a fost un actor japonez care, într-o carieră întinsă pe parcursul a 65 de ani, a apărut în peste 160 de filme și în aproximativ 70 de producții de televiziune. El este cunoscut mai ales pentru colaborarea cu cineastul Yasujirō Ozu.

Tinerețea Ryū s-a născut în satul Tamamizu din districtul Tamana, o zonă rurală a prefecturii Kumamoto de pe insula Kyushu, cea mai sudică și mai vestică dintre cele patru insule principale ale Japoniei. Tatăl său era preot șef al templului Raishōji (来 照 寺), un templu al Școlii Honganji a budismului Pământului Pur. Ryū a urmat școala elementară în satul natal și apoi școală medie prefecturală, apoi s-a înscris la Colegiul de Etică și Filozofie Indiană al Universității Tōyō pentru a studia budismul. Părinții săi au sperat că îi va succeda tatălui său ca preot al templului Raishōji, dar Ryū nu a dorit această carieră, iar în 1925 a renunțat la studierea budismului și s-a înscris la academia de actorie organizată în studiourile din Kamata ale companiei de producție de film Shōchiku. La scurt timp, tatăl său a murit și Ryū s-a întors acasă pentru a prelua postul de preot. Totuși, după o jumătate de an, el a cedat acest post fratelui său mai mare și s-a întors la Kamata.

Carieră Timp de aproximativ zece ani a primit doar roluri de figurație și roluri minore, adesea nemenționate pe generic. În această perioadă a apărut în paisprezece filme regizate de Yasujirō Ozu, începând cu comedia tinerească Dreams of Youth (1928). Primul său rol mai consistent a fost în filmul College is a Nice Place (1936) al lui Ozu, iar Ryū a devenit cunoscut ca actor în filmul The Only Son (1936) al lui Ozu, unde a jucat rolul unui profesor de școală de vârstă mijlocie care a eșuat în viață, în ciuda faptului că are vârsta de doar 32 de ani. Acesta a fost rolul care l-a propulsat în carieră, iar de atunci a început să obțină roluri importante în filmele altor regizori. A interpretat rolul principal în filmul Aogeba tōtoshi (仰げば尊し, 1937) al lui Torajirō Saitō. Primul său rol principal într-un film al lui Ozu a fost în filmul There Was a Father (父ありき, 1942), unde a interpretat rolul unei persoane în vârstă: tatăl lui Shūji Sano, care era interpretat de un actor cu doar șapte ani mai tânăr. Chishū Ryū a fost, fără îndoială, actorul preferat al lui Ozu: a apărut în 52 dintre cele 54 de filme ale lui Ozu. A interpretat un rol (nu întotdeauna rolul principal) în fiecare dintre filmele de după război ale lui Ozu, de la Record of a Tenement Gentleman (1947) până la An Autumn Afternoon (1962). Unul dintre cele mai celebre roluri ale sale a fost cel din Tokyo Story (1953).

Ryū a apărut în peste 100 de filme ale altor regizori. El a jucat în Twenty-four Eyes (1954) al lui Keisuke Kinoshita și l-a interpretat pe Kantarō Suzuki, premierul japonez din timpul războiului, în Japan's Longest Day (1967) al lui Kihachi Okamoto. Din 1969 până la moartea sa, în 1993, a interpretat un preot budist posac, dar binevoitor, în mai mult de patruzeci de filme din populara serie It’s Tough Being a Man (Otoko wa tsurai yo), avându-l cap de afiș pe Kiyoshi Atsumi în rolul îndrăgitului comis-voiajor Tora-san. Ryū a parodiat acest rol în comedia The Funeral (1984) a lui Jūzō Itami. Ultimul film al lui Ryū a fost It’s Tough Being a Man: Torajirō’s Youth (男はつらいよ　寅次郎の青春: Otoko wa tsurai yo: Torajirō no seishun, 1992). Între anii 1965 și 1989 a jucat în aproximativ 90 de producții de televiziune.

Chishū Ryū a apărut în peste 350 de filme din 1928 până în 1992, printre care în numeroase filme ale lui Yasujirō Ozu, al cărui actor favorit a fost. În 1988 a fost subiectul unui film documentar intitulat Actorul Chishū Ryū, eu și studiourile Shochiku din Ofuna, realizat de Kin'ichi Hanawa. Actorul rătăcește prin studiourile Shōchiku aflate în curs de demolare, amintindu-și unele din filmările la care a luat parte.Acest documentar este adăugat ca bonus pe DVD-ul filmului Il était un père al lui Yasujirō Ozu în care Ryū interpretează rolul tatălui.

Accent Ryū și-a păstrat accentul însușit în timpul copilăriei sale în zona rurală a prefecturii Kumamoto pe tot parcursul vieții. Ar fi putut să renunțe la el la începutul carierei sale, dar a devenit o parte componentă a personajului interpretat în filme, evidențiind simplitatea și onestitatea sa. Atunci când editorialistul Natsuhiko Yamamoto a publicat un articol intenționat provocator, intitulat „Nu pot să-l sufăr pe Chishū Ryū”, în care batjocorea accentul lui Ryū, a avut loc o reacție furioasă a cititorilor, iar revista sa Shūkan Shinchō (週刊新潮) a fost inundată cu scrisori de protest.

