Ofensiva militară din 2019 în nordul Siriei, denumită Operațiunea „Izvorul Păcii” (în ; în ) de către guvernul Turciei, este o invazie militară efectuată de Forțele armate ale Turciei și de opoziția pro-turcă Armata Națională Siriană (ANS) în teritoriile Administrației Autonome a Nordului și Estului Siriei (AANES), regiune cunoscută în mod obișnuit sub numele de Rojava, și o operațiune militară împotriva Forțelor Democratice Siriene (FDS).
Pe 6 octombrie 2019, administrația Trump a ordonat trupelor americane staționate în zonă să se retragă din nord-estul Siriei, unde Statele Unite își sprijineau aliații kurzi. Invazia turcă a început pe 9 octombrie 2019, când Forțele Aeriene Turce au efectuat raiduri de bombardament asupra orașelor de frontieră. Conflictul a condus la refugierea a peste 300.000 de persoane și a cauzat moartea mai multor civili.
Conform președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan, scopul operațiunii este alungarea din regiunea de frontieră a FDS — considerate de Turcia drept o organizație teroristă din cauza legăturilor cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan, dar considerate de Statele Unite și de alte țări drept un aliat împotriva Statului Islamic — precum și crearea unei „zone sigure” cu o lățime de 30 km în nordul Siriei, unde ar putea fi colonizați cei 3,6 milioane de refugiați sirieni din Turcia.
Drept rezultat al ofensivei, surse ale Forțelor Democratice Siriene au raportat că peste 750 de afiliați ai Statului Islamic au evadat din lagărul de detenție de lângă Ain Issa, profitând de bombardamentele turce. În contrast, surse turce au afirmat că FDS au eliberat prizonieri jihadiști din lagărul de la Tell Abyad înainte de sosirea armatei turce. Această afirmație a fost sprijinită de președintele american Donald Trump, dar contrazisă de oficiali americani, care au declarat că miliții ale Armatei Naționale Siriene (ANS) pro-turce sunt cele care eliberează membri ai Statului Islamic.
Acțiunea Turciei a fost condamnată de Uniunea Europeană, de Liga Arabă, Iran, Israel, India, Australia și de Marea Britanie drept un atac împotriva teritoriului unui stat arab și suveran și drept o acțiune iresponsabilă de destabilizare, cu consecințe umanitare „potențial îngrozitoare”. Pe de altă parte, Pakistanul și cele cinci state ale Consiliului de Cooperare al Statelor Turcofone, plus țările observatoare Ungaria și Turkmenistanul, și-au declarat sprijinul pentru operațiune și pentru relocarea refugiaților sirieni din Turcia în nordul Siriei. Deși inițial a recunoscut dreptul Turciei „de a se apăra”, Rusia a adoptat, pe 15 octombrie, o poziție mai dură împotriva invaziei și a desfășurat trupe în regiune. Diferite state europene au impus un embargou privind armamentul către Turcia, iar Uniunea Europeană ca instituție a ajuns la un acord să înceteze vânzarea de arme către acest stat, în timp ce Statele Unite au impus „severe” sancțiuni împotriva unor miniștri și oficiali de rang înalt turci, drept răspuns la operațiunea din Siria. Donald Trump și-a anunțat intenția de a spori aceste sancțiuni dacă este necesar.
Guvernul sirian i-a blamat inițial pe kurzi pentru ofensiva turcă, acuzându-i de separatism și de faptul că nu au negociat cu guvernul, dar a condamnat în același timp invazia străină a teritoriului sirian. Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, FDS au ajuns la o înțelegere cu guvernul sirian, conform căreia armatei siriene i s-a permis să intre în orașele Manbij și Kobanî, controlate de FDS, într-o încercare de a le proteja în fața ofensivei turce. La scurtă vreme după aceea, agenția siriană de știri SANA a anunțat că trupele armatei siriene au început să fie desfășurate către nordul țării. Turcia și forțele siriene pro-turce au lansat în aceeași zi o ofensivă pentru capturarea Manbijului.
