Louis-Sébastien Mercier () a fost un dramaturg și scriitor francez.

Tinerețe și educație S-a născut la Paris într-o familie săracă: tatăl său era un artizan priceput care șlefuia spade și brațe metalice. Cu toate acestea, Mercier a beneficiat de o educație decentă.

Cariera literară Mercier și-a început cariera literară scriind epistole eroice. El a ajuns devreme la concluzia că Nicolas Boileau și Jean Racine au distrus limba franceză și că adevăratul poet trebuie să scrie în proză.

A scris piese de teatru, pamflete și romane și a publicat prodigios. Mercier folosea adesea pasaje de la o lucrare la alta și extindea eseuri pe care le-a scris anterior. Observațiile aprige ale lui Mercier asupra împrejurimilor sale și a senzației jurnalistice a scrisului său au însemnat că opera sa a rămas orbitoare în ciuda naturii compoziției sale. „Nu există un scriitor mai bun de consultat”, a scris Robert Darnton, „dacă cineva dorește să înțeleagă cum arăta Parisul, suna, mirosea și se simțea în ajunul Revoluției”.

Cele mai importante dintre lucrările sale diverse sunt L’An 2440, rêve s’il en fut jamais (Anul 2440 sau un vis cum n-a mai fost, 1770), L’Essai sur l’art dramatique (1773), Néologie ou Vocabulaire (1801), Le Tableau de Paris (1781– 1788), Le nouveau Paris (1799), Histoire de France (1802) și Satire contre Racine et Boileau (1808).

El a decretat tragedia franceză ca o caricatură a obiceiurilor antice și străine în versuri bombastice și a pledat pentru drame așa cum a fost înțeleasă de Diderot. Filozofilor le era complet ostil. El a negat că știința modernă a făcut vreun avans real; chiar și-a purtat conservatorismul până a susținut că Pământul era o câmpie circulară în jurul căreia se rotește Soarele.

Mercier a scris vreo șaizeci de drame, printre care Jean Hennuyer (1772), La Destruction de la ligue (1782), Jennval (1769), Le Juge (1774), Natalie (1775) și La Brouette du vinaigrier (1775).

L'An 2440 (Anul 2440) dreapta|miniatura|300x300px| Louis-Sebastien Mercier; L'An Deux Mille Quatre Cent Qurance. Voi. a II; Paris: Lepetit Jeune et Gerard, 1802 L’An 2440, rêve s’il en fut jamais (literal, „Anul 2440: Un vis dacă a existat vreodată”, apărut în română ca Anul 2440 sau un vis cum n-a mai fost) este un roman utopic care are loc în anul 2440. O lucrare extrem de populară (a avut peste douăzeci și cinci de ediții după prima apariție în 1770), descrie aventurile unui bărbat fără nume, care, după ce a purtat o discuție aprinsă cu un prieten filosof despre nedreptățile Parisului, adoarme și se trezește într-un Paris al viitorului. Darnton scrie că „în ciuda caracterului său auto-proclamat de fantezie ... L'An 2440 ar trebui să fie citit ca un ghid serios al viitorului. Acesta a oferit o perspectivă uimitoare nouă: viitorul ca fait accompli și prezentul ca trecutul îndepărtat. Cine ar putea rezista tentației de a participa la un astfel de experiment gânditor? Și odată angajat în el, cine nu a putut să vadă că expune putrezirea societății în fața ochilor săi, Parisul secolului al XVIII-lea? "

Eroul lui Mercier remarcă tot ceea ce îi surprinde fantezia în acest Paris futurist. Spațiul public și sistemul de justiție au fost reorganizate. Gunoiul cetățenilor săi este confortabil și practic. Spitalele sunt eficiente și se bazează pe știință. Nu există călugări, preoți, prostituate, cerșetori, maeștri dansatori (adică profesori), bucătari de patiserie, armate gata de luptă, sclavie, arest arbitrar, taxe, bresle, comerț exterior, cafea, ceai sau tutun și toată literatura inutilă și imorală scrisă anterior a fost distrusă.

Viitorul lui Mercier nu este deloc utopic. Extremele bogăției și sărăciei au fost abolite; cu toate acestea, săracii încă există. Există o dezvoltare economică mică, iar populația Franței a crescut doar cu 50%.

Opinii politice În politică a fost moderat și, ca membru al Convenției, a votat împotriva pedepsei cu moartea pentru Ludovic al XVI-lea. În timpul terorii iacobine, a fost închis, dar a fost eliberat după căderea lui Robespierre, pe care l-a numit „Sanguinocrat” (aproximativ cu sensul de Conducător prin vărsare de sânge).