Filmografie selectivă thumb|280px|Chishū Ryū și Kuniko Miyake în La Tour d'introspection (1941) thumb|280px|Haruhiko Tsuda și Chishū Ryū în Il était un père (1942) thumb|280px|Setsuko Hara și Chishū Ryū în filmul Printemps tardif (1949) al lui Yasujirō Ozu thumb|280px|Isuzu Yamada și Chishū Ryū în Le Plaisir en famille (1951) 1930: , regizat de Yasujirō Ozu 1930: , regizat de Yasujirō Ozu - polițistul 1932: , regizat de Yasujirō Ozu 1933: , regizat de Yasujirō Ozu 1933: , regizat de Yasujirō Ozu 1934: , regizat de Yasujirō Ozu 1936: , regizat de Yasujirō Ozu 1937: , regizat de Heinosuke Gosho - Nenkai Hotta 1941: , regizat de Hiroshi Shimizu - dl. Kusama 1941: , regizat de Yasujirō Ozu 1941: , regizat de Hiroshi Shimizu - Takeshi Nanmura 1942: , regizat de Yasujirō Ozu - tatăl 1944: , regizat de Keisuke Kinoshita - Tomosuke Takagi / Tomohiko Takagi 1945: , regizat de Heinosuke Gosho - Oda 1947: , regizat de Yasujirō Ozu 1948: , regizat de Hiroshi Inagaki 1948: , regizat de Yasujirō Ozu 1948: , regizat de Heinosuke Gosho 1948: , regizat de Yasuki ChibaUne image vivante (1948) - MCJP 1949: , regizat de Yasujirō Ozu 1950: , regizat de Yasujiro Ozu 1951: , regizat de Keisuke Kinoshita 1951: , regizat de Minoru Shibuya 1951: , regizat de Yasujirō Ozu 1951: , regizat de Noboru Nakamura 1951: , regizat de Keisuke Kinoshita - Tarobei Kamiya 1951: , regizat de Hideo Ōba 1952: , regizat de Yasujirō Ozu 1952: , regizat de Noboru Nakamura 1953: , regizat de Yasujirō Ozu 1953: , regizat de Kinuyo Tanaka - un client al restaurantului Peter's 1954: , regizat de Keisuke Kinoshita 1955: Tenka taihei, regizat de Toshio Sugie 1955: Zoku tenka taihei, regizat de Toshio Sugie 1955: , regizat de Kinuyo Tanaka - Mokichi Asai 1955: , regizat de Keisuke Kinoshita 1956: , regizat de Hiroshi Inagaki 1957: , regizat de Kon Ichikawa - Genroku 1957: , regizat de Yasujirō Ozu 1958: , regizat de Yasujirō Ozu 1958: , regizat de Hiroshi Inagaki - mediatorul Shigezo Yuki, negustor înstărit și înțelept 1959: , regizat de Yasujirō Ozu 1959: , regizat de Yasujirō Ozu 1960: , regizat de Akira Kurosawa - procurorul Nonaka 1960: , regizat de Mikio Naruse 1960: , regizat de Yasujirō Ozu 1961: , regizat de Hiroshi Inagaki 1961: , regizat de Masaki Kobayashi 1961: , regizat de Yasujirō Ozu 1962: , regizat de Yasujirō Ozu 1965: , regizat de Akira Kurosawa - dl. Yasumoto, tatăl lui Noboru 1967: Japan's Longest Day, regizat de Kihachi Okamoto - prim-ministrul Suzuki 1969: , regizat de Yōji Yamada - Gozen-sama 1969: , regizat de Yōji Yamada - Gozen-sama 1969: Battle of the Japan Sea, regizat de Seiji Maruyama - generalul Maresuke Nogi 1970: , regizat de Azuma Morisaki - Gozen-sama 1970: , regizat de Shun'ichi Kobayashi - Gozen-sama 1970: , regizat de Yōji Yamada - Gozen-sama 1970: , regizat de Yōji Yamada - Genzo 1971: , regizat de Yōji Yamada - Gozen-sama 1974: , regizat de Yoshitarō Nomura 1982: , regizat de Shirō Moritani 1984: , regizat de Jūzō Itami - preotul 1985 : Tokyo-Ga de Wim Wenders 1989: , regizat de Akira Kurosawa - bătrânul de 103 ani 1991 : Jusqu'au bout du monde (Bis ans Ende der Welt), regizat de Wim Wenders 1992: , regizat de Kei Kumai - judecătorul

Premii și distincții 1948: Premiul Mainichi pentru cel mai bun actor pentru interpretările sale din Main dans la main, les enfants și Une poule dans le vent 1951: Premiul Mainichi pentru cel mai bun actor pentru interpretările sale din Feux d'artifice sur la mer și Inochi uruwashi 1951: Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretările sale din Le Plaisir en famille și Inochi uruwashi 1967: Medalia de Onoare cu panglică purpurie 1970: Premiul Mainichi pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretarea sa din Kazoku 1975: Ordinul Soarelui Răsare, clasa a IV-a, raze de aur cu rozetă 1987: Premiul Kan-Kikuchi 1990: Premiul Kawakita 1991: Premiul special Mainichi pentru întreaga carieră 1994: Premiile Elanul de aur - premiu special 1994: Premiul special al Academiei Japoneze de Film pentru întreaga carieră

Note

Bibliografie

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1904 Categorie:Decese în 1993 Categorie:Actori japonezi Categorie:Decorați cu Medalia cu Panglică Purpurie Categorie:Nașteri pe 13 mai Categorie:Decese pe 16 martie