a fost o actriță japoneză de film. Numele ei real a fost Tefu Shigehara. A interpretat roluri de femei din clasa muncitoare și de femei bătrâne și a apărut în peste 300 de filme. Soțul ei a fost cameramanul Hideo Shigehara.
Biografie
Tinerețea Iida s-a născut pe 15 aprilie 1897 în districtul Asakusa al metropolei Tokyo. Deși tatăl ei era un mic funcționar la Ministerul Comunicațiilor, familia nu avea mulți bani, așa că, la vârsta de doi ani, Iida a fost trimisă să locuiască cu bunica maternă.キネマ旬報1980 Iida era cea mai în vârstă din cei cinci copii, dar, din cauza sărăciei, copiii erau subnutriți și s-au îmbolnăvit de nictalopie. După ce a studiat la o școală primară particulară, Iida a fost admisă, cu ajutorul bunicii sale, la Ueno Koto Jogakko și a lucrat noaptea la o expoziție în aer liber pentru a-și ajuta financiar familia. În cele din urmă, ea a descoperit că îi place mai mult să lucreze decât să meargă la școală. A încetat să mai frecventeze școala timp de două luni până când expoziția sezonieră s-a închis odată cu venirea toamnei.
Cariera de actriță În 1913 Iida a început să lucreze la magazinul Matsuzakaya din districtul Ueno.松坂屋「ひと・こと・もの」語り, accesat la 5 august 2015 A lucrat acolo pe mai multe posturi, inclusiv în departamentul de cusătorie și ca funcționară. În 1919 a început să scrie la un ziar de divertisment din districtul Nihonbashi. În toamna aceea, Matagoro Nakamura, un actor al teatrului kabuki, a publicat un anunț în Miyako Shinbun pentru angajarea unei actrițe care să joace într-un teatru numit Asakusa Koen Gekijo. Iida a fost angajată, dar a descoperit că toate rolurile ei erau de servitoare. Când directorul teatrului a murit în 1920, teatrul a fost dizolvat. Iida a încercat să se angajeze ca actriță la studiourile de film, dar a fost refuzată.
Actriță la Shochiku Kamata miniatura|300x230px|Zilele tinereții (1929) În 1922 Iida și o prietenă din perioada când scria la ziar au încercat să se angajeze la studioul de film Shochiku Kamata Shashincho. Inițial a fost angajată doar prietena lui Iida, dar una dintre colegele lui Iida care lucra la Shochiku a intervenit și i-a încurajat pe decidenți să o angajeze pentru roluri secundare, cum ar fi rolurile de servitoare.
În ianuarie 1923 Iida a fost angajată oficial în cadrul companiei. Ea a debutat în filmul Shi ni iku tsuma. Primul ei film care a făcut-o celebră a fost Yami o iku, iar regizorul Yoshinobu Ikeda a lăudat-o pentru modul cum a interpretat o muncitoare neatrăgătoare sexual. Iida a obținut apoi recenzii bune pentru interpretarea rolului unei femei în vârstă în filmul Jinsei no Ai al lui Kiyohiko Ushihara. S-a mutat după scurt la un alt studio de film după Marele cutremur din Kanto din 1923, dar a revenit curând la studioul Shochiku Kamata în ianuarie 1924.
