miniatura|581x581px Amprenta de apă indică gradul de utilizare a apei în funcție de cantitatea consumată de către oameni. Amprenta de apă a unui individ, a unei comunități sau a unei întreprinderi reprezintă volumul total de apă dulce folosit pentru producerea bunurilor și serviciilor consumate de către individ sau comunitate ori produse de către întreprindere. Utilizarea apei se măsoară calculând volumul de apă consumat (evaporat) și/sau poluat pe unitate de timp. Amprenta de apă se poate calcula pentru orice grup bine definit de consumatori (de exemplu, un individ, o familie, un sat, un oraș, o provincie, un stat sau o națiune) sau producători (de exemplu, o organizație publică, o întreprindere privată sau un sector economic), pentru un singur proces (cum ar fi cultivarea orezului) sau pentru orice produs sau serviciu.
În mod normal, utilizarea apei a fost abordată din perspectiva producției, cuantificând următoarele trei coloane de utilizare a apei: extragerea apei în sectorul agricol, industrial și domestic. Deși această perspectivă oferă date valoroase, este un mod limitat de a privi utilizarea apei într-o lume globalizată, în care produsele nu sunt întotdeauna consumate în țara în care au fost fabricate. În realitate, comerțul internațional cu produse agricole și industriale creează un flux global de apă virtuală sau apă încorporată (asemănător conceptului de energie încorporată).
Conceptul de amprentă de apă a fost introdus în anul 2002, pentru a avea un indicator bazat pe consum al utilizării apei, care ar putea furniza informații utile pe lângă indicatorii tradiționali de utilizare a apei, axați pe sectorul de producție. Este analog conceptului de amprentă ecologică introdus în anii ’90. Amprenta de apă este un indicator explicit din punct de vedere geografic, care prezintă nu numai volumele de apă consumată și poluată, dar și localizările.Definition taken from the Hoekstra, A.Y. and Chapagain, A.K. (2008) Globalization of water: Sharing the planet's freshwater resources, Blackwell Publishing, Oxford, UK. Astfel, explică modul în care deciziile și procesele economice influențează disponibilitatea resurselor de apă adecvate și alte realități ecologice de pe glob (și invers).
Definiție și măsurători
Amprenta de apă albastră Amprenta de apă albastră este volumul de apă provenit din resursele de apă de suprafață sau subterane (lacuri, râuri, zone umede și acvifere), care s-a evaporat (de exemplu în timpul irigării culturilor), a fost încorporat într-un produs, a fost transferat de la un corp de apă la altul sau extras și returnat ulterior în același corp de apă. Atât irigarea culturilor agricole, cât și industria și consumul domestic de apă pot avea o amprentă de apă albastră.
Amprenta de apă verde Amprenta de apă verde este cantitatea de apă provenită din precipitații care, după ce a fost stocată în rizosferă (apă verde), este fie pierdută prin evapotranspirație, fie preluată de plante. Amprenta de apă verde este deosebit de relevantă pentru produsele agricole, horticole și forestiere.
Amprenta de apă gri Amprenta de apă gri este volumul de apă necesar pentru diluarea poluanților (deversări industriale, scurgeri din iazurile de decantare de la operațiunile miniere, apele uzate municipale netratate sau poluarea surselor nepunctuale, cum ar fi scurgerea agricolă sau scurgerea urbană), astfel încât calitatea apei să respecte standardele de calitate convenite. Amprenta de apă gri se calculează astfel:
unde L este cantitatea de poluanți (ca flux de masă), cmax concentrația maximă admisă și c nat concentrația naturală a poluantului în corpul de apă receptor (ambele exprimate în masă/volum).
