Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (TPOC) este o tulburare de personalitate ce se caracterizează printr-un model general sau preocupare excesivă pentru ordine, perfecționism, atenție la detalii, control interpersonal și mental și nevoie de control asupra mediului propriu, ceea ce interferează cu flexibilitatea personală, deschiderea spre experiențe și eficiență, precum și interferență în relații.
Dependența de muncă și avariția sunt adesea observate la cei cu această tulburare de personalitate. Persoanele afectate de această tulburare pot găsi dificil să se relaxeze, mereu simțind că timpul zboară în privința activităților lor și că este nevoie de mai mult efort pentru obținerea scopurilor lor. Își pot planifica activitățile la minut – o manifestare a tendinței compulsive de a păstra controlul asupra mediului și de displacere a evenimentelor neprevăzute ca elemente din afara controlului lor.
Se crede că cauzele TPOC implică o combinație de factori genetici și de mediu. Este o tulburare diferită de tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), iar relația dintre cele două este discutabilă. Unele (dar nu toate) studiile au găsit rate înalte de comorbiditate între cele două tulburări și că ambele pot împărți asemănări exterioare – comportamente rigide și similare ritualurilor, de exemplu. Adunarea și păstrarea, ordinea și nevoia de simetrie și organizare sunt adesea observate la oameni cu ambele tulburări. Atitudinile legate de aceste tulburări diferă între oamenii afectați de oricare dintre tulburări: pentru oamenii cu TOC, aceste comportamente sunt nedorite și văzute drept nesănătoase, fiind produsul unor gânduri involuntare și producătoare de anxietate, pe când pentru oamenii cu TPOC ele sunt egosintonice (adică, sunt percepute de subiect ca raționale și dezirabile), fiind consecință a, de exemplu, unei puternice aderențe la rutine, o încinație naturală spre prudență sau dorința de a obține perfecțiunea. TPOC se manifestă la în jur de 2–8% din populația generală și la 8–9% din pacienții externi psihiatrici. Tulburarea se manifestă mai des la bărbați.
Semne și simptome Principalele simptome observate ale TPOC sunt (1) preocupare legată de memorarea evenimentelor trecute, (2) atragerea atenței la detalii minore, (3) conformitate excesivă în privința uzanțelor, regulilor și regulamentelor sociale, (4) compulsie nejustificată legată de luarea de notițe sau facerea de liste și programe și (5) rigiditate în privința credințelor proprii sau (6) manifestarea unui nivel nerezonabil de perfecționism care poate eventual interfera cu îndeplinirea unei sarcini aflate la îndemână. Simptomele TPOC pot cauza niveluri diferite de suferință pentru perioade variate de timp (tranzitorie, acută sau cronică) și pot interfera cu viața profesională, socială și romantică a bolnavului.Taber's Cyclopedic Medical Dictionary 18th ed 1968
Obsesii Unii bolnavi de TOC manifestă o nevoie obsesivă pentru curățenie, de obicei combinată cu o preocupare obsesivă pentru ordine. Această tendință obsesivă le poate face viața mai dificilă. Deși acest tip de comportament obsesiv poate contribui la o senzație de „control al anxietății personale”, tensiunea poate continua să existe. Din contra, subiecții cu TPOC pot tinde să nu-și organizeze lucrurile și pot deveni adunători și păstrători compulsivi. Aceasta se datorează eforturilor lor de a curăța împrejurimile, care pot fi efectiv împiedicate de cantitatea de dezordine pe care persoana încă plănuiește să o organizeze în viitor. În realitate, subiecții cu TPOC pot fi niciodată obsedați de curățenie și organizare, mai ales că devin tot mai ocupați cu volumul lor de muncă și așadar stresul lor se întoarce treptat spre ceea poate fi descris ca anxietate. Anxietatea este o tulburare cunoscută pentru îngrijorare excesivă și neașteptată ce are impact negativ asupra rutinelor și vieții de zi cu zi a individului.