Lucrări

1760: Hécube à Pyrrhus, héroïde, s.l. 1762: Hypermnestre à Lyncée, héroïde, s.l. 1762: Canacée à Macarée et Hypermnestre à Lyncée, héroïdes nouvelles par l’auteur d’Hécube, s.l. 1762: Philoctète à Péan, son père, héroïde, s.l. 1763: Crizéas et Zelmine, poème, s.l. 1763: Épître d’Héloïse à Abailard, imitation nouvelle de Pope, London 1763: Médée à Jason, après le meurtre de ses enfants, héroïde, suivi d’un morceau tiré de Dante, s.l. 1763: Sénèque mourant à Néron, héroïde, s.l. 1763: Le Bonheur des gens de lettres, discours, Bordeaux 1764: Discours sur la lecture, Paris 1764: Saint-Preux à Wolmar après la mort de Julie, ou dernière lettre du roman de la Nouvelle Héloïse, Paris 1764: La Boucle de cheveux enlevée, poème héroï-comique de Pope, trad., Amsterdam 1764: Héroïdes et autres pièces de poésie, Paris 1765: Calas sur l’échafaud à ses juges, poème, s.l. 1765: Éloge de René Descartes, Genève et Paris, Chez la Vve Pierres 1766: Le Génie, poème, Londra și Paris 1766: Discours sur les malheurs de la guerre et les avantages de la paix, The Hague 1766: Histoire d’Izerben, poète arabe, trad. de l’arabe, Amsterdam and Paris, Cellot 1767: Éloge de Charles V, roi de France surnommé Le sage, Amsterdam 1767: Les Amours de Chérale, poème en six chants, suivi du bon génie, Amsterdam 1767: Lettre de Dulis à son ami, Londra și Paris, Vve Duchesne 1767: L’Homme sauvage, histoire trad. de Pfeil, Amsterdam 1767: La Sympathie, histoire morale, Amsterdam 1767: Virginie, tragédie en cinq actes, Paris, Vve Duchesne 1768: Que notre Âme peut se suffire à elle-même, épître philosophique qui a concouru pour le prix de l’Académie française, in 1768, Londra 1768: Contes moraux, ou les Hommes comme il y en a peu, Paris, Panckoucke 1768: Songes philosophiques, Londra și Paris, Lejay 1768: Zambeddin, histoire orientale, Amsterdam și Paris, Delalain 1768: Fragments d’un éloge de Henri IV, roi de France, Paris 1769: Les Cerises, conte en vers, Paris, Lejay 1769: Jenneval ou le Barnevelt français, five-act drama in prose, Paris 1770: Le Déserteur, drame en cinq actes et en prose, Paris, Lejay 1770: Songes d’un ermite, à l’Hermitage de Saint-Amour, Paris, Hardy 1770: Olinde et Sophronie, drame héroïque en cinq actes et en prose, Paris, Lejay 1771: L'An 2440, rêve s'il en fut jamais, Amsterdam, Van-Harrevelt 1772: Le Faux Ami, drame en trois actes en prose, Paris, Lejay 1772: L’Indigent, drame en quatre actes en prose, Paris, Lejay 1772: Jean Hennuyer, évêque de Lisieux, three-act drama, London 1773: Du théâtre ou Nouvel essai sur l’art dramatique, Amsterdam, E. van Harrevelt 1774: Childéric, premier roi de France, drame héroïque en trois actes, en prose, Londra & Paris, Ruault 1774: Le Juge, drame en trois actes, în proză, Londra & Paris, Ruault 1775: La Brouette du vinaigrier, drama în trei acte, London and Paris 1775: Nathalie, drame en quatre actes, Londra și Paris, Ruault 1775: Premier mémoire par le Sieur Mercier contre la troupe des Comédiens français, Paris, Vve Herissant 1775: Mémoire à consulter et consultation par le Sieur Mercier contre la troupe des comédiens ordinaires du Roi, Paris, Clousier 1776: Molière, five-act drama in prose, imitated from de Goldoni, Amsterdam și Paris 1776: Éloges et discours académiques qui ont concouru pour les prix de l’Académie française et de plusieurs autres académies, par l’auteur de l’ouvrage intitulé l’an deux mille quatre cent quarante, Amsterdam 1776: Jezzenemours, roman dramatique, Amsterdam 1776: Les Hommes comme il y en a peu et les Génies comme il n’y en a point, contes moraux orientaux, persans, arabes, turcs, anglais, français, etc., les uns pour rire, les autres à dormir debout, Nouv. éd. Bouillon, impr. de la Soc. Typographique, Neuchâtel 1776: Éloges et discours philosophiques, Paris 1777: Les Comédiens, ou le Foyer, comédie en un acte et en prose, Paris, Successeurs