miniatura| Un stâlp Gitxsan (stânga) și stâlpul Kwakwaka'wakw (dreapta) din Parcul Thunderbird (Victoria, Canada). Stâlpii totem ("Gyáa'aang", în limba Haida ) sunt sculpturi monumentale, un tip de artă din coasta de nord-vest, constând din stâlpi, coloane sau columne, cioplite cu simboluri sau figuri. De obicei, acestea au fost obținute din copaci mari, în mare parte din cedru roșu occidental, de către Primele Națiuni și popoarele indigene de pe coasta de nord-vest a Pacificului, inclusiv comunitățile nordice de pe coasta de nord-vest - Haida, Tlingit și Tsimshian (din Alaska de sud-est și Columbia Britanică, Kwakwaka'wakw și Nuu-chah-nulth din sudul regiunii Columbia Britanică, precum și a comunităților Coast Salish din Washington și Columbia Britanică .
Cuvântul totem derivă din limba Algonquian, unde O doodem înseamnă „grup înrudit“. Sculpturile pot simboliza sau comemora strămoșii, credințele culturale legate de legende cunoscute, înaintașii din clan sau evenimente notabile. Stâlpii pot servi, de asemenea, ca elemente arhitecturale funcționale, semne de bun venit pentru vizitatorii satului, vase mortuare pentru rămășițele strămoșilor decedați sau ca mijloc de a ridiculiza public pe cineva. Acestea pot întruchipa o narațiune istorică de o anumită importanță pentru oamenii care sculptează și instalează stâlpul. Având în vedere complexitatea și semnificațiile simbolice ale sculpturilor de pe stâlpii totemici, plasarea și importanța lor depinde de gradul de cunoaștere și de apropiere a observatorului față de semnificațiile reprezentărilor și de cultura din care acestea fac parte.
Istorie dreapta|miniatura|300x300px| Stâlpi totemici și case în 'Ksan, în apropiere de Hazelton (Columbia Britanică). Polii totem servesc drept ilustrații importante ale genealogiei și a moștenirii culturale a popoarelor autohtone din insulele și zonele de coastă din nord-vestul Pacificului din America de Nord, în special Columbia Britanică, Canada și zonele de coastă din Washington și sud-estul regiunii Alaska din Statele Unite. Familiile de cioplitori tradiționali provin, printre altele, din Haida, Tlingit, Tsimshian, Kwakwaka'wakw (Kwakiutl), Nuxalk (Bella Coola) și Nuu-chah-nulth (Nootka). Stâlpii sunt ciopliți în mod obișnuit din trunchiurile foarte rezistente la putrezire ale copacilor Thuja plicata (cunoscut popular ca cedru uriaș sau cedru roșu de vest), care în cele din urmă se degradează în climatul umed și ploios de pe coasta Pacificului de Nord-Vest. Din cauza climei din regiune și a naturii materialelor folosite la fabricarea stâlpilor, au rămas puține exemplare sculptate înainte de 1900. Exemple notabile, care datează încă din 1880, le includ pe cele de la Royal British Columbia Museum din Victoria, Muzeul de antropologie de la UBC din Vancouver, Muzeul canadian de istorie din Gatineau și Totem Heritage Center din Ketchikan, Alaska.
Stâlpii de totem sunt cele mai mari, dar nu singurele, obiecte pe care nativii de pe coasta Pacificului de Nord-Vest le folosesc pentru a înfățișa venerația spirituală, legende de familie, ființe sacre și animale, oameni sau evenimente istorice importante din punct de vedere cultural. Polii de sine stătători văzuți de primii exploratori europeni ai regiunii au fost probabil precedați de o lungă istorie a sculpturii decorative. Caracteristicile stilistice ale acestor stâlpi au fost împrumutate de la prototipuri anterioare, mai mici, sau de la stâlpii de susținere a grinzilor din interiorul caselor. Garfield and Forrest, p. 1–2.
Deși relatările exploratorilor europeni din secolul al XVIII-lea care au călătorit de-a lungul coastei indică faptul că stâlpii care decorau interiorul și exteriorul caselor existau și înainte de 1800, aceștia erau mai mici și mai puțini decât în deceniile următoare. Înainte de secolul al XIX-lea, lipsa unor instrumente de sculptură eficiente, a stării materiale și a timpului liber suficiente pentru a se devota acestui meșteșug, a întârziat dezvoltarea unor stâlpi elaborați, de sine stătători. Barbeau, "Totem Poles: According to Crests and Topics", p. 5. Înainte ca fierul și oțelul să fie cunoscute în zonă, nativii foloseau unelte din piatră, scoici sau dinți de castor pentru cioplire. Procesul era lent și laborios; topoarele nu erau cunoscute. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, utilizarea instrumentelor de tăiere a metalelor a permis elaborarea unor sculpturi mai complexe și a crescut producția de stâlpi totemici. Garfield and Forrest, p. 1–2. Stâlpii monumentali din fața caselor autohtone din satele de coastă nu au apărut probabil decât după începutul secolului al XIX-lea.
Eddie Malin a propus teoria conform căreia stâlpii totemici au trecut de la statutul de stâlpi de casă, containere funerare și marcatori de memorie la cel de simboluri ale clanului, ale bogăției și prestigiului familiei. El susține că cioplirea stâlpilor a început la poporul Haida din insulele Haida Gwaii și că practica s-a răspândit apoi în exterior, către Tsimshian și Tlingit, apoi de-a lungul coastei până la indigenii din Columbia Britanică și nordul Washingtonului . Teoria lui Malin este susținută de documentația fotografică din istoria culturală a coastei Pacificului de Nord-Vest și de design-urile mai sofisticate ale stâlpilor Haida.