Rigiditate Percepția acțiunilor și convingerilor proprii sau ale altora tind să fie polarizate în „corect” sau „greșit”, cu limită mică sau inexistentă între cele două. Pentru oamenii cu această tulburare, rigiditatea poate încorda relațiile interpersonale, cu frustrare ocazională care se transformă în furie și chiar grade variate de violență. Aceste fenomen este cunoscut ca dezinhibare.
Condiții asociate
Tulburare obsesiv-compulsivă TPOC este adesea confundată cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). În ciuda numelor asemănătoare, sunt două tulburări diferite – TOC este o tulburare de anxietate, iar TPOC este o tulburare de personalitate. Unii indivizi cu TPOC pot avea TOC și ambele pot fi găsite uneori în aceeași familie,Samuels J et al. (2000). Personality disorders and normal personality dimensions in obsessive–compulsive disorder. Br J Psychiatry. Nov. 177: 457–62. uneori alături de tulburări de alimentație. În general, oamenii cu TPOC nu simt nevoia de a îndeplini acțiuni ritualice – o simptomă obișnuită a TOC – și de obicei găsesc plăcere în perfecționarea unei trebi, în timp ce oamenii cu TOC sunt adesea mai necăjiți după acțiunile lor. Unele simptome ale TPOC le au și cei ce suferă de TOC. De exemplu, perfecționismul, adunarea și păstrarea și preocuparea cu privire la detalii (care sunt trei caracteristici ale TPOC) se întâlnesc la oamenii cu TOC și nu și la cei care n-au TOC, indicând o relație particulară între cei cu trăsături ale TPOC și TOC. Inversul este de asemenea adevărat: unele simptome TOC par a avea asemănări strânse cu cele ale TPOC. Acesta este cazul pentru simptomele de verificare, ordine și simetrie. Cei cu TPOC care au și TOC este mai probabil să manifeste obsesii și compulsii legate de simetrie și organizare. Simptomele legate de spălatul pe mâini, care sunt printre cele mai obișnuite simptome ale TOC, nu au cine-știe-ce legătură cu TPOC, din contra. Există asemănări semnificative între simptomele TOC și ale TPOC, care pot duce la complicații în a le distinge la nivel clinic. De exemplu, perfecționismul este un criteriu al TPOC și un simptom al TOC dacă implică nevoia de ordine, simetrie și organizare. Adunarea și păstrarea este de asemenea considerată atât o compulsie a TOC cât și un criteriu pentru TPOC în DSM-IV. Chiar dacă TOC și TPOC sunt tulburări aparent separate, sunt legături clare între cele două în ce privește anumite simptome.
În ciuda asemănărilor dintre criteriile TPOC și compulsiile constatate la TOC, există diferențe calitative între aceste tulburări, mai ales în privința părții funcționale a simptomelor. Spre deosebire de TPOC, TOC este descrisă prin obiceiuri și obsesii invadatoare, stresante și care consumă timp, care au scopul de a reduce stresul legat de obsesii. Simptomele TOC sunt uneori văzut ca egodistonice deoarece sunt experimentate ca ostile și respingătoare persoanei. Prin urmare, este o mai mare anxietate mentală asociată cu TOC.
Din contra, simptomele manifestate de TPOC, deși sunt repetitive, nu sunt legate de gânduri, imagini sau impulsuri respingătoare. Trăsăturile și comportamentele TPOC sunt cunoscute ca egosintonice, întrucât oamenii cu această tublurare le văd ca adecvate și corecte. Pe de altă parte, trăsăturile principale ce constau în perfecționism și rigiditate pot avea ca rezultat suferința considerabilă a individului cu TPOC ca consecință a nevoii asociate de control.
Un studiu din 2014 a găsit o altă diferență dintre TPOC și TOC: cei afectați de TPOC, indiferent de prezența TOC-ului comorbid, sunt mai rigizi în comportament și au mai multă gratificație întârziată decât cei afectați de TOC sau cei fără tulburări. Gratificația întârziată este o măsură a controlului de sine; ea exprimă capacitatea de a suprima impulsul de a urmări mai multă gratificație imediată pentru a obține mai multe răsplăți în viitor.
