În chimie, termenul saturare poate face referire la: modul de legare al atomilor în compușii organici (cuvântul este derivat din latină, saturare însemnând „a umple”);Mosby's Medical, Nursing & Allied Health Dictionary, Fourth Edition, Mosby-Year Book Inc., 1994, p. 1394 o soluție care prezintă o concentrație mare de solut (suprasaturarea este concentrația maximă, de la care solventul nu mai poate dizolva solut, cu sau fără apariția fenomenelor de cristalizare); gradul de ocupare al situsurilor de pe o anumită suprafață (știința suprafețelor).
Saturarea unei soluții Din punct de vedere chimic, saturarea unei soluții reprezintă concentrarea unei soluții prin dizolvarea unui corp solid sau gaz, până la saturație. Concentrația unei substanțe într-o soluție saturată are valoarea maximă și poartă denumirea de solubilitate.Lexicon de termodinamică și mașini termice. Vol. IV S-Z. Coordonatori: Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu. Editura Tehnică, București, 1991. articolul Saturare, p. 6. Operația de saturare a unui gaz sau a unei soluții se realizează cu ajutorul unor dispozitive denumite saturatoare.
Note
Categorie:Chimie organică Categorie:Chimie fizică