Pe 17 octombrie 2019, vicepreședintele american Mike Pence a anunțat că Statele Unite și Turcia au ajuns la un acord prin care Turcia acceptă o încetare a focului în Siria în schimbul retragerii complete a Forțelor Democratice Siriene până la 32 km depărtare de granița siriano-turcă și predarea acestei zone armatei turce. Mevlüt Çavușoğlu, ministrul turc de externe, a replicat că nu e vorba de o încetare a focului, ci doar de oprirea temporară timp de 5 zile a operațiunilor militare, pentru a permite FDS să se retragă din fâșia lată de 32 km, desemnată de Turcia ca zonă sigură. Dacă retragerea va fi completă, a mai adăugat ministrul turc, operațiunea militară va lua sfârșit, iar dacă nu, operațiunea va continua. Mazlum Abdi, comandantul FDS, a declarat că trupele sale acceptă acordul de încetare a focului doar în zona cuprinsă între Tell Abyad și Ras al-Ain.
Pe 22 octombrie 2019, președintele rus Vladimir Putin și cel turc Recep Tayyip Erdoğan au ajuns la un acord prin care încetarea focului a fost extinsă cu încă 150 de ore, pentru a permite FDS să se retragă 30 km de la graniță, precum și din Tal Rifaat și Manbij. Termenii acordului mai includeau patrule comune ruso-turce până la o distanță de 10 km de la granița turco-siriană, cu excepția orașului Qamishli. Noul acord de încetare a focului a fost stabilită să înceapă la ora locală 00:00, în noaptea de 23 octombrie.
Context
miniatura|left|În cadrul mecanismului zonei de securitate din nord-estul Siriei, membri ai FDS distrug fortificații considerate o amenințare de Turcia, pe 29.09.2019. miniatura|left|Patrulă mixtă americano-turcă lângă Tell Abyad, pe 8 septembrie 2019. Turcia și Statele Unite au ajuns la un acord în august 2019, după multe luni în care Turcia a amenințat că va invada în mod unilateral nordul Siriei. Statele Unite consideră Forțele Democratice Siriene drept unul din aliații săi cheie din Siria în intervenția militară împotriva Statului Islamic, în timp ce Turcia vede gruparea ca pe o extensie a Partidului Muncitorilor din Kurdistan, pe care îl consideră o organizație teroristă. Acordul stabilea înființarea unei zone tampon având drept scop eliminarea tensiunii în regiune, pornind de la preocuparea de securitate a Turciei. Conform acordului, au fost înființate cu implicarea Turciei patrule mixte care să monitorizeze zona, în timp ce AANES ar fi trebuit să-și păstreze controlul administrativ asupra teritoriului avut în subordine în acel moment. Acordul a fost primit favorabil de către Statele Unite și FDS/AANES, dar Turcia și-a exprimat nemulțumirea față de el. Acest lucru a condus la eforturi turce susținute de a extinde suprafața acoperită de zona tampon, de a asigura controlul turc asupra unor părți din aceasta și de a reloca milioane de refugiați în regiune, însă demersurile Turciei au fost întâmpinate cu rezistență de FDS și ambivalență de partea americană.
În ciuda implementării oficiale a patrulelor mixte americano-turce, a demolării fortificațiilor FDS și a retragerii unităților YPG din părți ale zonei tampon, tensiunile au continuat să crească pe măsură ce Turcia și-a sporit pretențiile față de FDS, iar acestea le-au refuzat, deoarece au considerat că au acceptat deja un compromis dificil permițând trupelor turce să patruleze împreună cu militarii americani în nordul Siriei. Nemulțumirea Turciei față de statu quo-ul acordului s-a transformat în ostilitate deschisă, președintele turc prezentând public un ultimatum împotriva FDS. Ultimatumul a fost ignorat de grupare și Turcia a declarat că „termenul limită” a expirat la începutul lunii octombrie 2019.
