Această cronologie a istoriei evolutive a vieții reprezintă actala teorie științifică care descrie principalele evenimente ale dezvoltării vieții pe planeta Pământ. În biologie, evoluția este orice schimbare care apare pe parcursul mai multor generații succesive în caracteristicile ereditare ale populațiilor biologice. Procesele evolutive dau naștere diversității la toate nivelurile de organizare biologică, de la regn la specii. Asemănările dintre toate organismele actuale indică prezența unui strămoș comun din care au evoluat toate speciile cunoscute, vii și dispărute. Se estimează că au dispărut mai mult de 99% din toate speciile care au trăit vreodată pe Pământ, care se ridică la peste cinci miliarde de specii. Estimările privind numărul de specii actuale de pe Pământ variază de la 10 milioane la 14 milioane, dintre care aproximativ 1,2 milioane au fost documentate și peste 86% nu au fost încă descrise. Cu toate acestea, un raport științific din mai 2016 estimează că 1 trilion de specii sunt în prezent pe Pământ, fiind descrise doar 0,001%.

Deși datele prezentate în acest articol sunt estimări bazate pe dovezi științifice, au existat controverse între opiniile mai tradiționale ale biodiversității crescute odată cu trecerea timpului și opinia că modelul de bază pe Pământ a fost unul de anihilare și diversificarea și că, în anumite timpuri trecute, cum ar fi Explozia cambriană, a existat o mare diversitate. Four diagrams of evolutionary models

Cronoligie detaliată În această cronologie, Ma înseamnă „milioane de ani în urmă” și ka înseamnă „mii de ani în urmă”.

Eonul Hadean

4000 milioane de ani și mai devreme.

Dată Eveniment 4600 Ma Planeta Pământ se formează din discul de acreție care se învârte în jurul tânărului Soare, cu compuși organici (molecule organice complexe) necesare existenței vieții care s-au format poate în discul protoplanetar de praf cosmic care îl înconjoară înainte de formarea Pământului în sine. 4500 Ma Conform ipotezei impactului gigantic, Luna a luat naștere atunci când planeta Pământ s-a ciocnit cu planeta ipotetică Theia, trimițând un număr foarte mare de mici sateliți pe orbită în jurul tânărului Pământ, care în cele din urmă s-a reunit pentru a forma Luna. Atracția gravitațională a noii Luni a stabilizat axa de rotație a Pământului și a stabilit condițiile în care s-a produs abiogeneza. 4404 MaPrima apariție a apei lichide pe Pământ. 4280 Ma Cea mai timpurie apariție posibilă a vieții pe Pământ.

Eonul Arhaic

4000 Ma – 2500 Ma

Dată Eveniment 4000 Ma Formarea centurii de roci verzi în cratonul Acasta Gneiss din teritoriile de nord-vest, Canada, cea mai veche centură de rocă din lume. 4100–3800 Ma Marele bombardament târziu: ploaie de meteoriți asupra planetelor interioare. Fluxul termic derivat din activitatea hidrotermică din timpul Marelui bombardament târziu ar fi putut duce la abiogeneză și la diversificarea timpurie a vieții. „Rămășițe ale vieții biotice” au fost găsite în roci vechi de 4,1 miliarde de ani din Australia de Vest. Acesta este cel mai probabil moment în care viața a apărut. 3900–2500 Ma Apar celule care seamănă cu procariote. Aceste prime organisme sunt chimioautotrofe: folosesc dioxid de carbon ca sursă de carbon și oxidează materiale anorganice pentru a extrage energie. Ulterior, procariotele au dezvoltat glicoliza, un set de reacții chimice care eliberează energia moleculelor organice precum glucoza și o depozitează în legăturile chimice ale ATP. Glicoliza și ATP continuă să fie utilizate în aproape toate organismele, neschimbate, până în zilele noastre. 3800 Ma Formarea centurii de roci verzi a complexului Isua, din regiunea vestică a Groenlandei, în care rocile prezintă o frecvență izotopă care sugerează prezența vieții. Cea mai veche dovadă de viață de pe Pământ este grafitul de origine biogenă găsit în rocile metasedimentare vechi de 3.700 milioane de ani în vestul Groenlandei și fosile microbiene găsite în gresia veche de 3,48 miliarde de ani descoperită în Australia de Vest. 3500 Ma Viața ultimului strămoș comun universal (LUCA); are loc diferențierea între bacterii și archaea. Bacteriile dezvoltă forme primitive de fotosinteză care la început nu produce oxigen. Aceste organisme au generat Adenozintrifosfat (ATP) prin exploatarea unui gradient de protoni, mecanism încă utilizat în practic toate organismele. 3200 Ma Diversificarea și extinderea acritarhilor (microfosile organice). 3000 Ma Cianobacteriile fotosintetizante au evoluat; foloseau apa ca agent reducător, producând astfel oxigen ca produs rezidual. Inițial, oxigenul oxidează fierul dizolvat în oceane, creând minereu de fier. Concentrația de oxigen din atmosferă a crescut încet, acționând ca o otravă pentru multe bacterii și declanșând în cele din urmă Marele Eveniment de oxigenare. 2800 Ma Cele mai vechi dovezi pentru viața microbiană pe uscat sub formă de paleozoli, bălți efemere și secvențe aluviale bogate în materie organică, unele dintre ele purtând microfosile.

