Economia culturală este ramura economiei care studiază relația culturii în raport cu rezultatele economice. În cazul de față, „cultura” este definită prin credințe și preferințe comune ale unor grupuri de oameni. Problemele programatice vizează dacă și în ce măsură cultura poate influența rezultatele economice și care este relația acesteia cu instituțiile. Fiind un domeniu în expansiune în economia comportamentală, este din ce în ce mai demonstrat faptul că rolul culturii în comportamentul economic provoacă diferențe semnificative în procesul de luare a deciziilor, precum și în gestionarea și evaluarea activelor.
Aplicațiile includ studiul unor elemente precum religia, • Laurence R. Iannaccone, 1998. "Introduction to the Economics of Religion," Journal of Economic Literature, 36(3), pp. 1465–95. • Laurence R. Iannaccone and Eli Berman, 2008. "religion, economics of," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition. Abstract. normele sociale, identitatea socială, George A. Akerlof and Rachel E. Kranton, 2000. "Economics and Identity," Quarterly Journal of Economics, 115(3), pp. 715–53. • _____, 2005. "Identity and the Economics of Organizations," Journal of Economic Perspectives, 19(1), pp. 9–32. • _____, 2010. Identity Economics: How Our Identities Shape Our Work, Wages, and Well-Being, Princeton University Press. Description & TOC, "Introduction," pp. 3–8, and preview. fertilitatea, Raquel Fernández and Alessandra Fogli, 2006. "Fertility: The Role of Culture and Family Experience," Journal of the European Economic Association, 4(2/3), pp. 552–61. credințele în justiția redistributivă, Roland Bénabou and Jean Tirole, 2006. "Belief in a Just World and Redistributive Politics," Quarterly Journal of Economics, 121(2), pp. 699–746. ideologia, ura, terorismul, încrederea, legăturile de familie, orientările pe termen lung și cultura economiei. As at Journal of Economic Literature category JEL: Z1 Cultural Economics,.... O temă analitică generală este modul în care ideile și comportamentele sunt răspândite între indivizi prin formarea de capital social, • Partha Dasgupta, 2008. "social capital," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition. Abstract. • Joel Sobel, 2002. "Can We Trust Social Capital?" Journal of Economic Literature, 40(1), pp. 139–54 (close Bookmarks tab). rețele sociale James Moody and Martina Morris. "social networks, economic relevance of," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition Abstract. și procese precum învățarea socială, după modelul teoriei evoluției sociale • Paul Seabright, 2008. "hunters, gatherers, cities and evolution," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition. Abstract. • Alberto Bisin and Thierry Verdier, 2008. "cultural transmission," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition. Abstract. • Joel M. Guttman, 2003. "Repeated Interaction and the Evolution of Preferences for Reciprocity," Economic Journal, 113(489), p p. 631–56. • Alberto Bisin et al., 2004. "Cooperation as a Transmitted Cultural Trait," Rationality and Society, 16(4), 477–507. Abstract. • Oded Galor and Omer Moav, 2002. "Natural Selection and the Origin of Economic Growth," The Quarterly Journal of Economics, 117(4), 1133–1191. și a cascadei informaționale. Metodele includ atât studii de caz, cât și modelarea empirică și teoretică a transmiterii culturale în cadrul și între grupurile sociale. În 2013, Said E. Dawlabani a adăugat abordarea sistemelor de valori la aspectul emergenței culturale a macroeconomiei. Said Elias Dawlabani. MEMEnomics; The Next Generation Economic System,
Dezvoltare Economia culturală se dezvoltă din modul în care dorințele și preferințele se formează în societate. Acest lucru se datorează parțial unor aspecte ale naturii sau tipului de mediu în care individul se dezvoltă, întrucât interiorizarea educației este responsabilă de modelarea dorințelor și gusturilor viitoare. Gusturile dobândite pot fi considerate un exemplu în acest sens, întrucât demonstrează modul în care preferințele pot fi modelate din punct de vedere social.
O arie cheie de gândire care separă dezvoltarea economiei culturale de economia tradițională este o diferență asupra modului în care indivizii ajung să adopte o anumită decizie. În timp ce un economist tradițional va considera că luarea deciziilor are consecințe implicite și explicite, un economist cultural ar susține că un individ va lua o decizie nu doar pe baza acestor elemente implicite și explicite, ci și pe baza unor traiectorii. Aceste traiectorii constau în regularități care au fost construite de-a lungul anilor și ghidează indivizii în procesul decizional.
