Mitropolia de Patras (în ) este o mitropolie a Bisericii Ortodoxe a Greciei, cu sediul în orașul Patras din Ahaia, Grecia, care își întinde jurisdicția asupra părții de nord-vest a peninsulei Peloponez.

Scaunul episcopal ar fi fost fondat, potrivit tradiției, în secolul I de Sfântul Andrei, care a fost martirizat aici. Din punct de vedere istoric, el a fost unul din cele două scaune episcopale majore ale Peloponezului, alături de scaunul episcopal de Corint. Mitropolia s-a aflat inițial în jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol, iar începând din 1833 se află în jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Greciei, cu excepția perioadei în care orașul Patras a făcut parte din Principatul de Ahaia și a funcțional acolo o arhiepiscopie romano-catolică.

Istoric thumb|right|300 px|Clădirea vechii arhiepiscopii latine, unde se află astăzi reședința mitropolitului

Scaunul episcopal de la Patras a fost fondat, după tradiție, de Sfântul Andrei, care a fost răstignit acolo. Moaștele sale sunt încă păstrate în Catedrala Mitropolitană „Sf. Andrei” din Patras.

Până în 733 Episcopia de Patras a fost subordonată Mitropoliei de Corint și s-a aflat sub jurisdicția Patriarhiei Romei. În acel an, împăratul Leon al III-lea Isaurul a trecut toate scaunele episcopale din prefectura Illyricum în subordinea Patriarhiei Constantinopolului.

Ulterior, Episcopia de Patras a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, apoi, în 806, a devenit mitropolie. A avut patru episcopii sufragane,Gelzer, „Ungedruckte ... Texte der Notitiæ episcopatuum”, 557. apoi cinci în jurul anului 940,Gelzer, „Georgii Cyprii Descriptio orbis Romani”, 77. iar după 1453 a mai avut doar două episcopii sufragane, care au fost desființate succesiv.Gelzer, „Georgii Cyprii Descriptio orbis Romani”, 634.

În secolul al X-lea a trăit acolo un renumit stâlpnic, la care Sf. Luca cel Tânăr a mers să fie instruit.Patrologia Graeca CXI, 451.

Începând din 1180 și până în 1833 scaunul mitropolitan a fost denumit oficial „Mitropolia de Paleopatras” (Μητρόπολις Παλαιών Πατρών), adică „Mitropolia Vechiului Patras”, pentru a-l distinge de „Noul Patras”, orașul modern Ypati. Printre cei mai de seamă mitropoliți care au păstorit aici în această perioadă s-au numărat viitorii patriarhi ecumenici ai Constantinopolului Timotei al II-lea și Gavriil al IV-lea, precum și Gherman al III-lea, care a jucat un rol important în Războiul de Independență al Greciei.

Scaunul episcopal latin În 1205 cavalerul cruciat William of Champlitte a pus stăpânire pe orașul Patras și a adus clerici romano-catolici; ei l-au ales la rândul lor pe Antelm de Cluny ca arhiepiscop. Antelm de Cluny avea cinci episcopi sufragani cu reședința în Andravida, Amyclæ, Modon, Coron și Cefalonia-Zante; chiar și atunci când teritoriile episcopiilor de Modon și Coron au aparținut venețienilor, episcopii respectivi au continuat să depindă de arhiepiscopul de Patras. Teritoriul ecleziastic a cuprins Baronia Patras, care era stăpânită de familia cavalerilor Aleman și era vasală Principatului de Ahaia. În 1276 arhiepiscopii catolici au dobândit controlul asupra Baroniei Patras, care a devenit practic de acum încolo independentă de Principatul de Ahaia. Arhiepiscopii latini au stăpânit Baronia Patras până în 1408, când au vândut-o Republicii Venețiene. În 1429 ea a căzut din nou în stăpânirea grecilor din Despotatul de Moreea, care au restaurat scaunul mitropolitan ortodox. Orașul Patras a fost capturat de turcii otomani în 1460.

Lista arhiepiscopilor latini de Patras a fost întocmită de Le Quien, Heinrich GelzerIn Gerland, „Neue Quellen zur Geschichte des lateinischen Erzbistums Patras”, Leipzig, 1903), 247-55. și Jules Pargoire.In Échos d'Orient, VII, 103-107. Când orașul Patras a încetat să mai aibă episcopi catolici rezidenți, au continuat să fie numiți episcopi catolici titulari. Această practică a încetat după Conciliul Vatican II și nu au mai avut loc alte numiri în acest scaun titular după moartea în 1971 a ultimului episcop care deținea acest titlu.

În 1640 s-au stabilit la Patras misionari iezuiți, iar în 1687 misionari franciscani și carmeliți. Până în 1834 episcopul catolic de Syros s-a ocupat cu administrarea teritoriului Peloponezului, iar începând de atunci papa a încredințat păstorirea comunității catolice peloponeziace episcopului catolic de Zakynthos.

Mitropoliți (sec. I) (sec. I) (868-876) (1180-1207) Mihail (1315-?) Mitrofan I (?-1341) Iosif (1341-1353) Macarie I (1353-1365) Meletie I (1365-1366) Ignatie (?) (?-1396) Ștefan (1396-1397) Nifon (1397-?) (sec. al XV-lea) Neofit (1460-1466) Chiril (1467-?) Dionisie I (?-1545) Grigorie I (1545-1561) (1561-1572) Metodie (1572-1575) Arsenie I (1575-1576) Daniil I (1576-1578) Dionisie al II-lea (1578) Partenie I (1578-1579) Arsenie I (1579-1580) Metodie (1583) Arsenie I (1585) Nectarie (1586-1592) Gavriil al II-lea (1592-1593) Daniil I (1593-1601) (28 februarie 1601 - noiembrie 1612) (1612-1638) (1638 - februarie 1641) Teofan al II-lea Lokamistas (1641 - 16 noiembrie 1646) (1646-1649) Teofan al II-lea Lokamistas (1649 - martie 1650) Antonie I (1650-1653) Daniel al II-lea (1653-1674) Partenie al III-lea (1674-1677) Paisie I (1677-1678) Gherman al II-lea (1678-1683) Arsenie al II-lea Dimitropoulos (1683-1684) Gherman al II-lea (1684-1687) Arsenie al II-lea Dimitropoulos (1687-1711) Hristofor Antonopoulos (1711-1715) (1716-1717) Daniel al III-lea (1717-1727) (1727-1731) (22 iulie 1733 - 1750) (1750-1756) (august 1757 - 1759) (1759-1770) (aprilie 1771 - 19 octombrie 1780) (1781-1799) Macarie al II-lea (1799-1806) (1806 - 30 mai 1826) Dedrinos (1826-1828) Agatanghel Mirianthousis (1828-1832) Meletie al II-lea (1832-1840) Teodorit (1841-1842) Dedrinos (1842-1852) (1852 - 2 decembrie 1861) (22 mai 1866 - 12 martie 1874) (11 august 1874 - 1883) (1883-1885) Damaschin Hristopoulos (1886-1892) Ierotei Mitropoulos (1892-1903) Antonie al II-lea Paraskis (1906-1944) (1944-1957) (1957-1973) Nicodim Vallindras (22 mai 1974 - 12 ianuarie 2005) (20 februarie 2005 - )

Note

Legături externe Sursă

Categorie:Biserica Ortodoxă a Greciei