Perioada a fost o perioadă din istoria Japoniei caracterizată prin instabilitate politică, conflicte militare aproape continue și fragmentare feudală. Denumirea este inspirată de analogia cu Perioada Statelor Combatante din China, fără a exista o legătură directă între cele două.Sansom, George B. (2005). A History of Japan: 1334–1615. Tokyo: Charles E. Tuttle Publishing.
Perioada a început, în mod convențional, odată cu Războiul Ōnin (1467–1477), care a slăbit autoritatea shogunatului Ashikaga, și s-a încheiat treptat prin procesul de unificare a Japoniei realizat de Oda Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi și Tokugawa Ieyasu, culminând cu instaurarea shogunatului Tokugawa.
Rezumat Deși Împăratul Japoniei a rămas conducătorul oficial al statului, autoritatea sa a fost în mare parte simbolică, puterea reală fiind exercitată de shōgun și de marii daimyō. În timpul perioadei Sengoku, controlul central al shogunatului s-a erodat treptat, iar numeroși daimyō regionali au devenit autonomi, intrând frecvent în conflict unii cu alții pentru teritoriu și influență.
Creșterea comerțului, inclusiv relațiile comerciale cu dinastia Ming, a contribuit la dezvoltarea economică și la extinderea orașelor și piețelor. În paralel, schimbările din agricultură și fiscalitate au dus la numeroase revolte țărănești, alimentate de datorii, foamete și dezastre naturale.
Războiul Ōnin (1467–1477), declanșat de o dispută privind succesiunea shogunală, este considerat în mod tradițional începutul perioadei Sengoku. Conflictul dintre facțiunile conduse de clanul Hosokawa și clanul Yamana a devastat Kyoto și a dus la extinderea războaielor în provincii, accelerând dezintegrarea autorității centrale.
Unificarea Japoniei a fost realizată treptat de către trei lideri principali: Oda Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi și Tokugawa Ieyasu, care au pus capăt epocii războaielor feudale.
Cronologie Războiul Ōnin din 1467 este considerat, în general, punctul de început al perioadei Sengoku. Sfârșitul acesteia este plasat diferit de istorici, fiind asociat fie cu abolirea shogunatului Muromachi (1573), fie cu bătălia de la Sekigahara (1600), fie cu asediul Osaka (1615).
An Eveniment 1467 Începutul Războiului Ōnin 1477 Sfârșitul Războiului Ōnin 1493 Lovitura de stat Meiō; ascensiunea lui Hōjō Sōun în provincia Izu 1543 Sosirea portughezilor la Tanegashima și introducerea archebuzelor în Japonia 1560 Bătălia de la Okehazama – victoria lui Oda Nobunaga asupra lui Imagawa Yoshimoto 1568 Oda Nobunaga intră în Kyoto 1573 Sfârșitul shogunatului Ashikaga 1582 Incidentul Honnō-ji – asasinarea lui Oda Nobunaga 1590 Asediul Odawara și supunerea clanului Hōjō 1600 Bătălia de la Sekigahara 1603 Înființarea shogunatului Tokugawa 1615 Asediul Osaka – distrugerea finală a clanului Toyotomi
Gekokujō Slăbirea autorității centrale a dus la apariția fenomenului , care desemna răsturnarea ordinii sociale tradiționale, prin care subordonații ambițioși își înlocuiau superiorii. Numeroși lideri militari au ajuns la putere prin merit militar și alianțe strategice, în detrimentul vechilor elite aristocratice.
Un exemplu timpuriu este Hōjō Sōun, care a preluat controlul asupra provinciei Izu și a pus bazele puterii clanului Hōjō târziu în regiunea Kantō. În mod similar, clanuri precum clanul Miyoshi au înlocuit clanul Hosokawa, iar clanul Oda a ajuns la putere în detrimentul altor familii regionale.
Grupurile religioase organizate au dobândit, de asemenea, influență politică, în special mișcările Ikkō-ikki asociate cu secta Jōdo Shinshū, care au format comunități autonome și au controlat temporar teritorii precum provincia Kaga.
Unificarea Japoniei După mai mult de un secol de conflicte, procesul de unificare a Japoniei a fost inițiat de Oda Nobunaga, care a extins controlul asupra Japoniei centrale după intrarea sa în Kyoto în 1568. În 1582, Nobunaga a fost asasinat de generalul său Akechi Mitsuhide, iar succesorul său politic, Toyotomi Hideyoshi, a continuat campania de unificare.
Hideyoshi a reușit să subordoneze majoritatea daimyō-urilor și a condus ca kampaku, neputând primi titlul de shōgun din cauza originii sale sociale. După moartea sa în 1598, rivalitățile politice au reizbucnit, culminând cu bătălia de la Sekigahara (1600), unde Tokugawa Ieyasu a învins coaliția rivală.
Victoria lui Tokugawa a dus la instaurarea shogunatului Tokugawa în 1603 și la distrugerea definitivă a rezistenței Toyotomi în cadrul asediului Osaka (1614–1615), eveniment considerat în mod frecvent sfârșitul perioadei Sengoku.
Cei trei unificatori ai Japoniei Oda Nobunaga Toyotomi Hideyoshi Tokugawa Ieyasu
Note
Bibliografie
Jansen, Marius B. (2000). The Making of Modern Japan. Cambridge: Harvard University Press. /. .
Vezi și Istoria Japoniei
Legături externe Perioada Sengoku - Enciclopedia istoriei antice Arhivele Samurai Pagina istorie japoneză Sengoku Expo: Proiectare japoneză, Cultură în epoca războaielor civile, desfășurată în Prefectura Gifu, 2000-2001 Lista cu Senimoku Daimyos
Categorie:Evul Mediu în Japonia Categorie:Articole cu surse în limba japoneză (ja) Categorie:Perioade istorice japoneze