Studiile recente care au utilizat criteriile DSM-IV au găsit în repetate rânduri mai mari rate de TPOC la persoanele cu TOC, fiind vorba de aproximativ între 23% și 32% din persoanele cu TOC. Unele date sugerează că ar putea fi specificitate în legătura dintre TOC și TPOC. Ratele de TPOC sunt în mod consistent mai mari la persoanele cu TOC decât la persoanele fără tulburări dacă ne bazăm pe criteriile DSM-IV.
Sindromul Asperger Există suprapuneri și asemănări considerabile între sindromul Asperger și TPOC, precum facerea de liste, aderarea rigidă la reguli și aspectele obsesive ale sindromului Asperger, deși primele pot fi distinse de TPOC în special în privința comportamentelor afective, abilităților sociale mai slabe, dificultăților legate de teoria minții și interese intelectuale intense e.g. abilitatea de a-și reaminti fiecare aspect al unui hobby. Un studiu din 2009 ce a implicat persoanele adulte autiste a constatat că 40% din cei diagnosticați cu sindromul Asperger au îndeplinit cererile de diagnostic pentru TPOC co-morbid.
Tulburări de alimentație Personalitățile rigide sunt asociate adesea cu tulburările de alimentație, mai ales anorexia nervoasă. Anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație care se caracterizează prin cantități excesive de restricții legate de consumul de mâncare din frica de a crește în greutate. Mulți oameni care experimentează această tulburare experimentează de asemenea dismorfofobia. Divergențele dintre diferite studii cu privire la incidența TPOC în rândul anorexicilor și bulimicilor a fost constatat, ceea ce poate oglindi în parte diferențele de metodologie alese de diferite studii, precum și dificultățile în a diagnostica tulburările de personalitate. În tabelul de mai jos, rezultatele prezintă frecvența TPOC în rândul anorexicilor (subtip non-specific, AN), anorexicilor limitativi (RAN), anorexicilor binge/purge, precum și a anorexicilor cu o istorie de bulimie nervoasă (BPAN) și a bulimicilor cu greutate normală (BN).
StudiuANRANBPANBNArderluh et al. (2009)71.4%46.7%—64%40%Halmi et al. (2005a)31%32%24%Halmi et al. (2005b)6%11-13%0%Anderluh et al. (2003)61%46%Matsunaga et al. (1999)43.8%25%25%
Indiferent de răspândirea TPOC complete printre subiecții cu tulburări de alimentație, prezența acestei tulburări de personalitate și a caracteristicilor sale s-a constantat că sunt corelate în mod categoric cu o listă de complicații ce țin de tulburările de alimentație în contrast cu trăsăturile impulsive – cele legate de tulburarea de personalitate histrionică, de exemplu – care prezic un mai bun rezultat de pe urma tratamentului. OCPD predicts more severe anorexic symptoms, worse remission rates, and the presence of aggravating behaviors such as compulsive exercising. Compulsive exercising in eating disordered samples, along with smaller lifetime BMI and illness duration among anorexics, also correlates positively and significantly with an important OCPD trait: perfectionism.
Perfectionism has been linked with anorexia nervosa in research for decades. A researcher in 1949 described the behavior of the average anorexic girl as being "rigid" and "hyperconscious", observing also a tendency to "[n]eatness, meticulosity, and a mulish stubbornness not amenable to reason [which] make her a rank perfectionist". Perfectionism is a life enduring trait in the biographies of anorexics. It is felt before the onset of the eating disorder, generally in childhood, during the illness, and also, after remission. The incessant striving for thinness among anorexic women is itself a manifestation of this trait, of an insistence upon meeting unattainably high standards of performance. Because of its chronicity, those with eating disorders also display perfectionistic tendencies in other domains of life than dieting and weight control. Over-achievement at school, for example, has been observed among anorexics, as a result of their over-industrious behavior.