric În cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum, renumitul savant suedez Elias Magnus Fries a introdus familia sub denumirea "Polyporei" în 1838.Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 408 Micologul austriac August Carl Joseph Corda (1809-1849) a publicat numele în mod valabil în anul următor, păstrând conceptul lui Fries, de verificat în volumul 3 al operei sale Icones fungorum hucusque cognitorum.A. C. I. Corda: „Icones fungorum hucusque cognitorum”, vol. 3, Editura J. G. Calve, Praga 1839, p. 49
Toate celelalte încercări de redenumire nu sunt folosite și pot fi neglijate.
Descriere Corpul fructifer: variază în consistență de la moale (de ex. Polyporus umbellatus), peste moale în tinerețe (de ex. Polyporus squamosus și scorțos până la foarte dur (de ex. Fomes fomentarius. Specii mai moi pot fi parțial destul de apoase. Startul fructifer pe partea inferioară a pălăriei constă preponderent din tuburi cu himeniul (stratul fertil) în pori verticali. Dar unele genuri au lamele (de exemplu Panus) sau structuri asemănătoare cu lamele, cum sunt speciile Daedaleopsis, ale căror pori alungiți formează un labirint cu consistență de plută. Sporii: de mărime medie sunt elipsoidali, netezi și hialini (translucizi). Majoritatea acestor ciuperci au pulbere de spori albă, dar membrii din genul Abundisporus au spori colorați și produc o pulbere gălbuie. Cistidele lipsesc. Piciorul: nu este mereu prezent. Cele mai multe soiuri sunt alipite de coaja arborilor, altele sunt conectate printr-un apendicul și numai puține prezintă un picior definit (de ex. Polyporus badius care nu rar creste în formă de consolă. Carnea: este foarte variabilă în consistență. Mirosul la specii mai moi este adesea foarte plăcut de ciuperci, iar gustul la cele comestibile și tinere destul de savuros.Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 314-315, ISBN 978-3-440-13447-4Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 42-47, ISBN 978-3-440-14530-2
Medicina tradițională chineză folosește câteva specii drept ciuperci medicinale, cum sunt Trametes versicolor, Polyporus umbellatus sau Fomes fomentarius, deoarece conțin un anumit tip de antibioticZhu Ling – Polyporus ori au proprietăți anticancerigene.BiovitalhofInstitut für asiatische Medizin
Sistematică În această listă sunt incluse doar genuri determinate de Catalogue of Life. În urmare o selecție: Abundisporus Ryvarden (1999), 7 specii Amyloporia Singer (1944), 5 specii Amyloporiella A.David & Tortič (1984), 1 specie Atroporus Ryvarden (1973), 3 specii Aurantiporus Murrill (1905), 5 specii Australoporus P.K.Buchanan & Ryvarden (1988), 1 specie Austrolentinus Ryvarden (1991), 1 specie Cellulariella Zmitr. & Malysheva (2014), 2 specii Cerrena Gray (1821), 7 specii Cerarioporia F.Wu, L.W.Zhou & Jing Si, 1 specie Colospora Miettinen & Spirin (2015), 1 specie Coriolopsis Murrill (1905), 21 specii Cryptomphalina R.Heim (1966), 1 specie Cryptoporus (Peck) Shear (1902), 2 specii Cystidiophorus Bondartsev & Ljub. (1963), 1 specie Daedaleopsis J.Schröt. (1888), 9 specii Datronia Donk (1966), 8 specii Datroniella B.K.Cui, Hai J.Li & Y.C.Dai (2014), 5 specii Dentocorticium (Parmasto) M.J.Larsen & Gilb. (1974), 7 specii Dextrinoporus H.S.Yuan (2018), 1 specie Dichomitus D.A.Reid (1965), 24 specii Diplomitoporus Domański (1970), 20 specii Earliella Murrill (1905), 1 specie Echinochaete D.A.Reid (1963), 5 specii Epithele (Pat.) Pat. (1900), 24 specii Epithelopsis Jülich (1976), 2 specii Erastia Niemelä & Kinnunen (2005), 1 specie Faerberia Pouzar (1981), 1 specie Favolus Fr. (1828), 25 specii Flammeopellis Y.C.Dai, B.K.Cui & C.L.Zhao (2014), 1 specie Fomes (Fr.) Fr. (1849), 59 specii Funalia Pat. (1900), 7 specii Fuscocerrena Ryvarden (1982), 1 specie Globifomes Murrill (1904), 1 specie Grammothele Berk. & M.A.Curtis (1868), 19 specii Grammothelopsis Jülich (1982), 7 specii Hapalopilus P.Karst. (1881), 15 specii Haploporus Bondartsev & Singer (1944), 6 specii Hexagonia Fr. (1836), 41 specii Hymenogramme Mont. & Berk. (1844), 1 specie Laccocephalum McAlpine & Tepper (1895), 5 specii Laetiporus Bull. & Murrill (1920), 17 specii Leifiporia Y.C.Dai, F.Wu & C.L.Zhao (2016), 2 specii Leiotrametes Wați & Courtec. (2012), 2 specii Lentinus Fr. (1825), 120 specii Lenzites Fr. (1836), 25 species Leptoporus Quél. (1886), 12 specii Lignosus (Lloyd) Torrend (1920), 8 specii Lithopolyporales R.K.Kar, N.Sharma, A.Agarwal & R.Kar (2003), 1 specie Lloydella Bres. (1901), 3 specii Lopharia Kalchbr. & MacOwan (1881), 15 specii Loweporus J.E.Wright (1976), 8 