Calcularea amprentei de apă pentru diferiți actori Amprenta de apă a unui proces este exprimată sub forma debitului volumic de curgere a apei. Cea a unui produs este reprezentată de amprenta totală (suma) a proceselor din tot lanțul său de aprovizionare, împărțită la numărul de unități de produs. Pentru consumatori, întreprinderi și zone geografice, amprenta de apă se află calculând volumul de apă pe timp, mai precis:
Amprenta de apă a unui consumator este suma amprentelor tuturor produselor consumate. Amprenta de apă a unei comunități sau a unei națiuni este suma pentru toți membrii, respectiv pentru toți locuitorii. Amprenta de apă a unei afaceri este amprenta tuturor bunurilor produse. Amprenta de apă a unei zone delimitate geografic reprezintă amprenta tuturor proceselor efectuate în această zonă. Bilanțul virtual al apei dintr-o zonă este importul net de apă virtuală V i, net, definit ca diferența dintre importul brut V i de apă virtuală și exportul său brut Ve. Amprenta de apă a consumului național WFarea,nat este reprezentată de suma dintre amprenta de apă din zona națională și bilanțul său virtual de apă.
Istorie Conceptul de amprentă de apă a fost inventat în 2002, de Arjen Hoekstra, profesor de gospodărire a apelor la Universitatea din Twente din Olanda, co-fondator și director științific la Water Footprint Network, în timp ce lucra la Institutul UNESCO pentru Învâțământ în Domeniul Apei. Amprenta de apă reprezintă un indicator pentru a măsura cantitatea de apă consumată și poluată pentru a produce bunuri și servicii în cadrul lanțului complet de aprovizionare. Jayne M. Godfrey, Keryn Chalmers. 2012 Water Accounting: International Approaches to Policy and Decision-making. Edward Elgar Publishing. page222 Hoekstra, A.Y. (2003) (ed) Virtual water trade: Proceedings of the International Expert Meeting on Virtual Water Trade, IHE Delft, the Netherlands Amprenta de apă aparține unei serii de indicatori de amprentă ecologică, din care fac parte, de asemenea, și amprenta de carbon și amprenta terestră. Conceptul de amprentă de apă este legat în continuare de ideea comerțului cu apă virtuală introdus la începutul anilor ’90 de profesorul John Allan (laureat al Premiului Stockholm Water Prize în 2008). Cele mai elaborate publicații despre modalitățile de estimare a amprentelor de apă sunt incluse într-un raport din 2004 privind Water footprint of nations de la UNESCO-IHE, în cartea Globalization of Water din 2008 Globalization of Water, A.Y. Hoekstra and A.K. Chapagain, Blackwell, 2008 și în manualul din 2011 The water footprint assessment manual: Setting the global standard. Organizația Water Footprint Network a fost înființată în anul 2008, datorită cooperării dintre cele mai importante instituții globale din domeniu.
Water Footprint Network (WFN) Water Footprint Network este o comunitate de învățare internațională (organizație fără scop lucrativ în conformitate cu legislația olandeză) care servește ca o platformă pentru schimbul de cunoștințe, instrumente și inovații între guverne, întreprinderi și comunități preocupate de creșterea deficitului de apă și a nivelului de poluare a apei, precum și de impactul pe care îl au acești factori asupra oamenilor și asupra naturii. Rețeaua este formată din aproximativ 100 de parteneri din toate sectoarele - producători, investitori, furnizori și autorități de reglementare - precum și organizații neguvernamentale și comunitatea academică. Obiectivele acestei rețele sunt descrise după cum urmează: Pentru a oferi soluții practice, bazate pe cercetare științifică și perspective strategice, care să permită companiilor, guvernelor, persoanelor fizice și micilor producătorilor să modifice modul în care folosim și împărțim apa dulce în limitele pământului.
Standardul international În februarie 2011, organizația Water Footprint Network a lansat Standardul global pentru amprenta de apă, în urma unui efort global de colaborare între organizațiile de mediu, companii, instituții de cercetare și ONU. În iulie 2014, Organizația Internațională de Standardizare a emis ISO 14046: 2014, Environmental management—Water footprint—Principles, requirements and guidelines, pentru a oferi îndrumări practice privind efectuarea unei evaluări a amprentei de apă practicienilor din diferite domenii, precum companiile mari, autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale, grupuri academice și de cercetare, precum și întreprinderi mici și mijlocii. Standardul ISO se bazează pe principiile evaluării ciclului de viață (LCA) și poate fi aplicat pentru diferite tipuri de evaluare a produselor și companiilor.