Combinarea sistemelor de valori și a gândirii sistemice Economiștii au început, de asemenea, să analizeze economia culturală prin intermediul unei abordări a gândirii sistemice. În această abordare, economia și cultura sunt privite fiecare ca un sistem unic în care „efectele de interacțiune și reacție au fost recunoscute și, în special, dinamica s-a realizat în mod explicit”. În acest sens, interdependențele culturii și ale economiei pot fi combinate și mai bine înțelese urmând această abordare.
Cartea sus-menționatului E. Dawlabani MEMEnomics: The Next Generation Economic System Said Elias Dawlabani. MEMEnomics; The Next Generation Economic System, combină ideile sistemelor de valori (vezi valoarea (etică) ) și gândirea sistemică în vederea evidențierii unuia dintre primele contexte care explorează efectul politicilor economice asupra culturii. Cartea analizează intersectările mai multor discipline, cum ar fi dezvoltarea culturală, comportamentul organizațional și memetica, toate în încercarea de a explora rădăcinile economiei culturale.
Dezvoltare Ritmul avansat al evoluției noilor tehnologii transformă modul în care publicul consumă și împărtășește cultura. Domeniul economic cultural a înregistrat o creștere mare odată cu apariția rețelelor de socializare online, care au contribuit la îmbunătățirea productivității asupra modului de consum al culturii. Noile tehnologii au dus, de asemenea, la convergență culturală, întrucât se pot accesa tot felul de culturi pe un singur dispozitiv. De-a lungul dezvoltării lor, persoanele mai tinere din generația actuală consumă cultura mai repede decât au făcut-o părinții lor și prin intermediul unor mijloace inovatoare. Telefonul inteligent este un exemplu înfloritor în care cărțile, muzica, discuțiile, lucrările de artă și multe altele pot fi accesate pe un singur dispozitiv, în doar câteva secunde. Acest mediu și această cultură care îl înconjoară încep să aibă un efect asupra economiei, fie în creșterea comunicării în timp ce costurile scad, reducându-se barierele de intrare în economia tehnologiei, fie asupra utilizării capacității excedentare. alt=|miniatura| Exemplu de consum de cultură prin intermediul telefonului inteligent. Acest domeniu a înregistrat în egală măsură o ascensiune prin apariția de noi studii economice care au avut la bază o viziune culturală. De exemplu, un studiu recent asupra populației europene care locuiește cu familia la vârsta adultă a fost realizat de Paola Sapienza, profesor la Universitatea Northwestern. Studiul a relevat faptul că cei de origine sud-europeană au tendința de a trăi în casă cu familiile lor mai mult decât cei de origine nord-europeană. Sapienza a adăugat critică culturală analizei sale de cercetare, dezvăluind că este o caracteristică a culturii sud-europene să rămână mai mult timp în casa părintească și apoi a corelat acest fapt cu modul în care aceștia au mai puțini copii și încep viața de familie mai târziu, contribuind astfel la scăderea natalității europene. Opera lui Sapienza este un exemplu al modalității prin care creșterea economiei culturale începe să se răspândească în domeniu.
Dezvoltare durabilă O sferă în care economia culturală are o prezență puternică este dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă a fost definită drept „... dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi...“ . Cultura joacă un rol important în acest sens, întrucât poate determina modul în care oamenii se raportează la pregătirea pentru aceste generații viitoare. Satisfacția cu efect întârziat este o problemă economică culturală cu care se ocupă în prezent țările dezvoltate. Economiștii susțin că, pentru a se asigura că viitorul este mai bun decât astăzi, trebuie luate anumite măsuri, cum ar fi colectarea impozitelor sau ideea de „a deveni verde” pentru protejarea mediului. Politici precum acestea sunt greu de promovat pentru politicienii contemporani care doresc să câștige votul alegătorilor preocupați de prezent și nu de viitor. Oamenii vor să vadă beneficiile acum, nu în viitor.
Economistul David Throsby a propus ideea dezvoltării durabile din punct de vedere cultural, idee ce compară atât industriile culturale (precum artele), cât și cultura (în sensul societății). El a creat un set de criterii pentru care pot fi comparate prescripțiile politicii astfel încât să se asigure dezvoltarea generațiilor viitoare. Criteriile sunt următoarele:
Avansarea bunăstării materiale și nemateriale: implică echilibru între forțele economice, sociale și culturale Echitate intergenerațională și menținerea capitalului cultural: generația actuală trebuie să își recunoască responsabilitatea față de generațiile viitoare Echitate în cadrul generației actuale: distribuția resurselor culturale trebuie să fie echitabilă Recunoașterea interdependenței: politica trebuie să înțeleagă conexiunile dintre variabilele economice, culturale și alte variabile dintr-un sistem de ansamblu.
Prin intermediul acestor orientări, Throsby speră să răspândească ideea de interdependența dintre cultură și economie, ceea ce consideră că a lipsit din discuțiile economice populare.
Finanțe culturale