Preludiul operațiunii miniatura|left|Soldați americani îi întâmpină pe soldații turci înaintea unei patrule comune în nordul Siriei, pe 4 octombrie 2019. Pregătirea ofensivei a început în primele zile ale lunii octombrie 2019, odată cu retragerea forțelor americane de pe pozițiile lor situate în apropiera graniței cu Turcia, după ce președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a avut o conversație telefonică cu președintele american Donald Trump în legătură cu planurile Turciei privind o operațiune militară împotriva zonelor deținute de Forțele Democratice Siriene la est de fluviul Eufrat. Deși guvernul Statelor Unite a declarat oficial că nu sprijină ofensiva condusă de Turcia, Casa Albă a anunțat, pe 6 octombrie 2019, că nu va interveni și că va retrage întregul personal al Statelor Unite din regiune pentru a evita un potențial incident între Turcia și Statele Unite pe teren. Secretarul de Stat Pompeo a negat că acest lucru echivalează cu un accept acordat Forțelor Armate Turce de a ataca Forțele Democratice Siriene, însă un purtător de cuvânt al FDS a calificat retragerea americană drept o trădare. În același timp, Statele Unite au înghețat ajutorul militar acordat FDS, pentru a nu se a afla în situația de a înarma gruparea împotriva unui aliat NATO.
Pe 8 octombrie 2019, armata turcă a bombardat un convoi de vehicule transportând din Irak spre Siria arme destinate FDS. Totuși, FDS nu au răspuns militar atacului și nu s-au raportat victime în urma loviturilor aeriene turce. În aceeși zi, forțele speciale ruse au deschis o traversare a Eufratului între zonele aflate sub controlul guvernului sirian și cele aflate sub controlul FDS în guvernoratul Deir ez-Zor. În timp ce FDS au afirmat că armata siriană se pregătea să intre în orașul Manbij din nord-estul guvernoratului Alep, oficiali sirieni au răspuns că toată concentrarea de forțe guvernamentale de lângă Manbij are drept scop prevenirea intrării în oraș a armatei turce. În aceeași zi, forțele turce au bombardat Ras al-Ain și au lansat tiruri de mitralieră înspre împrejurimile orașului.
Secretarul american adjunct al apărării pentru Orientul Mijlociu, Michael Mulroy, a declarat în fața Consiliului pentru Relații Externe că Statele Unite nu-și pot implementa strategia în Siria fără parteneri precum Forțele Democratice Siriene, care „au dus greul în operațiunea de distrugere a califatului Statului Islamic”. El a mai spus că Statele Unite nu trebuie să plece înainte de a stabiliza zona. „Dacă nu vom face asta, ne vom întoarce acolo cu siguranță, să o facem din nou”, a mai adăugat Mulroy. „O datorăm celor care trăiesc acolo, care au trecut prin suferințe inimaginabile, și datorăm bărbaților și femeilor care vor veni după noi la Departamentul de Stat, la Departamentul Apărării, să nu lăsăm lucrurile neterminate”.
Operațiunea 9 octombrie Operațiunea a început pe 9 octombrie 2019, cu lovituri aeriene și tiruri de obuziere turcești împotriva orașelor Tell Abyad, Ras al-Ain, de unde s-a raportat că mii de oameni au părăsit localitatea, Ain Issa și Qamishli, toate aflate sub controlul FDS. Data atacului conincide cu expulzarea din Siria, în 1998, a liderului PKK Abdullah Öcalan, de către guvernul președintelui Hafez al-Assad.Turkey-Syria border: All the latest updates
Într-o reacție față de tirurile venite de peste graniță, purtătorul de cuvânt al FDS a afirmat că Turcia atacă populația civilă. Drept răspuns din partea PKK, șase rachete au fost ulterior lansate către orașul turc Nusaybin, iar alte două au lovit orașul Ceylanpınar. Tot ca urmare a începerii operațiunii turce, Forțele Democratice Siriene au anunțat că vor suspenda acțiunile militare înmpotriva Statului Islamic și că doi civili au fost deja uciși. Într-o reacție publică, FDS au chemat Statele Unite să impună o zonă de interdicție aeriană deasupra nordului Siriei.
Ofensiva terestră Spre sfârșitul zilei, armata turcă a anunțat că a declanșat faza terestră a operațiunii din trei direcții, incluzând Tell Abyad.
10 octombrie miniatura|Bombardarea orașului Ras al-Ain pe 10 octombrie 2019