Evaluarea ciclului de viață a utilizării apei Evaluarea ciclului de viață (LCA) este o abordare sistematică, în etape, pentru evaluarea aspectelor de mediu și a efectelor potențiale asociate cu un produs, proces sau serviciu. „Ciclul de viață” se referă la activitățile majore legate de durata de viață a produsului, de la fabricarea, utilizarea și întreținerea sa, până la eliminarea sa finală, inclusiv la achiziția de materie primă necesară fabricării produsului. Astfel, a fost elaborată o metodă de evaluare pentru a determina impactul pe care îl are consumul de apă dulce asupra mediului. Aceasta analizează mai ales daunele aduse pe trei planuri care trebuie protejate: sănătatea umană, calitatea ecosistemului și resursele. Este esențial să se ia în considerare consumul de apă în cazul produselor care necesită resurse de apă semnificative (de exemplu, produsele agricole) și care, prin urmare, trebuie să fie supuse unei evaluări a ciclului de viață. În plus, evaluările regionale sunt la fel de necesare, deoarece impactul utilizării apei depinde de locație. Pe scurt, LCA este importantă, deoarece identifică impactul utilizării apei în cazul anumitor produse, consumatori, companii, națiuni etc., care pot ajuta la reducerea cantității de apă utilizată.
Disponibilitatea apei La nivel global, aproximativ 4 la sută din precipitațiile care cad în fiecare an pe pământ (aproximativ 117.000 km3 (28.000 cu mi)),Schneider, U. et al. 2014. GPCC’s new land surface precipitation climatology based on quality-controlled in-situ data and its role in quantifying the global water cycle. Theoretical and Applied Climatology. 115: 15-40. sunt utilizate pentru producția agricolă dependentă de ploaie și aproximativ jumătate sunt supuse evaporării și transpirației în păduri și în alte teritorii naturale sau cvasi-naturale.FAO. Water use. http://www.fao.org/nr/water/aquastat/water_use/index.stm#tables Restul, care ajung să contribuie la reîncărcarea apelor subterane și la scurgerile de suprafață, poartă uneori denumirea de „resurse totale de apă dulce regenerabilă”. Magnitudinea acestora a fost în 2012 estimată la 52.579 km3 (12.614 cu mi)/an.Frenken, K. and V. Gillet. 2012. Irrigation water requirement and water withdrawal by country. AQUASTAT, FAO. Ele reprezintă apa care poate fi folosită fie în flux, fie după extragerea din surse de apă de suprafață și subterane. Din cantitatea rămasă, aproximativ 3.918 km3 (940 cu mi) au fost extrase în 2007, dintre care 2.722 km3 (653 cu mi), sau 69 la sută, au fost utilizate în domeniul agricol, iar 734 km3 (176 mii), sau 19 la sută, de altă industrie.FAO. 2014. Water withdrawal by sector, around 2007. http://www.fao.org/nr/water/aquastat/tables/WorldData-Withdrawal_eng.pdf Cea mai mare parte din utilizarea apei extrase în domeniul agricol se datorează irigațiilor, care consumă aproximativ 5,1% din resursele totale de apă dulce regenerabilă. Utilizarea mondială a apei a crescut rapid în ultima sută de ani (vezi graficul din articolul New Scientist"Looming water crisis simply a management problem" by Jonathan Chenoweth, New Scientist 28 Aug., 2008, pp. 28-32.).
Amprenta de apă a produselor (sectorul agricol) Amprenta de apă a unui produs este volumul total de apă dulce utilizat pentru fabricarea produsului, însumat pe diferitele etape ale lanțului de producție. Amprenta de apă a unui produs nu se referă doar la volumul total de apă utilizat; se are în vedere, de asemenea, unde și când este folosită apa. Organizația Water Footprint Network deține o bază de date globală cu amprentele de apă ale produselor: WaterStat. Puțin peste 70% din rezervele de apă la nivel mondial sunt utilizate în sectorul agricol.