Clavariadelphus ligula (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Marinus Anton Donk, 1933) sin. Clavaria ligula (Jacob Christian Schäffer, 1774), din încrengătura Basidiomycota, în ordinul Gomphales, familia Gomphaceae și de genul Clavariadelphus,Index Fungorum denumit în popor limba ursului,Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 558, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO este o ciupercă comestibilă și saprofagă, ce descompune resturi vegetale. Acest soi nu prea răspândit, poate deja periclitat în România, Basarabia și Bucovina de Nord,Conservarea ciupercilor în România se găsește preferat pe sol sărac în păduri de conifere pe așternutul de ace, dar și la marginea lor precum pe deșeuri, formând șiruri de mai mulți sau mai puțini bureți (câteodată peste 100). Apare preferat în regiuni montane, din (iulie) august până în octombrie (noiembrie).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 458-459, ISBN 3-405-12124-8Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 460-461, ISBN 978-3-440-14530-2
Numele generic se trage din cuvintele (=între altele măciucă)Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 203 și (= vulvă, purcel),Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Wörterbuch für den Schulgebrauch”, vol. 1, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1829, p. 246 iar epitetul din cuvântul latin (=lingura, limbuță).Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 692
Taxonomie Numele binomial Clavaria ligula a fost determinat de savantul german (Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae din 1774,Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae”, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1774 vol. 4, p. 93, tab 316-317 vol. 3-4 o denumire folosită în multe cărți micologice până în prezent (2019).
Dar numele curent corect este Clavariadelphus ligula, determinat de micologul olandez Marinus Anton Donk (1908-1972) în publicația sa Revisie van de Nederlandse Heterobasidiomyceteae (uitgez. Uredinales en Ustilaginales) din 1933.Marinus Donk: „Revisie van de Nederlandse Heterobasidiomyceteae (uitgez. Uredinales en Ustilaginales)” în: „Homobasidiomyceteae-Aphyllophraceae II”, în: „Mededeelingen van het Botanisch Museum en Herbarium van de Rijks Universiteit te Utrecht 9”, Utrecht 1933, p. 73
Singurul alt sinonim, anume Clavaria ophioglossoides a micologului german August Batsch din 1783,August Batsch: „Elenchus Fungorum latine et germanice”, vol. 1, Editura Johann Jacob Gebauer, Halle (Saale) 1783, p. 135 nu este folosit și poate fi neglijat.
Descriere thumb|left|170px|Bres.: Clavaria ligula Corpul fructifer: destul de fragil cu un diametru în partea de sus de maximal 2 cm și o înălțime de 3-6 cm, are preponderent o formă de măciucă neregulat de groasă, fiind adesea și comprimat spatulat asemănător unei limbi, înfipt adânc în stratul din care crește și topit cu miceliul. Este la început plin pe dinăuntru, dar devine cu avansarea în vârstă din ce în ce mai gol. Suprafața exterioară este inițial netedă, mai târziu, deseori ușor zgrunțuroasă, încrețită, uneori chiar brăzdată și la bază slab flocoasă. Coloritul acestei ciuperci destul de neobișnuite variază între alb-gălbui, galben-ocru și brun-gălbui. Partea pedunculară se decolorează treptat spre bază. Partea superioară este fertilă, cea de jos sterilă. Eliberarea sporilor care se dezvoltă in interiorul măciucii, ca și în cazul ciupercilor tip Lycoperdon și se împrăștie în același mod, prin degradarea învelișului ciupercii, când vântul și insectele vor ajuta la distribuția și supraviețuirea speciei. Sporii: sunt mici, hialini (translucizi), ovoidal-elipsoidali cu baza țuguiată, granulați în interior și măsoară 10-15 x 3-5 microni. Pulberea lor este gălbui-albicioasă. Basidiile (celulele purtătoare de spori) în formă de măciucă cilindrică și cu o dimensiune de 60-65 x 7-9 microni, poartă de obicei 4 sterigme destul de lungi. Nu prezintă cistide. Hifele sunt septate, cu fibule.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1103 Carnea: albă până gălbuie este moale, spongioasă, mirosul fiind imperceptibil și gustul în tinerețe blând, apoi mai mult sau mai puțin amar. Nu se colorează după o leziune. Reacții chimice: Suprafața se colorează cu Hidroxid de potasiu galben și cu sulfat de fier imediat verde.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 594, ISBN 3-85502-0450
Confuzii Limba ursului poate fi confundată cu specii asemănătoare mai mult sau mai puțin comestibile, ca de exemplu Clavaria argillacea,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 622-623, ISBN 88-85013-25-2 Clavariadelphus sachalinensis, Hypocrea alutaceaBruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 650-651, ISBN 88-85013-46-5 precum cu Clavariadelphus pistillarisBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 608-609 - 1, ISBN 3-405-12081-0 și Clavariadelphus truncatusBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 608-609 - 2, ISBN 3-405-12081-0 în stadiu tânăr sau cu necomestibilele Macrotyphula fistulosaEwald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 578, ISBN 978-3-8354-1839-4 și Microglossum olivaceum, ultim numita de culoare mai închisă.Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 214, ISBN 978-3-8354-1839-4
Specii asemănătoare în imagini
Valorificare Limba ursului este comestibilă doar în stadiu tânăr, cu maturitatea devine amară și foarte spongioasă, în final sfărâmicioasă.
Note
Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928 Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4 Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Legături externe
Clavariadelphus ligula, film Clavariadelphus ligula, film în limba rusă
Categorie:Gomphaceae Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:1774 în știință