specii Macrohyporia I.Johans. & Ryvarden (1979); 3 specii Megasporia B.K.Cui, Y.C.Dai & Hai J.Li (2013), 7 specii Megasporoporia Ryvarden & J.E.Wright (1982), 4 specii Megasporoporiella B.K.Cui, Y.C.Dai & Hai J.Li (2013), 5 specii Melanoderma B.K.Cui & Y.C.Dai (2011), 2 specii Melanoporella Murrill (1907), 1 specie Microporellus Murrill (1905), 23 specii Microporus P.Beauv. (1805), 12 specii Mollicarpus Ginns (1984), 1 specie Mycobonia Pat. (1894), 1 specie Myriothele Nakasone (2013), 1 specie Navisporus Ryvarden (1980), 6 specii Neodatronia B.K.Cui, Hai J.Li & Y.C.Dai (2014), 2 specii Neodictyopus Palacio, Robledo și alții (2017), 3 specii Neofavolus Sotome & T.Hatt. (2013), 4 specii Neofomitella Y.C.Dai, Hai J.Li & Vlasák (2015), 3 specii Neolentinus Redhead & Ginns (1985), 17 specii Nigrofomes Murrill (1904), 2 specii Pachykytospora Kotl. & Pouzar (1963), 3 specii Panus Fr. (1838), 40 specii Perenniporia Murrill (1942), 100 specii Perenniporiella Decock & Ryvarden (2003), 5 specii Perenniporiopsis C.L.Zhao (2017), 1 specie Phaeotrametes (Lloyd) J.E.Wright (1966), 1 specie Piloporia Niemelä (1982), 2 specii Podofomes Pouzar (1966), 3 specii Polyporus (P.Micheli) Adans. (1763) , 279 specii Porogramme (Pat.) Pat. (1900), 7 specii Poronidulus Murrill (1904), 2 specii Pseudofavolus Pat. (1900), 6 specii Pseudopiptoporus Ryvarden (1980), 2 specii Pseudomegasporoporia Ji (2017), 1 specie Pycnoporus P.Karst. (1881), 4 specii Pyrofomes Kotl. & Pouzar (1964), 7 specii Roseofavolus T.Hatt. (2003), 1 specie Royoporus A.B.De (1996), 2 specii Rubroporus Log.-Leite, Ryvarden & Groposo (2002), 2 specii Ryvardenia Rajchenb. (1994), 2 specii Sarcoporia P.Karst. (1894), 3 specii Skeletocutis Kotl. & Pouzar (1958), 43 specii Sparsitubus L.W.Hsu & J.D.Zhao (1980), 1 specii Spongipellis Pat. (1887), 9 specii Stiptophyllum Ryvarden (1973), 1 specie Thermophymatospora Udagawa, Awao & Abdullah (1986), 1 specie Tinctoporellus Ryvarden (1979), 4 specii Trametes Fr. (1836), 195 specii Trametopsis Tomšovský (2008), 1 specie Tyromyces P.Karst. (1881), 119 specii Truncospora Pilát (1953), 10 specii Vanderbylia D.A.Reid (1973), 7 specii Wolfiporia Ryvarden & Gilb. (1984), 6 specii Xerotus Fr. (1828), 16 specii Yuchengia B.K.Cui & Steffen (2013), 1 specie
Familia în imagini
Delimitare Familia Albatrellaceae din ordinul Russulales, cu de exemplu genul Albatrellus: carne compactă, moale și fragilă până elastică, dar niciodată dură, cu pori mici și tubulețe foarte scurte, simbionți (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 540-543, ISBN 978-3-440-14530-2 Familia Boletaceae din ordinul Boletales, cu de exemplu genurile Boletus, Leccinum și Suillus: carne moale, fragilă, tuburi lungi și ușor separabili de pălărie, simbionți (formează micorize pe rădăcinile arborilor).Enciclopedia biologiei, Spectrum.de Familia Fistulinaceae din ordinul Agaricales , cu de exemplu genul Fistulina: cuticulă umedă până chiar gelatinoasă la fungi maturi, tuburi în forma țevilor de nai, ușor separabile, de pălărie, trăiesc numai parazitar, provocând putregaiul alb.Fistulinaceae Lotsy Familia Ganodermataceae tot din ordinul Polyporales, cu de exemplu genul Ganoderma: a fost separată de Polypoaceae de către micologul olandez Marinus Donk în 1948, pentru că conține polipori cu pereți dubli de spori, peretele interior fiind verucos până ornamentat, îngroșat și de obicei colorat, iar cel exterior subțire și hialin (translucid).Marinus A. Donk: „Notes on Malesian fungi I”, în: „Bulletin du Jardin botanique de Buitenzorg, vol. 17 (III), 1948, p. 473-482 Familia Hydnaceae din ordinul Cantharellales, cu de exemplu genurile Hydnum, și Hydnellum: carne moale până elastică, au mereu țepi, niciodată pori ca start himenial, simbionți (formează micorize pe rădăcinile arborilor). J.-M. Moncalvo și colaboratori: „The cantharelloid clade: dealing with incongruent gene trees and phylogenetic reconstruction methods”, în: „Mycologia”, vol. 98, nr. 6, 2006,p. 937-948
Note
Bibiliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Hermann Theodor Jahn „Pilzbriefe”, vol. 6-8, Editura Pilzkundlichen Arbeitsgemeinschaft in Westfalen, 1966 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Gustav Lindau: „Kryptogamenflora für Anfänger: Eine Einführung in das Studium der blütenlosen Gewächse für Studierende und Liebhaber”, vol. 2, Editura Julius Springer, Berlin 1922 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Legături externe
Categorie:Polyporaceae Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:Ciuperci parazite Categorie:1838 în știință