Restauraționismul (sau primitivismul creștin) este credința că creștinismul a fost sau ar trebui să fie restaurat pe linia a ceea ce se știe despre biserica apostolică timpurie, pe care restauraționiștii o consideră căutarea unei forme mai pure și mai vechi a religiei.Encyclopedia of Religion in the South, p.665, Samuel S. Hill, Charles H. Lippy, Charles Reagan Wilson, 2005: "An Anabaptist, Servetus believed what has always been basic to restorationism: ... the true, apostolic church .... Restorationists in the South include three churches of the STONE-CAMPBELL TRADITION." Fundamental, „această viziune încearcă să corecteze greșelile sau deficiențele (în biserică) apelând la biserica primitivă ca model normativ”.
Eforturile de restabilire a unei forme mai vechi, mai pure de creștinism, sunt adesea un răspuns la confesionalism. După cum a spus Rubel Shelly, „motivul din spatele tuturor mișcărilor de restaurare este să dărâme zidurile despărțirii printr-o revenire la practicarea caracteristicilor originale, esențiale și universale ale religiei creștine.” Diferite grupuri au încercat să implementeze viziunea restaurațională într-o varietate de moduri; de exemplu, unii s-au concentrat pe structura și practica bisericii, alții pe viața etică a bisericii, iar alții pe experiența directă a Duhului Sfânt în viața credinciosului. Importanța relativă acordată idealului de restaurare și măsura în care se crede că a fost realizată restaurarea completă a bisericii timpurii, variază de asemenea între grupuri.
În termeni comparabili, mișcările primitiviste anterioare, inclusiv husiții, Anabaptiști,Landmarkism, Puritani, și Valdensienii au fost descriși ca fiind exemple de restaurație, la fel ca mulți sabatieni din ziua a șaptea. Pentru anabaptiști, restaurarea avea menirea de a retrăi în mod studiat viața Noului Testament. Landmarkism (adesea identificate cu succesiunea baptistă) este mai degrabă o teorie a continuării Bisericii pure de-a lungul secolelor, recunoscută prin anumite doctrine cheie, în primul rând botezul credinciosului. Multe grupuri au încercat o istorie a mișcării lor și o eclesiologie care se află undeva între cele două idei ale restauraționismului și succesionismului.
Termenul „restauraționism” este uneori folosit mai precis ca sinonim pentru Mișcarea de Restaurare Americană. Termenul este folosit și de grupuri mai recente, care descriu scopul lor de a restabili creștinismul în forma sa originală, cum ar fi că unii restauraționisti carismatici anti-confesionali, care au apărut în anii '70 în Regatul Unit și în alte părți.Evangelicalism in modern Britain: a history from the 1730s to the 1980s, David W. Bebbington, pub 1995, Routledge (UK), , pg 230,231; 245-249Alternative Religions: A Sociological Introduction, Stephen J. Hunt, pub 2003, Ashgate Publishing, Ltd; , pg 82,83
Lectură suplimentară Birdsall Richard D. "The Second Great Awakening and the New England Social Order." Church History 39 (1970): 345-64. Cross, Whitney, R. The Burned-Over District: The Social and Intellectual History of Enthusiastic Religion in Western New York, 1800–1850.
Referințe
Legături externe The Restoration Movement Pages at the Memorial University of Newfoundland Restoration Movements - Kevin Barney, "A Tale of Two Restorations," Foundation for Apologetic Information & Research, a comparison of the LDS restoration movement and the Alexander Campbell restoration movement from a Mormon perspective. Mormon Restorationism - Topical Guide to topics related to "restoration" from the Foundation for Apologetic Information & Research Publications of Watchman Nee and Witness Lee
Categorie:Restauraționism (creștinism) Categorie:Terminologie creștină Categorie:Protestantism Categorie:Radicalismul creștin