Eonul Proterozoic

2500 Ma – 542 Ma. Conține erele Paleoproterozoic, Mesoproterozoic și Neoproterozoic.

Dată Eveniment 2500 Ma Mare eveniment de oxigenare datorat de fotosinteza oxigenă a cianobacteriilor. Începutul tectonicii plăcilor atunci când scoarța oceanică atinge o densitate suficientă pentru procesul de subducție. Până în 1850 Ma Apar celule eucariote care conțin organite celulare cu funcții diverse, și probabil derivă din fagocitoza între procariote. (Vezi simbiogeneza). Virusii bacterieni (bacteriofag) apar înainte sau, la scurt timp după divergența liniei procariote și eucariote. Apariția păturilor roșii arată că s-a produs o atmosferă oxidantă. Circumstanțele favorizează răspândirea vieții eucariote. 1400 Ma Creștere mare a diversității stromatolite. 1300 Ma Primele ciuperci de uscat. Până 1200 Ma Meioza și reproducerea sexuală sunt prezente la eucariote unicelulare și, probabil, la strămoșul comun al tuturor eucariotelor. Sexul poate chiar a apărut mai devreme în lumea ARN. Reproducerea sexuală apare prima dată în registrul fosil; este posibil să fi crescut indicele evolutiv.1000 Ma Primele eucariote non-marine se mută pe uscat. Erau fotosintetice și multicelulare, ceea ce indică faptul că plantele au evoluat mult mai devreme decât se credea inițial. 750 MaPrimele protozoare (ex: Melanocyrillium); începutul evoluției animalelor. 850–630 Ma Este posibil să fi avut loc o glaciație globală (Pământ de Zăpadă). Părerile dacă a crescut sau a scăzut biodiversitatea sau rata de evoluție sunt împărțite. Se crede că acest lucru s-a datorat evoluției primelor plante terestre, care a dus la creșterea cantității de oxigen și a scăzut cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă. 600 Ma Acumularea de oxigen atmosferic permite formarea unui strat de ozon. Înainte de aceasta, viața pe uscat ar fi necesitat probabil alte substanțe chimice pentru atenuarea radiațiilor ultraviolete până la minimuri suficiente pentru a permite colonizarea uscatului. 580–542 Ma Biota perioadei Ediacaran prezintă primele organisme complexe multicelulare acvatice mari - deși afinitățile lor rămân încă un subiect de dezbatere. 580–500 Ma Majoritatea încrengăturilor moderne de animale încep să apară în evidența fosilelor în timpul Exploziei Cambriene. 550 Ma Primele dovezi fosile pentru Ctenophora, Porifera (bureți), Anthozoa (corali și anemone marine).

Eonul Fanerozoic

542 Ma – prezent

Eonul Fanerozoic, literalmente „perioada de viață vizibilă“, marchează apariția în registrul fosil a urmelor abundente de organisme decorticate. Este împărțit în trei ere: Paleozoic, Mezozoic și Cenozoic, care sunt divizate prin majore extincții în masă.

Era Palaeozoică

542 milioane de ani – 251.0 milioane de ani și conține perioadele: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer și Permian.

Dată Eveniment 535 Ma Diversificare majoră a viețuitoarelor din oceane: cordate, artropode, echinoderme, moluște, brachiopode, foraminifere, radiolaria, etc. 530 Ma Cele mai vechi fosile de amprente descoperite vreodată pe uscat datează de acum 530 milioane de ani. 525 Ma Primele graptolithina.511 Ma Primele crustacee. 510 Ma Primele cefalopode și poliplacofore. 505 Ma Fosilizarea șisturilor din Burgess. 500 Ma Meduzele există de cel puțin de la această dată. 485 Ma Primele vertebre cu oase adevărate (pești fără fălci). 450 Ma Apar primele conodonta complete și echinoide. 440 Ma Primii pești agnathan: Heterostraci, Galeaspida și Pituriaspida 420 Ma Primii actinopterigieni, trigonotarbida și scorpioni de uscat. 410 Ma Primele semne ale dinților la pește. Primii nautilida, lycophytes și trimerophytopsida. 395 Ma Primii licheni, opiliones, hexapode, acarieni și amoniți. Primele urme de tetrapode pe uscat.365 MaAcanthostega este unul dintre primele vertebrate capabile să meargă. 363 Ma La începutul Carboniferului, Terra începe să semene cu aspectul său actual. Insectele populează uscatul și vor coloniza curând aerul; rechinii unt principalii prădători ai oceanelor, iar vegetația acoperea pământul; plante purtătoare de semințe și pădurile vor înflori curând. Tetrapodele dobândesc adaptări care îi vor ajuta să ocupe un habitat terestru. 360 Ma Primii crabi și pteridophyte. Flora terestră este dominată de ferigi cu semințe. Pădurea Xinhang crește în această perioadă. 350 Ma Primii rechini mari, chimaeridae și mixine. 340 Ma Diversificarea amfibienilor. 330 Ma Primele vertebrate amniote (Paleothyris). 320 Ma Sinapsidele (precursorii mamiferelor) se separă de sauropside (reptile) în Carboniferul târziu. 305 Ma Cele mai vechi reptile diapside (de exemplu, Petrolacosaurus) 296 Ma Cea mai veche caracatiță cunoscută (Pohlsepia) 280 Ma Cei mai vechi gândaci. Plantele cu semințe și coniferele se diversifică în timp ce lepidodendridele și sfenopsidele se împuținează. 275 Ma Sinapsidele therapsid se separă de sinapsidele pelycosaur.270 MaGorgonopsia apare în înregistrările fosile. 251.4 Ma Extincția Permian-Triasic elimină peste 90-95% din speciile marine. Organismele terestre nu au fost la fel de grav afectate ca biota marină. Această „curățare” ar fi putut duce la o diversificare ulterioară, însă din cauza biodiveristății pierdute, recuperarea completă a avut loc în 30 de milioane de ani.

Era Mezozoică

De la 251,4 milioane de ani la 66 milioane de ani și conține perioadele: Triasic, Jurasic și Cretacic.