de la Vve Duchesne 1778: De la Littérature et des littérateurs suivi d’un Nouvel examen de la tragédie française, Yverdon 1778: Théâtre complet, Amsterdam 1778: La Vertu chancelante, ou la Vie de Mlle d’Amincourt, Liège și Paris 1779: Le Campagnard, ou le Riche désabusé, drame en deux actes et en prose, The Hague 1780: Le Charlatan, ou le docteur Sacroton, comédie-parade en un acte, en prose, The Hague and Paris, Vve Ballard et fils 1780: La Demande imprévue, three-act comedy, Paris, Vve Ballard et Vve Duchesne 1781: Tableau de Paris, Hambourg et Neuchâtel, S. Fauche 1781: L’Homme de ma connaissance, comedie în două acte în proză, Amsterdam and Paris, Vve Ballard et fils 1781: Le Gentillâtre, comedie în trei acte în proză, Amsterdam and Paris 1781: Le Philosophe du Port-au-Bled, s.l. 1782: Zoé, drame en trois actes, Neuchâtel, Impr. de la Société typographique 1782: Les Tombeaux de Vérone, drame en cinq actes, Neuchâtel, Impr. de la Société typographique 1782: La Destruction de la Ligue, ou la réduction de Paris, pièce nationale en quatre actes, Amsterdam and Paris) 1782: L’Habitant de la Guadeloupe, comedie în cinci acte, Neuchâtel, Impr. de la Société typographique 1783: Portraits des rois de France, Neuchâtel, Impr. de la Société typographique 1783: La Mort de Louis XI, roi de France, pièce historique, Neuchâtel 1784: Montesquieu à Marseille, Lausanne, J.-P. Heubach et Paris, Poinçot 1784: Mon Bonnet de nuit, Neuchâtel, Impr. de la Société typographique 1784: Charles II, roi d’Angleterre, en certain lieu, comédie très morale en cinq actes très courts, par un disciple de Pythagore, Venise [i.e. Paris] 1784: Les Hospices, s.l. 1785: L’Observateur de Paris et du royaume, ou Mémoires historiques et politiques, Londra 1785: Portrait de Philippe II, roi d’Espagne, Amsterdam 1785: Histoire d’une jeune Luthérienne, Neuchâtel, Impr. Jérémie Vitel 1786: L'An 2440, rêve s'il en fut jamais, 2e éd. suivi de l’Homme de fer, songe, Amsterdam 1786: Les Entretiens du Palais-Royal de Paris, Paris, Buisson 1787: Notions claires sur les gouvernements, Amsterdam 1788: Songes et visions philosophiques, Amsterdam and Paris 1788: Tableau de Paris, nouv. éd. corrigée et augmentée, Amsterdam 1788: Les Entretiens du jardin des Tuileries de Paris, Paris, Buisson 1788: La Maison de Molière, five-act comedy in prose, Paris, Guillot 1789: Lettre au Roi, contenant unprojet pour liquider en peu d’années toutes les dettes de l’État soulageant le peuple du fardeau des impositions, Amsterdam et Paris, chez les Marchands de nouveautés 1789: Adieux à l’année, s.l.n.d. 1790: Le Nouveau Doyen de Killerine, three-act comedy in prose, Paris 1790: Réflexions très importantes sur les nouvelles élections des municipalités, s.l. 1791: De Jean-Jacques Rousseau considéré comme l’un des premiers auteurs de la Révolution, Paris, Buisson 1791: Adresse de l’agriculture à MM. de l’Assemblée nationale régénératrice de l’Empire français, Paris, C.-F. Perlet 1792: Fragments de politique et d’histoire, Paris, Buisson 1792: Fictions morales, Paris, Impr. du Cercle social 1792: Le Vieillard et ses trois filles, three-act play in prose, Paris, Cercle social 1792: Le Ci-Devant noble, three-act comedy, Paris, Impr. du Cercle social 1792: Réflexions d’un patriote : Ier sur les assignats ; IIe sur les craintes d’une banqueroute nationale ; IIIe sur les causes de la baisse des changes étrangers ; IVe sur l’organisation de la garde nationale ; Ve sur les finances et impositions ; VIe sur les assemblées primaires ; VIIe sur les droits de patentes avec une Adresse aux Français, Paris, Impr. H.-J. Janse 1792: Les Crimes de Philippe II, roi d’Espagne, drame historique, s.l. 1793: Isotisme ou le Bon Génie, poème en prose suivi de la Sympathie, histoire morale, Paris 1793: Opinion de Louis Sébastien Mercier sur Louis Capet, Paris, Impr. de Restif