Distincția dintre prețurile reale și prețurile ideale reprezintă o diferență între costurile efective plătite pentru produse, servicii, bunuri și forța de muncă (suma netă de bani care se schimbă efectiv) și costurile calculate care nu sunt efectiv percepute sau plătite în comerțul de piață, deși ele pot facilita comerțul.Makoto Itoh and Costas Lapavitsas, Political economy of money and finance. London: Palgrave Macmillan, 2002, p. 6. Diferența este între prețurile efective, plătite și informațiile despre prețurile posibile, potențiale, probabile sau nivelurile prețurilor „medii”."...existing price-theories do not concern themselves directly with actual market-prices, at which commodities are in fact sold and bought on the market, but with purely theoretical ideal 'equilibrium' prices. The only way in which such theories are allegedly related to real prices is indirectly, through the supposition that the ideal unit-price of each commodity-type is the long-term time-average of its real unit-price." Emmanuel Farjoun & Moshe Machover, The Laws of Chaos. London: Verso, 1983, p. 103. Această distincție nu trebuie confundată cu diferența dintre „prețurile nominale” (valoarea curentă) și „prețurile reale” (ajustate pentru inflația prețurilor și / sau impozitele și / sau taxele auxiliare).A "nominal price" is sometimes also understood as a price formality which is only a reference, and differs from the actual deal struck. Este asemănător, dar nu identic, cu distincția dintre „valoarea teoretică” și „prețul de piață” în economia financiară.Nasser Saber, Speculative Capital, Vol. 1. London: Pearson Education, 1999, p. 39.
Caracteristici Prețurile ideale, exprimate în unități monetare, pot fi „estimate”, „teoretizate” sau „imputate” în scopuri de contabilitate, tranzacționare, marketing sau calcul, de exemplu, folosind legea mediilor. Adesea, prețurile efective ale tranzacțiilor reale sunt combinate cu prețurile presupuse, în scopul calculării sau estimării prețurilor. Chiar dacă aceste prețuri pot să nu corespundă în mod direct cu tranzacțiile, care implică produse, bunuri sau servicii comercializate efectiv, acestea pot furniza, totuși, „semnale de preț”, care influențează comportamentul economic.
De exemplu, dacă statisticienii publică estimări de preț sintetizate despre economie în ansamblu, este posibil ca operatorii pieței să răspundă la aceste informații privind prețurile chiar dacă sunt departe de a fi exacte, dacă se bazează pe un număr foarte mare de presupuneri și dacă sunt revizuite ulterior. De exemplu, publicarea de noi date referitoare la PIB are adesea un efect imediat asupra activității pieței de valori, în măsura în care este interpretată ca un indicator menit să determine venituri în creștere sau în scădere.
Prețurile ideale sunt, de obicei, prețuri care s-ar stabili în comerț, dacă anumite condiții s-ar aplica (sau nu). Numărul prețurilor ideale stabilite pentru calcule sau semnalare în lume depășește cu mult numărul prețurilor reale obținute. Majoritatea bunurilor și serviciilor economice din societate, la un moment dat, sunt deținute sau utilizate, dar nu sunt tranzacționate; totuși, oamenii extrapolează constant prețurile care s-ar stabili dacă ar fi puse pe piețe sau dacă ar trebui să fie schimbate. Aceste informații referitoare la preț sunt esențiale în estimarea veniturilor posibile, a implicațiilor bugetare sau a cheltuielilor asociate cu o tranzacție.
În prezent, distincția cea mai întâlnită apare în activitatea de audit.Handbook of international standards on auditing and quality control. New York: International Federation of Accountants, 2009. "A difference between the outcome of an accounting estimate and the amount originally recognized or disclosed in the financial statements does not necessarily represent a misstatement of the financial statements. This is particularly the case for fair value accounting estimates, as any observed outcome is invariably affected by events or conditions subsequent to the date at which the measurement is estimated for purposes of the financial statements." (pp. 472–73) "However, estimation uncertainty may exist even when the valuation method and data are well defined." (p. 479) "...International Accounting Standard (IAS) 39 defines fair value as "the amount for which an asset could be exchanged, or a liability settled, between knowledgeable, willing parties in an arm's length transaction." The concept of fair value ordinarily assumes a current transaction, rather than settlement at some past or future date. Accordingly, the process of measuring fair value would be a search for the estimated price at which that transaction would occur." (p. 512). De asemenea, aceasta are o semnificație importantă în teoria economică și mai precis pentru măsurarea econometrică și teoria prețurilor; motivul principal este acela că datele referitoare la prețuri, constituie în cele mai multe cazuri baza pentru luarea deciziilor economice și politice.
