Contele a fost un feldmareșal japonez și o personalitate marcantă a perioadei de început a Armatei Imperiale Japoneze.
Biografie
Tinerețea Născut în Kokura (în prezent Kitakyūshū) într-o familie de samurai din domeniul Kokura, aflat în provincia Buzen, Oku s-a alăturat forțelor militare ale domeniului Chōshū din vecinătate în lupta lor pentru răsturnarea Shogunatului Tokugawa și pentru Restaurația Meiji în timpul Războiului Boshin.Craig, Choshu in the Meiji Restoration
Cariera militară Oku a devenit ofițer al noii Armate Imperiale Japoneze și a luptat împotriva samurailor răzvrătiți în cursul Rebeliunii Saga din 1871. A fost ulterior un supraviețuitor al Expediției în Taiwan din 1874. În timpul Rebeliunii Satsuma, el a apărat Castelul Kumamoto în timpul asediului în calitate de comandant al Regimentului 13 Infanterie.
În timpul Primului Război Sino-Japonez (1894-1895) Oku i-a succedat generalului Nozu Michitsura în funcția de comandant al Diviziei a V-a a Armatei I Japoneze. Ulterior, el a ocupat succesiv funcțiile de comandant al Gărzii Imperiale și de guvernator militar al orașului Tokyo. Oku a fost ridicat la rangul nobiliar de danshaku (baron) în cadrul sistemului nobiliar kazoku în 1895 și a fost promovat la gradul de general de armată în 1903. National Diet Library, Portraits of Modern Historical Figures
În timpul Războiului Ruso-Japonez Oku a îndeplinit funcția de general comandant al Armatei a II-a și s-a remarcat în bătăliile de la Nanshan, Shaho și Mukden, precum și în alte campanii.Jukes, The Russo-Japanese War
Generalul Oku a fost decorat cu Ordinul Zmeul de Aur (clasa I) în 1906 și a fost ridicat de la rangul nobiliar de baron la cel de hakushaku (conte) în 1907. În 1911 a fost înaintat la gradul în mare parte onorific de feldmareșal.Dupuy, Encyclopedia of Military Biography
Oku a refuzat să participe la ședințele de strategie ale Marelui Stat Major și și-a câștigat, prin urmare, reputația de a fi atât un „lup singuratic”, cât și un tactician genial capabil să acționeze independent. Cu toate acestea, reticența lui Oku de a participa la ședințele de stat major s-a datorat surzeniei sale parțiale și incapacității de a înțelege și de a participa la discuții.Japanese wikipedia article
Viața postbelică Oku nu a manifestat niciun interes față de viața politică și a trăit după război într-o izolare aproape totală. Când a murit în 1930, mulți oameni au fost uimiți de această veste, deoarece credeau că el murise cu mai mulți ani înainte.
Note
Bibliografie Craig, Albert M. Chōshū in the Meiji Restoration. Cambridge: Harvard University Press, 1961.
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1847 Categorie:Decese în 1930 Categorie:Generali japonezi Categorie:Decorați cu Virtuti Militari Categorie:Mari Ofițeri ai Legiunii de onoare