Relatările din anii 1700 descriu și ilustrează stâlpi sculptați și case din lemn de-a lungul coastei din nord-vestul Pacificului. Kramer, Alaska's Totem Poles, p. 18. Pe la începutul secolului al XIX-lea, importul pe scară largă de unelte de fier și oțel din Marea Britanie, Statele Unite și din alte părți a dus la o producere mai ușoară și mai rapidă de mărfuri din lemn sculptate, inclusiv stâlpi. Kramer, Alaska's Totem Poles, p. 13. stanga|miniatura|250x250px| Stâlpi totemici din Alaska, la Expoziția mondială columbiană de la Chicago din 1893 stanga|miniatura|315x315px| Stâlpi totemici în fața caselor din Alert Bay, Columbia Britanică, în anii 1900 În secolul al XIX-lea, comerțul american și european și stabilirea de așezări au condus inițial la amploarea sculpturii de stâlpi totemici, dar politicile și practicile americane și canadiene de aculturație și asimilare au provocat o scădere în dezvoltarea nativilor din Alaska, precum și a culturilor și meșteșugurilor nativilor americani, și au redus puternic producția de stâlpi totemici la sfârșitul sec. Între 1830 și 1880, comerțul maritim cu blană, minerit și pescuit a dat naștere unei acumulări de bogăție în rândul popoarelor de coastă. Garfield and Forrest, p. 2 and 7. Kramer, Alaska's Totem Poles, p. 21. O mare parte din ea a fost cheltuită și distribuită în ceremonii opulente (potlach), frecvent asociate cu construcția și ridicarea stâlpilor totemici. Garfield and Forrest, p. 7. Stâlpi monumentali au fost comandați de capii familiilor bogate pentru a prezenta statutul lor social și importanta familiilor și clanurilor lor. Feldman, p. 4. În anii 1880 și 1890, turiștii, colecționarii, oamenii de știință și naturaliștii interesați de cultura autohtonă au colectat și fotografiat stâlpi totemici și alte artefacte, multe dintre ele fiind prezentate în cadrul unor expoziții precum Expoziția centenară din Philadelphia, Pennsylvania, din 1876 și Expoziția mondială a Columbiei, de la Chicago, Illinois, din 1893. Kramer, Alaska's Totem Poles, p. 25.
În secolele al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, înainte de adoptarea Actului privind libertatea religioasă a indienilor americani, din 1978, practica religiei autohtone a nativilor a fost scoasă în afara legii, iar practicile culturale tradiționale indigene au fost, de asemenea, puternic descurajate de misionarii creștini. Aceasta a inclus cioplirea stâlpilor totemici. Misionarii au cerut convertiților să înceteze producția și să distrugă stâlpii existenți. Aproape toată fabricația de stâlpi totemici încetase până în 1901. Sculptarea stâlpilor monumentali și funerari a continuat în unele sate mai îndepărtate, până în 1905; cu toate acestea, pe măsură ce siturile nativilor americani au fost abandonate, stâlpii și casele din lemn au fost lăsate în degradare și vandalism. Garfield and Forrest, p. 8.
Începând cu sfârșitul anilor 1930, o combinație de revigorare culturală, lingvistică și artistică, împreună cu interesul academic, fascinația continuă și sprijinul din partea unui public educat și empatic, a dus la o reînnoire și extindere a acestei tradiții artistice. Kramer, Alaska's Totem Poles, p. 25. În 1938, Serviciul forestier al Statelor Unite a început un program de reconstrucție și conservare a stâlpilor vechi, salvând aproximativ 200, adică aproximativ o treime din cei ce mai existau la sfârșitul secolului XIX. Garfield and Forrest, p. 8. Cu un interes reînnoit pentru artele și tradițiile autohtone din anii 1960 și 1970, stâlpi totemici proaspăt sculptați au fost ridicați în susul și în josul coastei, în timp ce producția artistică aferentă a fost introdusă în multe medii atât noi cât și tradiționale, de la suveniruri turistice la capodopere din lemn, piatră., sticlă suflată și gravată, precum și alte suporturi tradiționale și netradiționale.
Sens și scop stanga|miniatura|267x267px| De la stânga la dreapta: stâlpul pescarului cu un singur picior, stâlpul Raven și stâlpul balenelor ucigașe din Wrangell, Alaska Stâlpii de totem pot simboliza personaje și evenimente din mitologie sau pot transmite experiențele antecesorilor și contemporanilor. Unele dintre aceste personaje pot apărea ca reprezentări stilistice ale obiectelor din natură, în timp ce altele sunt sculptate mai realist. Sculpturile pot include animale, pești, plante, insecte și oameni sau pot reprezenta ființe supranaturale, cum ar fi Thunderbird . Unele simbolizează ființe pot lua o altă formă, apărând ca niște combinații de animale sau de animale și oameni. Utilizarea constantă a unui anumit personaj de-a lungul timpului, cu unele mici variații în stilul sculpturii, a ajutat la dezvoltarea similitudinilor dintre aceste simboluri comune, care au permis oamenilor să le diferențieze între ele. De exemplu, corbul este simbolizat printr-un cioc lung, drept, în timp ce ciocul vulturului este curbat, iar un castor este înfățișat cu doi dinți mari în față, o bucată de lemn ținută în labele sale din față și o coadă în formă de paletă. Feldman, p. 6. Garfield and Forrest, p. 3. dreapta|miniatura| Stâlp totemic în Vancouver, Columbia Britanică miniatura| Stâlpi totemici la Muzeul de Antropologie al Universității din Columbia Britanică |alt=