În lucrările Grundrisse ale lui Marx a fost introdusă o distincție între prețurile reale (sau existente) și prețurile ideale.Karl Marx, Grundrisse. New York: Vintage Books, 1973, p. 402. În Contributii la critica economiei politice (1859),Karl Marx,A Contribution to the Critique of Political Economy (1859), chapter 2, Note B: Theories of the Standard of Money. Marx îi critică deja pe James Steuart și John Grey pentru că au denaturat diferența dintre prețurile reale și prețurile ideale.Costas Lapavitsas, Profiting without producing. London: Verso, 2014, p. 79. În capitolul 3 al primului volum din Das Kapital, Marx afirmă:
Fiecare comerciant este conștient de faptul că este puțin probabil să-și schimbe bunurile în bani, atunci când le-a atribuit acestora valoarea într-un preț sau în bani imaginari, și asta nu necesită câtuși de puțin aur real, pentru a estima în acel metal milioanele de kilograme în valoare de bunuri. Prin urmare, când banii servesc ca o măsură de valoare, sunt utilizați doar ca bani imaginari sau ideali. Această situație a dat naștere celor mai incredibile teorii. Deși banii, care servesc drept măsura de valoare, sunt doar bani ideali, prețul depinde în totalitate de esența concretă care sunt banii. (...) Posibilitatea... incongruenței cantitative dintre preț si magnitudinea valorii, sau derivația primei de ultima este inerentă în forma prețului înseși. Acest lucru nu este un defect, ba, din contră, se adaptează perfect la forma prețului, la un mod de producție a cărui legi inerente se impun doar ca un mijloc de iregularitați, aparent fară legi, ce compensează unul pe celălalt. Totuși, forma prețului nu este doar compatibilă cu posibilitatea unei incongruități între magnitudinea valorii și preț, cu alte cuvinte, între anteriorul și expresia sa în bani, dar ar putea de asemenea să ascundă o inconsistență calitativă, în așa fel încât prețul să înceteze complet să exprime valoarea, deși banii nu sunt nimic altceva decât forma valorii comodităților,.Marx, Capital Vol. 1, ch 3, section 1
Activitatea de stabilire a prețurilor, bunurilor, serviciilor și activelor, facilitarea tranzacțiilor, comunicarea prețurilor și urmărirea acestora consumă de fapt o cantitate foarte mare de timp de muncă al individului, indiferent dacă se întâmplă să se producă într-un mod centralizat sau descentralizat. Milioane de lucrători sunt specializați profesional în astfel de activități, fie ca funcționari, comercianți, cumpărători, vânzători, contabili, consilieri financiari, lucrători ai băncii sau economiști etc. Dacă respectiva lucrare nu este finalizată, informațiile despre prețuri nu ar mai fi disponibile, ceea ce ar determina ca procesul de tranzacționare să devină dificil sau imposibil de operat. Prin urmare, indiferent dacă este sau nu considerat „birocratic”, acesta rămâne un serviciu administrativ esențial. Oamenii nu pot „alege între prețuri” dacă nici măcar nu știu care sunt acele prețuri; și, în mod normal, nu pot „inventa” prețul care le convine, deoarece costurile, bugetele și veniturile depind exact de prețul pe care aceștia îl percep.
Crearea informațiilor despre preț este un proces de producție - producția sa valorează bani, pentru că este vitală în domeniul comerțului și fără ea nu ar putea avea loc circulația bunurilor și serviciilor. Prin urmare, informațiile despre preț pot fi cumpărate și vândute ca produs. Dar procesul de producție al prețurilor în sine este adesea ascuns vederii și este aproape neobservabil. În concluzie, oamenii preiau de multe ori existența informațiilor despre prețuri ca venind de la sine, și evident, nu merită nici măcar o investigație suplimentară. „O certitudine misterioasă ne domină viețile în perioada modernă, capitalistă târzie: prețul. Nici o singură zi nu trece fără să înveți, să faci și să îl iei. Cu toate acestea, în pofida prezenței sale răspândite în jurul nostru, nu știm prea multe despre ele."Koray Çalışkan, "Price as a Market Device: Cotton Trading in Izmir Mercantile Exchange". In M. Callon, Y. Millo and F. Muniesa (eds.) Market Devices. London: Blackwell Publishing, 2007, p. 241. De asemenea, un preț poate fi atașat în cursul unei alte activități, sau procedura de stabilire a prețurilor poate fi un secret ținut cu atenție, mai degrabă decât accesibil pe o piață deschisă, pentru că în cazul în care competitorii ar ști de acest lucru, ar putea afecta în mod negativ veniturile întreprinderii."According to the Information Security Oversight Office, which keeps watch over the U.S. government's secrets, more than 3.5 million new secrets are created each year.' That works out to almost 10,000 new secrets a day. No doubt many more secrets were not even recorded. Until recently, even the rules and criteria for classifying and declassifying secret information were themselves secret. There are now two million officials in government and another one million in private industry with the authority to classify documents." Dennis F. Thompson, "Democratic Secrecy," Political Science Quarterly, Vol. 114, No. 2, Summer 1999, p. 181. Dar dacă procesele de stabilire a prețurilor sunt privite ca procese de producție, se dovedește că implică mult mai mult decât ar putea sugera simpla observare a unei etichete sau a unui număr al prețului.