Shochiku În 1924, în timp ce interpreta o muncitoare în filmul Sweet Home al lui Ikeda, Iida și-a tăiat buza pe o ladă cu mere în timpul unei scene în care o ataca pe Moroguchi Tsuzuya. A avut nevoie de două copci și a hotărât să-și perfecționeze abilitățile actoricești. În luna iulie din acel an, Iida a fost solicitată să joace în mai multe comedii, precum Gamaguchi a lui Yoshino Jiro. În 1925 Iida a început instruirea pentru a deveni actriță principală cu Tokuji Kobayashi și Kaoru Futaba. În 1926 Iida a fost promovată oficial actriță principală, împreună cu Goro Morino. Iida s-a căsătorit cu operatorul de film Hideo Shigehara în 1927. Shigehara lucra deseori cu Yasujirō Ozu, iar Iida a interpretat roluri secundare în multe dintre filmele lui Ozu, precum Zilele tinereții și Corul din Tokyo. Pe măsură ce lumea filmului a trecut de la filmele mute la filmele sonore, Iida a început să studieze arta spectacolelor rakugo. Primul ei film sonor a fost Chushingura în 1932. Ulterior, ea a devenit cunoscută pentru stilul ei de interpretare expresivă din filmul O Story of Floating Weeds al lui Ozu. miniatura|250x250px|Singurul fiu (1936)
Activitatea în perioada postbelică și moartea Primul film al lui Iida după încheierea războiului în 1945 a fost Izu no Musumetachi al lui Heinosuke Gosho. Acest film a fost, de asemenea, ultimul film al lui Iida pentru studioul Shochiku, iar ea a devenit actor liber profesionist. A apărut apoi în Record of a Tenement Gentleman (1947) al lui Yasujirō Ozu, în Drunken Angel (1948) și în Stray Dog (1949) ale lui Akira Kurosawa, în Omul cu ricșa (1958) al lui Hiroshi Inagaki și în Hadaka no Taisho (1958) al lui Hiromichi Horikawa. De asemenea, ea a interpretat-o pe bunica personajului principal din seria Wakadaisho a companiei Toho. A apărut, de asemenea, în multe seriale de televiziune. A fost decorată cu Medalia de Onoare în 1963 și cu Ordinul Tezaurului Sacru în 1967. În același an soțul ei a murit.
Chōko Iida a apărut în peste 320 de filme între 1923 și 1970.
În timp ce filma pentru un serial de televiziune pe 26 iulie 1972, sănătatea lui Chōko Iida s-a agravat brusc. A fost adusă a doua zi la spital, unde a fost diagnosticată cu pleurezie. Chōko Iida a murit de cancer pulmonar la 26 decembrie 1972.
Filmografie selectivă thumb|250 px|Hohi Aoki și Chōko Iida în Récit d'un propriétaire (1947). thumb|250 px|Chōko Iida în 1948. 1929: , regizat de Yasujirō Ozu 1931: , regizat de Yasujirō Ozu 1933: , regizat de Yasujirō Ozu 1933: , regizat de Heinosuke Gosho 1933: , regizat de Heinosuke Gosho 1933: , regizat de Mikio Naruse - patroana casei de gheișe 1933: , regizat de Mikio Naruse - proprietara barului 1933: , regizat de Heinosuke Gosho - o vecină 1934: , regizat de Yasujirō Ozu 1934: , regizat de Yasujirō Ozu 1934: , regizat de Yasujirō Shimazu 1935: , regizat de Yasujirō Ozu - Otsune 1935: , regizat de Yasujirō Ozu 1935: , regizat de Heinosuke Gosho 1936: , regizat de Yasujirō Ozu 1936: , regizat de Heinosuke Gosho 1936: , regizat de Yasujirō Shimazu 1937: , regizat de Yasujirō Ozu 1940: , regizat de Hiroshi Shimizu - Okei 1941: , regizat de Yasujirō Ozu - Kiyo 1945: , regizat de Heinosuke Gosho 1947: , regizat de Yasujirō Ozu 1947: , regizat de Shirō Toyoda, Mikio Naruse, Kenta Yamazaki și Teinosuke Kinugasa 1948: , regizat de Akira Kurosawa 1949: , regizat de Akira Kurosawa 1949: , regizat de Keisuke Kinoshita 1951: , regizat de Tadashi Imai 1953: , regizat de Shirō Toyoda 1955: , regizat de Heinosuke Gosho 1955: , regizat de Seiji Hisamatsu 1955: , regizat de Kinuyo Tanaka - Hide 1956: , regizat de Tadashi Imai 1957: , regizat de Heinosuke Gosho 1957: , regizat de Miyoji Ieki - Masu 1958: , regizat de Hiroshi Inagaki - bătrâna Otora, proprietara hanului 1958: , regizat de Mikio Naruse - Hide
Premii și distincții 1963: Medalia de Onoare cu panglică purpurie 1967: Ordinul Tezaurului Sacru
Note
Bibliografie
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1897 Categorie:Decese în 1972 Categorie:Actrițe japoneze Categorie:Decorați cu Medalia cu Panglică Purpurie