Rubidiul este un element chimic notat cu simbolul Rb și care are numărul atomic 37. Rubidiul este un metal alcalin moale, de culoare alb-argintie; în stare elementară este foarte reactiv, cu proprietăți similare altor metale alcaline, precum oxidarea rapidă în aer. Rubidiul natural este un amestec izotopic: 85Rb, singurul izotop stabil, cu o concentrație de 72%. Restul procentelor, de 28% reprezintă izotopul radioactiv 87Rb ce are timpul de înjumătățire de 49 miliarde de ani - mai mult de 3 ori vârsta estimată a Universului.
Chimiștii germani Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff descoperă rubidiul in 1861 datorită metodei spectroscopiei atomice.
Compușii rubidiului au diverse aplicații chimice și electronice. Rubidiul metalic este vaporizat ușor, având un spectru de absorbție bun și fiind utilizat în manipularea atomilor prin laser.
Acest metal nu este cunoscut ca având o funcție vitală pentru organismele vii. Cu toate acestea, a fost observat faptul că rubidiul ionic este asimilat de organisme similar ionului de potasiu, fiind asimilat activ de către celulele vegetale și animale datorită încărcăturii similare.
Istoric Rubidiul a fost descoperit în 1861 de către chimiștii germani Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff. Numele provine din latinul rubidus. Structură atomică Un atom de rubidiu are 37 de protoni și electroni și 48 de neutroni.
Izotopi
Proprietăți Proprietăți fizice Proprietăți chimice În oxigen rubidiul arde formând superperoxid: 4Rb + O2 = 2Rb2O La temperaturi obișnuite sau la o mică încălzire rubidiul reacționează cu azotul, siliciul, sulful, halogenii și alte nemetale:
6Rb + N2 = 2Rb3N 2Rb + H2 = 2RbH 2Rb + Cl2 = 2RbCl (se autoinflamează)
Rubidiul reacționează intens cu acizii minerali:
2Rb + 2HBr = 2RbBr + H2
Intens reacționează cu apa. Hidrogenul care se degajă se autoinflamează:
2Rb + 2H2O = 2RbOH + H2
Rubidiul se dizolvă în amoniac lichid:
2Rb + NH3 = Rb2NH + H2
Oxidul de rubidiu este un oxid bazic. El poate fi primit pe cale indirectă:
RbO2 + 3Rb = 2Rb2O
El reacționează intens cu acizii, oxizii acizi și amfoteri:
Rb2O + H2O = 2RbOH Rb2O + H2SO4 = Rb2SO4 + H2O
Hidroxidul de rubidiu este o bază puternică, bine solubilă în apă. El reacționează cu oxizii acizi și amfoteri, acizii, sărurile metalelor grele și de amoniu, cu unele nemetale și a.
6RbOH + 3Br2 = 5RbBr + RbBrO3 + 3H2O (RbOH fierbinte) 2RbOH + CO2 = Rb2CO3 + H2O 3RbOH + Cr(OH)3= Rb3[Cr(OH)6] 2RbOH + ZnO = Rb2ZnO2 + H2O (la topire) 2RbOH + (NH4)2CO3 = Rb2CO3 + 2NH3 + 2H2O 3RbOH + FeCl3 = Fe(OH)3 + 3RbCl
Sărurile de rubidiu sunt substanțe stabile, ionice, bine solubile în apă. În soluțiile apoase ele disociază complet. Ionul de rubidiu nu hidrolizează. Cu toate acestea, unii compuși ai rubidiului totuși hidrolizează în apă. Acestea sunt sărurile acizilor slabi, hidrura de rubidiu, superperoxidul de rubidiu, nitrura, fosfura și a.:
RbH + H2O = RbOH + H2 Rb3N + 3H2O = 3RbOH + NH3 2RbO2 + 2H2O = 2RbOH + H2O2 + O2
Ionul de rubidiu nu formează anioni complecși. Compușii elementului Compuși organici Răspândire
Producere Preparare în laborator Producere la scară industrială Utilizare Medicină Alte aplicații
Rolul elementului în biologie
Măsuri de protecție chimică Toxicitate Note
Bibliografie Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 423
Vezi și Tabelul periodic al elementelor Legături externe Rubidiul pe sistemul-periodic.go.ro
Categorie:Elemente chimice Categorie:Metale alcaline Categorie:Agenți reducători